CASE OF RIEPAN AGAINST AUSTRIA

Rezoluția ResDH(2003)1 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 14 noiembrie 2000 (finală la 14 februarie 2001) în cazul Riepan împotriva Austriai (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 24 februarie 2003 la a 827-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Riepan, pronunțată la 14 noiembrie 2000, și transmisă Comitetului de Miniștri odată ce a devenit finală în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 35115/97) împotriva Austriai, depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 23 decembrie 1996 în temeiul articolului 25 din Convenția de către dl Oliver Riepan, un național austriac, și că Curtea, sesizată în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă plângerea conform căreia reclamantul, un prizonier inculpat pentru amenințarea comportamentului din cauza incidentelor din închisoare ( gefährliche Drohung ) , după incidentele care au avut loc în închisoare, nu a avut o audiere publică în timp ce procesul a fost ținut în închisoare în cazul în care a fost reținut; întrucât în hotărârea sa din 14 noiembrie 2000 Curtea a fost în unanimitate: - a considerat că a existat o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție; - a susținut că Guvernul Statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea a devenit finală, 50 000 de chiluri austriece în ceea ce privește costurile și cheltuielile și că dobânzile simple la o rată anuală de 4% vor fi plătite la această sumă de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; - a respins restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârii din 14 noiembrie 2000, având în vedere obligația austriei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenția de a respecta aceasta; întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a furnizat Comisiei informații privind măsurile luate pentru prevenirea noilor încălcări ale aceleiași tipuri de încălcări ale prezentei hotărâri; aceste informații figurează în apendicele prezentei rezoluții; Având în vedere că, la 30 martie 2001, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în hotărârea din 14 noiembrie 2000, Declarații, după ce au luat act de informațiile furnizate de Guvernul Austria, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz. Apendicele la Rezoluția ResDH(2003)1 Informații furnizate de Guvernul Austriei în timpul examinării cazului Riepan de către Comitetul de Miniștri Guvernul reiterează că încălcarea constatată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în acest caz a rezultat din faptul că, deși audierea în primă instanță a fost teoretic publică, condițiile specifice în care a avut loc (în închisoare, într-o cameră foarte mică, etc.) au fost astfel de a descuraja prezența publicului și nu au fost justificate de nicio considerație a securității. În plus, nu au fost adoptate măsuri compensatorii adecvate (anunț separat, informații despre cum să ajungă la închisoare cu o indicație clară a condițiilor de acces) pentru a contracara efectul prejudicial pe care a avut-o deținerea procesului reclamantului în zona închisă a închisoarei (punctele 27-31 din hotărârea Curții Europene). În plus, organizarea unei ședințe publice în fața Curții de Apel nu a fost un mod de a compensa această deficiență, deoarece procedura în fața acesteia, care nu a implicat nici examinarea probelor, nici mărturia martorilor, au fost foarte limitate în domeniul de aplicare (punctul 41 din hotărârea Curții Europene). Pentru a asigura o conștientizare a hotărârii Curții Europene și pentru a atrage, în special, atenția comunității juridice față de obligațiile austriei în temeiul acesteia, hotărârea a fost publicată în traducere în trei reviste juridice austriece (Newsletter 6/2000, Österreichische Juristenzeitsschrift 2000, p. 357 și ÖAMTC – LSK 2001/112). De asemenea, a fost trimisă însoțită de o scrisoare circulară din partea Ministerului Justiției tuturor președintelor Curților Regionale Superiore și procurorilor de Stat Generali din Viena, Graz, Linz și Innsbruck pentru a fi distribuite tuturor avocaților și judecătorilor de stat care se ocupă de cazurile penale. Potrivit scrisorii circulare menționate mai sus, ori de câte ori o audiere trebuie să aibă loc oriunde altceva decât în sediul unei instanțe regulate, în special în locuri la care publicul nu are în mod normal acces, consiliul de notificare al instanței ar trebui să indice locul audierii și mijloacele și condițiile de acces. Această formă specială de anunț ar trebui să fie ordonată de judecătorul competent chiar în momentul emiterii convocației la audiere. În plus, scrisoarea circulară a atras atenția judecătorilor și avocaților de stat asupra punctelor 27-41 din hotărârea Curții Europene și le-a invitat să aplice cerințele Curții privind caracterul public al ședințelor prin adoptarea unor măsuri specifice adecvate. Guvernul austriei consideră că măsurile luate vor împiedica repetarea oricărei noi încălcări similare celor constatate în acest caz și că, prin urmare, și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție.

Resolution ResDH(2003)1

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 14 November 2000 (final on 14 February 2001)

in the case of Riepan against Austria

(Adopted by the Committee of Ministers on 24 February 2003

at the 827th meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Riepan case delivered on 14 November 2000 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Articles 44 and 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 35115/97) against Austria, lodged with the European Commission of Human Rights on 23 December 1996 under former Article 25 of the Convention by Mr. Oliver Riepan, an Austrian national, and that the Court, seised of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint that the applicant, a prisoner indicted for threatening behaviour on account of incidents in prison (

gefährliche Drohung

) following incidents which occurred in prison

,

did not have a public hearing as the trial was held in prison where he was detained;

Whereas in its judgment of 14 November 2000 the Court unanimously:

- held that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention;

- held that the government of the respondent state was to pay the applicant, within three months from the date at which the judgment became final, 50 000 Austrian schillings in respect of costs and expenses and that simple interest at an annual rate of 4% would be payable on this sum from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

- dismissed the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 14 November 2000, having regard to Austria’s obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state gave the Committee information about the measures taken preventing new violations of the same kind as that found in the present judgment; this information appears in the appendix to this resolution;

Having satisfied itself that on 30 March 2001, within the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicant the sum provided for in the judgment of 14 November 2000,

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Austria, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.

Appendix to Resolution ResDH(2003)1

Information provided by the Government of Austria

during the examination of the Riepan case

by the Committee of Ministers

The Government reiterates that the violation found by the European Court of Human Rights in this case resulted from the fact that, although the hearing at first instance was theoretically public, the specific conditions under which it took place (in prison, in a very small room, etc.) were such as to discourage the presence of the public, and were not justified by any consideration of security. Furthermore, no adequate compensatory measures (separate announcement, information about how to reach the prison with a clear indication of the access conditions) were adopted in order to counterbalance the detrimental effect which the holding of the applicant’s trial in the closed area of the prison had on its public character (paragraphs 27-31 of the judgment of the European Court). In addition, the holding of a public hearing before the Court of Appeal was not a way of making up for this shortcoming, since the proceedings before that Court, which involved neither the consideration of evidence nor the testimony of witnesses, were very limited in scope (paragraph 41 of the judgment of the European Court).

In order to ensure awareness of the judgment of the European Court and to draw, in particular, the attention of the legal community to Austria’s obligations under it, the judgment was published in translation in three Austrian legal journals (Newsletter 6/2000,

Österreichische Juristenzeitschrift

2000, p. 357 and ÖAMTC – LSK 2001/112). It was also sent accompanied by a circular letter from the Ministry of Justice to all Presidents of Higher Regional Courts and the State Attorneys General in Vienna, Graz, Linz and Innsbruck in order to be distributed to all state attorneys and judges dealing with criminal cases.

According to the above-mentioned circular letter, whenever a hearing is to take place anywhere else than on the premises of a regular court, especially in places to which the public normally does not have access, the notice-board of the court should indicate the place of the hearing and the means and conditions of access. This special form of announcement would have to be ordered by the competent judge at the very moment of issuing the convocation to the hearing. Furthermore, the circular letter drew the judges’ and state attorneys’ attention to paragraphs 27-41 of the judgment of the European Court and invited them to apply the requirements of the Court concerning the public character of the hearings by taking adequate specific measures.

The Government of Austria considers that the measures taken will prevent the repetition of any new violation similar to that found in this case and that it has therefore fulfilled its obligations under Article 46, paragraph 1 of the Convention.