Pfleger W. și H. împotriva Austriei

Rezoluția ResDH(2000)132 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 4 aprilie 2000 (finală la 4 iulie 2000) în cazul Pfleger W. și H. împotriva Austriai (Adoptat de Comitetul de Miniștri la 2 octombrie 2000 la cea de-a 721-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul din Pfleger pronunțat la 4 aprilie 2000 și transmis Comitetului de Miniștri odată ce a devenit final în temeiul articolului 44 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 27648/95) împotriva Austriai, depusă la 6 martie 1995 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 din Convenția de către dl Willibald Pfleger și dna Hermine Pfleger, doi resortisanți austriaci, și că Curtea, deținută din cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 a declarat admisibile plângerile lor privind lipsa unei audieri publice și a oricărei pronunțari publice a deciziilor în cadrul procedurii de consolidare a terenurilor care implică bunurile reclamanților; întrucât, în hotărârea sa din 4 aprilie 2000, Curtea,

după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de Guvernul statului reclamant și de reclamanții, și după ce a fost convinsă că soluția s-a bazat pe respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât, în unanimitate, să scoată cazul din lista sa; În timp ce, în cadrul soluției prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că Republica Austria va plăti reclamanților o sumă totală de 40 000 de cheline austriece ca compensare în ceea ce privește eventualele cereri referitoare la prezenta cerere, această sumă cuprinde o sumă de 30 000 de cilindri austriaci în ceea ce privește costurile și cheltuielile suportate în cadrul procedurii dinaintea Curții; Amintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul Curții prevede că eliberarea unui caz se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului de Miniștri o dată ce devine finală pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate de discontinuarea sau soluția acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri cu privire la aplicarea fostului articol 54 care, deocamdată, sunt aplicabile prin analogie la cazurile transmise în temeiul art. 46 alin. (2) din Convenție;

constatând că deja au fost luate măsuri în urma cazului S totalder și Kuso împotriva Austria (a se vedea Rezoluția DH (97) 405); Având în vedere că în iunie 2000, Guvernul Statului pârât a plătit reclamanților suma prevăzută în decontarea prietenoasă, Declaras, după ce a luat act de informațiile furnizate de guvernul austriei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2000)132 concerning the judgment of the European Court of Human Rights of 4 April 2000 (final on 4 July 2000) in the case of Pfleger W. and H. against Austria (Adopted by the Committee of Ministers on 2 October 2000 at the 721st meeting of the Ministers’ Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Pfleger case delivered on 4 April 2000 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Article 44 of the Convention; Recalling that the case originated in an application (No. 27648/95) against Austria, lodged with the European Commission of Human Rights on 6 March 1995 under former Article 25 of the Convention by Mr Willibald Pfleger and Ms Hermine Pfleger, two Austrian nationals, and that the Court, seized of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible their complaints relating to the lack of a public hearing and of any public delivery of the decisions in land consolidation proceedings involving the applicants’ property; Whereas in its judgment of 4 April 2000 the Court,

after having taken formal note of a friendly settlement reached by the Government of the respondent State and the applicants, and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided, unanimously to strike the case out of its list; Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Republic of Austria would pay the applicants a sum amounting altogether to 40 000 Austrian schillings as compensation in respect of any possible claims relating to the present application, this sum includes an amount of 30 000 Austrian schillings in respect of costs and expenses incurred in the proceedings before the Court; Recalling that Rule 44, paragraph 2, of the Rules of the Court provides that the striking out of a case shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2 of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance or solution of the matter; Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of former Article 54 which are, for the time being, applicable by analogy to cases transmitted to it under Article 46, paragraph 2,

of the Convention; Noting that measures were already taken following the case of Stallinger and Kuso against Austria (see Resolution DH (97) 405); Having satisfied itself that in June 2000, the Government of the respondent State had paid the applicants the sum provided for in the friendly settlement, Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Austria, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.