CASE OF JOSEF FISCHER AGAINST AUSTRIA

Rezoluția ResDH(2003)126 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 17 ianuarie 2002 (finală la 17 aprilie 2002) în cazul Josef Fischer împotriva Austria (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 22 iulie 2003 la cea de-a 847-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul lui Josef Fischer, pronunțată la 17 ianuarie 2002, și transmisă Comitetului de Miniștri după ce a devenit finală în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție; Amintind că acest caz a apărut într-o cerere (nr. 33382/96) împotriva Austria, depusă la 29 mai 1996 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 din Convenția de către dl Josef Fischer, un cetățean austriac, și că Curtea a sesizat cazul în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă plângerea că, în 1995, în cadrul procedurilor penale în fața Curții Supreme cu privire la motivul de nulitate al reclamantului, observațiile scrise ale Procurorului general nu au fost comunicate apărării; întrucât, în hotărârea sa din 17 ianuarie 2002, Curtea, în unanimitate: a declarat că a existat o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție; - a considerat că prezenta hotărâre constituie, în sine, suficientă satisfacție în ceea ce privește prejudiciile morale; a susținut că Guvernul Statului pârât trebuia să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea a devenit finală, 40 000 de chiluri austriece în ceea ce privește costurile și cheltuielile și că dobânzile simple la o rată anuală de 4% vor fi plătite la această sumă de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri în ceea ce privește aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârii din 17 ianuarie 2002, având în vedere obligația austriei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a respecta aceasta; În timp ce în cadrul examinării cazului de către Comitetul de miniștri, Guvernul Statului pârât a reamintit faptul că s-au luat deja măsuri pentru a evita noi încălcări ale aceleiași tipuri de încălcări care au fost constatate în acest caz (a se vedea Rezoluția DH(97)500 în cazul Bulut împotriva Austria), în special prin intrarea în vigoare a Actului nr. 762 din 30 decembrie 1996, conform căreia comunicarea observațiilor poate fi dispensată numai dacă procurorul sprijină acuzatul sau dacă recursul acuzatului este susținut integral de către tribunal; având în vedere că, la 31 mai 2002, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în hotărârea din 17 ianuarie 2002, Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de guvernul austriei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2003)126

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 17 January 2002 (final on 17 April 2002)

in the case of Josef Fischer against Austria

(Adopted by the Committee of Ministers on 22 July 2003

at the 847th meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the case of Josef Fischer delivered on 17 January 2002 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Articles 44 and 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 33382/96) against Austria, lodged with the European Commission of Human Rights on 29 May 1996 under former Article 25 of the Convention by Mr

Josef

Fischer, an Austrian national, and that the Court, seised of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint that, in 1995, in criminal proceedings before the Supreme Court concerning the applicant's plea of nullity, the Attorney-General's written observations were not communicated to the defence;

Whereas in its judgment of 17 January 2002 the Court, unanimously:

-

held that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention;

- held that the present judgment constituted in itself sufficient just satisfaction in respect of non-pecuniary damage;

-

held that the government of the respondent state was to pay the applicant, within three months from the date at which the judgment became final, 40 000 Austrian schillings in respect of costs and expenses and that simple interest at an annual rate of 4% would be payable on this sum from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

-

dismissed the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article

46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 17 January 2002, having regard to Austria’s obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state recalled that measures had already been taken to avoid new violations of the same kind as that found in this case (see Resolution DH(97)500 in the case Bulut against Austria), in particular through the entry into force of Act No. 762 of 30 December 1996, according to which the communication of the observations may be dispensed with only if the prosecutor supports the accused or if the accused’s appeal is upheld in full by the tribunal;

Having satisfied itself that on 31 May 2002, within the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicant the sum provided for in the judgment of 17 January 2002,

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Austria, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.