R. împotriva Austriei

Rezoluția ResDH(2001)173 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 19 decembrie 2000 în cazul R. împotriva Austria (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 17 decembrie 2001 la ședința 775 a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza R. pronunțată la 19 decembrie 2000 și transmisă Comitetului de Miniștri în temeiul articolului 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 3252/96) împotriva Austriai, depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 15 iulie 1996 în temeiul articolului 25 din Convenția de către dl H. R., un național austriac, și că Curtea, deținută din cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 a declarat admisibilă plângerea referitoare la condamnarea reclamantului, în 1995, de către autoritățile administrative pentru conducerea în timp ce era beat și condamnarea ulterioară de către instanțele penale, pentru cauzarea prejudiciului și a decesului prin neglijență, în timp ce sub influența alcoolului (reclamații în temeiul art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenția și art. 13 din Convenția); întrucât,

în hotărârea sa din 19 decembrie 2000, Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de guvernul statului reclamant și de reclamant, și după ce s-a constatat că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât în unanimitate să scoată cazul din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere; întrucât, în cadrul soluționării prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că guvernul austriei va plăti reprezentantului reclamantului, imediat după notificarea hotărârii, o sumă de 60 000 de cheline austriece în ceea ce privește orice posibile cereri; Amintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul Curții prevede că socoteala unei cauze se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului de Miniștri după ce devine finală pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate la discontinuarea sau soluția acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; întrucât, în cadrul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri,

Guvernul austriei a reamintit că s-au luat deja măsuri pentru rezolvarea problemei de la originea plângerilor declarate admisibile în acest caz, în special prin abrogarea hotărârii Curții Constituționale Federale austriece din decembrie 1996 – a dispozițiilor din Legea privind traficul rutier, care au permis judecată pentru a doua dată de o altă jurisdicție în ceea ce privește faptele care deja făcuseră obiectul unei decizii judiciare finale (a se vedea Rezoluția DH (97) 501 în cazul gradului împotriva Austria); Având în vedere că, la 16 ianuarie 2001, Guvernul Statului pârât a plătit reprezentantul reclamantului suma prevăzută în decontarea prietenoasă, Declaras, după ce a luat act de informațiile furnizate de guvernul austriei, că a exercitat funcțiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2001)173 concerning the judgment of the European Court of Human Rights of 19 December 2000 in the case of R. against Austria (Adopted by the Committee of Ministers on 17 December 2001 at the 775 th meeting of the Ministers’ Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the R. case delivered on 19 December 2000 and transmitted to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention; Recalling that the case originated in an application (No. 32502/96) against Austria, lodged with the European Commission of Human Rights on 15 July 1996 under former Article 25 of the Convention by Mr H. R., an Austrian national, and that the Court, seized of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint relating to the applicant’s conviction, in 1995, by the administrative authorities for driving while drunk and his subsequent conviction by the criminal courts, for causing injury and death by negligence whilst under the influence of alcohol (complaints under Article 4 of Protocol No. 7 to the Convention and Article 13 of the Convention);

Whereas in its judgment of 19 December 2000 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the government of the respondent state and the applicant, and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided unanimously to strike the case out of its list and took note of the parties’ undertaking not to request a re-hearing of the case before the Grand Chamber; Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of Austria would pay to the applicant’s representative, immediately after the notification of the judgment, a sum of 60 000 Austrian schillings in respect of any possible claims; Recalling that Rule 44, paragraph 2, of the Rules of the Court provides that the striking-out of a case shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2, of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance or solution of the matter; Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention; Whereas, during the examination of the case by the Committee of Ministers,

the Government of Austria recalled that measures have already been taken to resolve the problem at the origin of the complaints declared admissible in this case, notably through the abrogation – following a judgment of the Austrian Federal Constitutional Court of December 1996 – of the provisions in the Road Traffic Act which allowed a person to be judged for a second time by another jurisdiction in respect of facts that had already been the subject of a final judicial decision (see Resolution DH (97) 501 in the Gradinger case against Austria); Having satisfied itself that on 16 January 2001 the government of the respondent state had paid the applicant’s representative the sum provided for in the friendly settlement, Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Austria, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.