- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 4 aprilie 2000
- Stat pârât
- AUT
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Pfleger împotriva Austriei
Traducere în română Auto
CAUZA DE PFLEGER c. AUSTRIA (Doc. nr. 27648/95) HOTĂRÂREA STASBOURG 4 aprilie 2000 În cazul PFLEGER c. Austria Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Austria), ședința ca Camera compusă din: Sir Nicolas B ratza Președintele J.-P. C ósta L. L. Oucaides P. K ūris W. F uhrmann Dna H.S. G reve K. T raja judecători și dna S. Dollé După ce a deliberat în particular la 24 noiembrie 1998 și 21 martie 2000, emite următoarea hotărâre, adoptată la data menționată anterior: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (n. 27648/95) împotriva Republicii Austria depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului anterior 25 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de doi cetățeni austriaci, dl Willibald Pfleger și dna Hermine Pfleger („reclamanții”), la 6 martie 1995. Reclamanții au fost reprezentați de dl Erich Proksch, avocat care practică în Viena (Austria).
Guvernul austriac („ Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, dl Franz Cede, Șeful Departamentului de Drept Internațional la Ministerul Federal al Afacerilor Externe. Reclamanții se plângeau în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție pentru lipsa unei audieri publice și pentru orice livrare publică a deciziilor în procedurile de consolidare a terenurilor care implică proprietățile lor. La 27 februarie 1997, Comisia (Camera întâi) a hotărât să anunțe cererii guvernului fără să le invite să își prezinte observațiile cu privire la admisibilitatea și meritul în așteptarea hotărârii Curții în cauza Stunder și Kuso c. Austria. La 9 iulie 1997, după Stunder și Kuso c. Hotărârea Austria din 23 aprilie 1997, Comisia a solicitat Guvernului să își prezinte observațiile.
Având în vedere hotărârea de mai sus, Guvernul a renunțat la această posibilitate, precum și reclamantul. La 24 noiembrie 1998, Curtea a declarat că cererea este în parte admisibilă. La 2 decembrie 1999, după schimbul de corespondență, grefierul secțiunii a sugerat părților că ar trebui să încerce să ajungă la o soluție prietenoasă în sensul articolului (b) din Convenție. La 23 decembrie 1999 și la 15 februarie 2000, Agentul Guvernului și, respectiv, reprezentantul reclamanților au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluție prietenoasă a cazului.
FACTE Reclamanții sunt agricultori ai căror proprietate a fost implicată în procedurile de consolidare a terenurilor agricole (Zusammenlegungsverfahren ). În aceste proceduri, Consiliul Provincial de Reformă a Terenului ( Landes-agrarsenat ) și Consiliul Suprem de Reformă a Terenului ( Oberster Agrarsenat ) s-au așezat în privat atunci când au auzit apelurile reclamanților prin care au contestat planul de consolidare a terenurilor. Deciziile lor nu au fost emise public. Tribunalul Administrativ ( Verwaltungsgerichtshof ) a refuzat cererea reclamanților de o audiere publică. Deciziile sale sunt disponibile publicului.
HOTĂRÂREA La 23 decembrie 1999 și, respectiv, la 15 februarie 2000, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern și de la reprezentantul reclamantului: „Declarări ale părților în vederea unei soluții prietenoase În ceea ce privește art. 38 alineatul (1) litera (b) din Convenția Europeană pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, părțile în cadrul procedurii privind cererea nr. 27648/95 depusă de Willibald și Hermine Pfleger, declară, în vederea unei soluții prietenoase achiziționate cu ajutorul Curții Europene a Drepturilor Omului, după cum urmează: 1. Guvernul Republicii Austria va plăti reclamanților o sumă de 40.000 de șillinguri austriece (ATS) ca compensație pentru orice posibilă reclamație referitoare la prezenta cerere, cu o sumă de 30.000 de ATS în ceea ce privește costurile și cheltuielile suportate în cadrul procedurii în fața Curții.
Această sumă va fi plătită avocatului reclamanților, dl Erich Proksch, din Viena. Reclamanții declară că cererea lor a fost stabilită. Reclamanții renunță la orice nouă reclamație împotriva Republicii Austriei în legătură cu prezenta cerere.” Curtea ia act de acordul achiziționat între părți. Este convins că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în protocolele sale (amendă art. 3 din Convenția și art. 3 din Regulamentul Curții). În consecință, cazul ar trebui scos din listă. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 4 aprilie 2000, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură.
THIRD SECTION
CASE OF PFLEGER
v. AUSTRIA (Application no. 27648/95) JUDGMENT STRASBOURG 4 April 2000 In the case of Pfleger v. Austria , The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Chamber composed of: Sir Nicolas B ratza , President , Mr J.-P. C osta , Mr L. L oucaides , Mr P. K ūris , Mr W. F uhrmann , Mrs H.S. G reve , Mr K. T raja , judges , and Mrs S. Dollé , Section Registrar , Having deliberated in private on 24 November 1998 and 21 March 2000, Delivers the following judgment, which was adopted on that last-mentioned date: PROCEDURE
The case originated in an application (no. 27648/95) against the Republic of Austria lodged with the European Commission of Human Rights (“the Commission”) under former Article 25 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by two Austrian nationals, Mr Willibald Pfleger and Mrs Hermine Pfleger (“the applicants”), on 6 March 1995.
The applicants were represented by Mr Erich Proksch, a lawyer practising in Vienna (Austria). The Austrian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Franz Cede, Head of the International Law Department at the Federal Ministry of Foreign Affairs.
The applicants complained under Article 6 § 1 of the Convention about the lack of a public hearing and of any public delivery of the decisions in land consolidation proceedings involving their property. On 27 February 1997 the Commission (First Chamber) decided to give notice of the application to the Government without inviting them to submit their observations on its admissibility and merits pending the Court’s judgment in the Stallinger and Kuso v. Austria case. On 9 July 1997, following the Court’s Stallinger and Kuso v. Austria judgment of 23 April 1997, the Commission asked the Government to submit their observations. In the light of the above judgment, the Government waived this possibility, as did the applicant.
On 24 November 1998 the Court declared the application partly admissible.
On 2 December 1999, after an exchange of correspondence, the Section Registrar suggested to the parties that they should attempt to reach a friendly settlement within the meaning of Article 38 § 1 (b) of the Convention. On 23 December 1999 and on 15 February 2000 the Agent of the Government and the applicants’ representative respectively submitted formal declarations accepting a friendly settlement of the case. THE FACTS
The applicants are farmers whose property was involved in agricultural land consolidation proceedings ( Zusammenlegungsverfahren ). In these proceedings, the Provincial Land Reform Board ( Landes-agrarsenat ) and the Supreme Land Reform Board ( Oberster Agrarsenat ) were both sitting in private when hearing the applicants’ appeals by which they challenged the land consolidation plan. Their decisions were not delivered publicly. The Administrative Court ( Verwaltungsgerichtshof ) refused the applicants’ request for a public hearing. Its decisions are available to the public. THE LAW
On 23 December 1999 and on 15 February 2000, respectively, the Court received the following declaration from the Government and from the applicant’s representative: “Statements of the parties with a view to a friendly settlement With reference to Article 38 § 1 (b) of the European Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, the parties in the proceedings concerning application no. 27648/95 lodged by Willibald and Hermine Pfleger, declare, with a view to a friendly settlement reached with the assistance of the European Court of Human Rights, as follows: 1. The Government of the Republic of Austria will pay the applicants a sum amounting to altogether 40,000 Austrian schillings (ATS) as compensation in respect of any possible claims relating to the present application. This sum includes an amount of ATS 30,000 in respect of costs and expenses incurred in the proceedings before the Court. This amount will be paid to the applicants’ counsel, Mr Erich Proksch, in Vienna. 2. The applicants declare their application settled. 3. The applicants waive any further claims against the Republic of Austria relating to the present application.”
The Court takes note of the agreement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols (Article 37 § 1 in fine of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court).
Accordingly, the case should be struck out of the list.
FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY
Decides to strike the case out of the list. Done in English, and notified in writing on 4 April 2000, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. S. Dollé N. B ratza Registrar President