C.H. împotriva Austriei

Rezoluția ResDH(2001)142 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 3 octombrie 2000 (finală la 3 ianuarie 2001) În cazul C.H. împotriva Austria (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 15 octombrie 2001 la a 764-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza C.H.

pronunțată la 3 octombrie 2000 și transmisă Comitetului de Miniștri odată ce a devenit finală în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 27629/95) împotriva Austriai, depusă la 8 martie 1995 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în conformitate cu art. 25 din Convenția de către dl C.H., un național austriac, și că Curtea, deținută din cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 a declarat admisibilă plângerea conform căreia tribunalele austriece au încălcat presunția de nevinovăție prin refuzarea cererii sale de compensare în ceea ce privește această detenție, pe baza că o suspiciune împotriva lui a continuat să existe, deși a fost achitat; întrucât, în hotărârea sa din 3 octombrie 2000, Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de Guvernul Statului pârât și de reclamant, și după ce s-a constatat că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât, în unanimitate, să scoată cazul din lista sa; întrucât, în cadrul abordării prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că guvernul austriei va plăti reclamantului suma globală de 50 000 de cheline austriece;

Amintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul Curții prevede că eliberarea unui caz se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului de Miniștri o dată ce devine finală pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate de discontinuarea sau soluția acestei chestiuni; Având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere că, la 31 octombrie 2000, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în soluționarea prietenoasă și că nu este necesară nicio altă măsură în acest caz pentru a se conforma hotărârii Curții, Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de guvernul austriei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2001)142 concerning the judgment of the European Court of Human Rights of 3 October 2000 (final on 3 January 2001) In the case of C.H. against Austria (Adopted by the Committee of Ministers on 15 October 2001 at the 764th meeting of the Ministers’ Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the C.H.

case delivered on 3 October 2000 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Articles 44 and 46 of the Convention; Recalling that the case originated in an application (No. 27629/95) against Austria, lodged with the European Commission of Human Rights on 8 March 1995 under former Article 25 of the Convention by Mr C.H., an Austrian national, and that the Court, seized of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint that the Austrian courts violated the presumption of his innocence by refusing his claim for compensation in respect of this detention on remand on the ground that a suspicion against him continued to exist, although he had been acquitted; Whereas in its judgment of 3 October 2000 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the government of the respondent state and the applicant, and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided, unanimously to strike the case out of its list; Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of Austria would pay the applicant the global sum of 50 000 Austrian schillings; Recalling that Rule 44, paragraph 2,

of the Rules of the Court provides that the striking out of a case shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2, of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance or solution of the matter; Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention; Having satisfied itself that on 31 October 2000, the government of the respondent state had paid the applicant the sum provided for in the friendly settlement and that no other measure was required in the present case to conform to the Court’s judgment, Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Austria, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.