REZOLUȚIA Finală DH (****) 31 MINUTE DE LÂNGĂ NR. 19125/91 BECHTER CONTRA AUSTRIA (adoptată de Comitetul miniștrilor la 10 aprilie 2000, în cadrul celei de a 704-a ședințe a Delegaților Miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 32 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere Rezoluția interimară DH (97) 355, adoptată la 11 iulie 1997 în cauza Bechter împotriva Austriei, în care Comitetul miniștrilor a ajuns la concluzia că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție din cauza faptului că reclamantul trebuie să ia cunoștință și, prin urmare, să comenteze observațiile Senior Public Prosecutor. în cadrul unei proceduri de recurs și a autorizat publicarea raportului Comisiei Europene pentru Drepturile Omului; Până când Comitetul miniștrilor a examinat propunerile Comisiei, în momentul transmiterii raportului său, cu privire la o satisfacție echitabilă care trebuie acordată reclamantului, completate prin scrisoarea președintelui Comisiei din 20 iulie 1998 ; așteptat ca la 688 Ședința delegaților miniștrilor, Comitetul miniștrilor, în conformitate cu propunerile Comisiei, a declarat, prin decizia adoptată la 3 decembrie 1999, în conformitate cu art. 32 alin. 2 din Convenție, pe care guvernul statului pârât trebuia să o plătească reclamantului ca satisfacție echitabilă, în termen de trei luni, 30 000 de silingi austrieci pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată și că dobânda ar fi plătită pentru orice sumă neplătită, calculată pe baza fiecărei luni de întârziere care s-a încheiat cu rata legală aplicabilă la data prezentei decizii, cu condiția ca dobânda să curgă de la expirarea termenului până la data punerii la dispoziție a plății complete; Întrucât Comitetul miniștrilor a invitat Guvernanța statului pârât să informeze cu privire la măsurile luate ca urmare a deciziilor sale din 11 iulie 1997 și 3 decembrie 1999, având în vedere obligația pe care o are: Austria de a se conforma în conformitate cu art. 32 alin. (4) din Convenție; Întrucât, la examinarea acestei cauze de către Comitetul de Miniștri, guvernul statului pârât a reamintit că măsurile au fost deja adoptate pentru a evita noi încălcări similare celor constatate în prezenta cauză, în special cu intrarea în vigoare la 1 martie 1997 din Legea nr. 762 din 30 decembrie 1996, care a modificat art. 35 alineatul (2) din Codul de procedură penală, care a stat la baza încălcării constatate (a se vedea Rezoluția DH (97) 500 în cauza Bouut împotriva Austriei), și a indicat că raportul Comisiei și deciziile Comitetului de Miniștri au fost transmise autorităților direct implicate; Având în vedere că Comitetul miniștrilor și-a asigurat că guvernul statului pârât a plătit reclamantului la 23 decembrie 1999, în termenul stabilit, suma totală de 30 000 de silingi austrieci ca satisfacție echitabilă, Declar că, după ce a luat act de măsurile luate de guvernul Austriei, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 32 din convenție în prezenta cauză.
Finale DH (2000) 31
BECHTER CONTRE L'AUTRICHE
(adoptée par le Comité des Ministres le 10 avril 2000,
lors de la 704
e
réunion des Délégués des Ministres)
Le Comité des Ministres, en vertu de l’article
32 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (ci-après dénommée «la Convention»),
Vu la Résolution intérimaire DH (97) 355, adoptée le 11 juillet 1997 dans l’affaire Bechter contre l’Autriche, dans laquelle le Comité des Ministres a conclu qu’il y avait eu violation de l’article
6, paragraphe
1, de la Convention en raison de l’impossibilité pour le requérant de prendre connaissance, et par conséquent de commenter, les observations du
Senior Public Prosecutor
lors d’une procédure d’appel, et a autorisé la publication du rapport de la Commission européenne des Droits de l’Homme ;
Attendu que le Comité des Ministres a examiné les propositions faites par la Commission, lors de la transmission de son rapport, au sujet d’une satisfaction équitable à accorder au requérant, propositions complétées par lettre du Président de la Commission en date du 20 juillet 1998 ;
Attendu que lors de la 688
e
réunion des Délégués des Ministres, le Comité des Ministres, en accord avec les propositions de la Commission, a dit, par décision adoptée le 3 décembre 1999, conformément à l’article 32, paragraphe
2, de la Convention, que le Gouvernement de l’Etat défendeur devait verser au requérant comme satisfaction équitable, dans les trois mois, 30 000 schillings autrichiens au titre des frais et dépens et que des intérêts seraient payables sur toute somme impayée, calculés sur la base de chaque mois de retard révolu au taux légal applicable à la date de la présente décision, étant entendu que les intérêts courront à partir de l’expiration du délai jusqu’au jour de la mise à disposition du paiement complet ;
Attendu que le Comité des Ministres a invité le Gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de ses décisions des 11 juillet 1997 et 3 décembre 1999, eu égard à l’obligation qu’a l’Autriche de s’y conformer selon l’article 32, paragraphe 4, de la Convention ;
Attendu que lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le Gouvernement de l’Etat défendeur a rappelé que des mesures avaient déjà été adoptées pour éviter de nouvelles violations semblables à celle constatée dans la présente affaire, avec notamment l'entrée en vigueur le 1
er
mars 1997 de la loi n° 762 du 30 décembre 1996, qui a modifié l'article 35 alinéa 2 du Code de procédure pénale, à l'origine de la violation constatée, (voir la Résolution DH (97) 500 dans l’affaire Bulut contre l'Autriche), et a indiqué que le rapport de la Commission ainsi que les décisions du Comité des Ministres avaient été transmis aux autorités directement concernées ;
Attendu que le Comité des Ministres s’est assuré que le Gouvernement de l’Etat défendeur avait versé au requérant le 23 décembre 1999, dans le délai imparti, la somme totale de 30 000 schillings autrichiens comme satisfaction équitable,
Déclare, après avoir pris note des mesures prises par le Gouvernement de l’Autriche, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 32 de la Convention dans la présente affaire.