CASE OF MAUER AGAINST AUSTRIA

Rezoluția ResDH(2001)14 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 20 iunie 2000 (finală la 20 septembrie 2000) în cazul Mauer împotriva Austria (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 26 februarie 2001 la ședința 741 a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Mauer pronunțată la 20 iunie 2000 și transmisă Comitetului de Miniștri odată ce a devenit finală în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 35401/97) împotriva Austriai, depusă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului la 23 aprilie 1990 în temeiul articolului 25 din Convenția de către dl Wolfgang Mauer, un național austriac, și că Curtea, deținută din cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 a declarat admisibilă plângerea privind încălcarea dreptului de acces al reclamantului la un tribunal din cauza supravegherii limitate exercitate în acel moment de către Curtea Administrativă a deciziilor luate de autoritățile administrative; întrucât, în hotărârea sa din 20 iunie 2000, Curtea în unanimitate: - a considerat că a existat o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție; - a considerat că constatarea unei încălcări constituie, în sine, suficientă satisfacție pentru orice prejudiciu moral suportate de solicitant; - a susținut că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea a devenit finală, 40 000 de chiluri austriece în ceea ce privește costurile și cheltuielile și că dobânzile simple la o rată anuală de 4% vor fi plătite la această sumă de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; - a respins restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri în ceea ce privește aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; având în vedere obligația austriei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta aceasta, întrucât în cadrul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a reamintit că deja au fost luate măsuri pentru a evita noi încălcări ale aceleiași ca cele constatate în acest caz, în special prin instituirea în ianuarie 1991 a tribunalelor administrative independente în Länder (a se vedea, printre altele, Rezoluțiile DH (96) 153 și DH (96) 154 în cazul Schmautzer și Umlauft împotriva Austriai), și a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților în mod direct în cauză; Având în vedere că, la 25 octombrie 2000, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în hotărârea din 20 iunie 2000, Declarații, după ce au luat act de informațiile furnizate de Guvernul Austria, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2001)14

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 20 June 2000 (final on 20 September 2000)

in the case of Mauer against Austria

(Adopted by the Committee of Ministers on 26 February 2001

at the 741

st

meeting of the Ministers' Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Mauer case delivered on 20 June 2000 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Articles 44 and 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 35401/97) against Austria, lodged with the European Court of Human Rights on 23 April 1990 under former Article 25 of the Convention by Mr Wolfgang Mauer, an Austrian national, and that the Court, seized of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint concerning a breach in 1990 of the applicant's right of access to a tribunal due to the limited supervision exercised at that time by the Administrative Court of the decisions taken by the administrative authorities;

Whereas in its judgment of 20 June 2000 the Court unanimously:

- held that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention;

- held that the finding of a violation constituted in itself sufficient just satisfaction for any non-pecuniary damage sustained by the applicant;

- held that the respondent State was to pay the applicant, within three months from the date on which the judgment became final, 40 000 Austrian schillings in respect of costs and expenses and that simple interest at an annual rate of 4% would be payable on this sum from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

- dismissed the remainder of the applicant's claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the Government of the respondent State to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 20 June 2000, having regard to Austria's obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the Government of the respondent State recalled that measures had already been taken to avoid new violations of the same kind as the one found in this case, in particular through the setting up in January 1991 of independent administrative tribunals in the Länder (see inter alia Resolutions DH (96) 153 and DH (96) 154 in the cases of Schmautzer and Umlauft against Austria), and indicated that the Court's judgment had been sent out to the authorities directly concerned;

Having satisfied itself that on 25 October 2000, within the time-limit set, the Government of the respondent State paid the applicant the sum provided for in the judgment of 20 June 2000,

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Austria, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.