REZOLUȚIA Finală DH (***) 2 JUSTIȚIE DE LÂNGE NR. 22961/93 IMPLEMENTATĂ DE AUSTRIA (adoptată de Comitetul miniștrilor la 14 februarie 2000, în cadrul celei de-a 695-a reuniuni a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în conformitate cu art. 32 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere Rezoluția interimară DH (97) 593, adoptată la 15 decembrie 1997 în cauza Ilhan împotriva Austriei, în care Comitetul de Miniștri a ajuns la concluzia că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) coroborat cu art. 6 alineatul (3). , din Convenția conform căreia o procedură penală inițiată împotriva reclamantului a fost inechitabilă în măsura în care reclamantul, fiind abținut de la a se prezenta în fața instanței care a formulat obiecția sa (Einpruch) ) împotriva condamnării sale prin contumație, nu putea fi apărată în instanță de către avocatul său; și a autorizat, de asemenea, publicarea raportului Comisiei Europene pentru Drepturile Omului; Până când Comitetul miniștrilor a examinat propunerile Comisiei, în momentul transmiterii raportului său, cu privire la o satisfacție echitabilă care trebuie acordată reclamantului, completate prin scrisoarea președintelui Comisiei din 16 decembrie 1998 ; așteptat ca la 666 Ședința delegaților miniștrilor, Comitetul miniștrilor, în conformitate cu propunerile Comisiei, a declarat, prin decizia adoptată la 15 aprilie 1999, în conformitate cu art. 32 alin. 000 de silingi austrieci pentru prejudicii morale și 27 000 de silingi austrieci pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, adică suma totală de 36 000 de silingi austrieci și dobânda ar fi plătită din orice sumă neplătită, calculată pe baza fiecărei luni de întârziere care a trecut la rata legală aplicabilă la data prezentei decizii, cu condiția ca dobânda să curgă de la expirarea termenului până la data punerii la dispoziție a plății complete; Întrucât Comitetul miniștrilor a invitat Guvernanța statului pârât să informeze cu privire la măsurile luate ca urmare a deciziilor sale din 15 decembrie 1997 și 15 aprilie 1999, având în vedere obligația pe care o are de a se conforma art. 32 alin. (4) din Convenție; Întrucât, la examinarea acestei cauze de către Comitetul miniștrilor, guvernul statului pârât i-a dat acestuia informații cu privire la măsurile luate în urma deciziilor Comitetului, pentru a evita noi încălcări similare celor constatate în prezenta cauză (aceste informații sunt rezumate în anexa la prezenta rezoluție) ; Având în vedere că Comitetul miniștrilor și-a asigurat că guvernul statului pârât a plătit reclamantului la 17 mai 1999, în termenul stabilit, suma totală de 36 000 de silingi austrieci ca satisfacție echitabilă, După ce a luat act de măsurile luate de guvernul Austriei, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 32 din Convenție în prezenta cauză. Anexă la Rezoluția Finală DH (ii) 2 Informații furnizate de Guvernul Austriei la examinarea cauzei Ilhan de către Comitetul de Miniștri Încălcarea Convenției Europene a Drepturilor Omului în prezenta cauză a rezultat din art. 478 alineatul (3) din Codul de procedură penală, care prevedea că, în cazul în care pârâtul care a formulat o obiecție (Einspruch) ) într-o hotărâre pronunțată prin contumace se abține să apară în persoană în fața instanței, obiecția sa este considerată caducă și prima hotărâre pronunțată prin contumație devine definitivă. În urma deciziei Comitetului miniștrilor privind încălcarea articolului 6 din Convenție, autoritățile austriece au inițiat o reformă legislativă a dispoziției menționate anterior. Legea care a abolit ultima teză a alineatului (3) din art. 7 din Codul de procedură penală a intrat în vigoare la 10 aprilie 1999 după publicarea sa în Buletinul Federal austriac al Legii (BGBl. No. 555) Guvernul consideră că nu mai există niciun risc pentru o nouă încălcare similară a Convenției, deoarece un inculpat în situația reclamantului poate, cel puțin acum, să-și prezinte apărarea în fața unui avocat. Prin urmare, Austria și-a îndeplinit obligațiile în temeiul art. 32 din Convenție în prezenta cauză.
Finale DH (2000) 2
ILHAN CONTRE L'AUTRICHE
(adoptée par le Comité des Ministres le 14 février 2000,
lors de la 695
e
réunion des Délégués des Ministres)
Le Comité des Ministres, en vertu de l’article
32 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (ci-après dénommée «la Convention»),
Vu la Résolution intérimaire DH (97) 593, adoptée le 15 décembre 1997 dans l’affaire Ilhan contre l’Autriche, dans laquelle le Comité des Ministres a conclu qu’il y avait eu violation de l’article
6, paragraphe
1, combiné avec l’article 6, paragraphe 3.
c
, de la Convention du fait qu’une procédure pénale engagée contre le requérant avait été inéquitable en ce que le requérant, s’étant abstenu de comparaître devant le tribunal qui jugeait de son objection (
Einspruch
) contre sa condamnation par contumace, ne pouvait pas être défendu à l’audience par son avocat; et a aussi autorisé la publication du rapport de la Commission européenne des Droits de l’Homme ;
Attendu que le Comité des Ministres a examiné les propositions faites par la Commission, lors de la transmission de son rapport, au sujet d’une satisfaction équitable à accorder au requérant, propositions complétées par lettre du Président de la Commission en date du 16 décembre 1998 ;
Attendu que lors de la 666
e
réunion des Délégués des Ministres, le Comité des Ministres, en accord avec les propositions de la Commission, a dit, par décision adoptée le 15 avril 1999, conformément à l’article 32, paragraphe
2, de la Convention, que le Gouvernement de l’Etat défendeur devait verser au requérant comme satisfaction équitable, dans les trois mois, 9
000 schillings autrichiens au titre du préjudice moral et 27 000 schillings autrichiens au titre des frais et dépens, soit la somme totale de 36
000 schillings autrichiens, et que des intérêts seraient payables sur toute somme impayée, calculés sur la base de chaque mois de retard révolu au taux légal applicable à la date de la présente décision, étant entendu que les intérêts courront à partir de l’expiration du délai jusqu’au jour de la mise à disposition du paiement complet ;
Attendu que le Comité des Ministres a invité le Gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de ses décisions des 15 décembre 1997 et 15 avril 1999, eu égard à l’obligation qu’a l’Autriche de s’y conformer selon l’article 32, paragraphe 4, de la Convention ;
Attendu que lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le Gouvernement de l’Etat défendeur a donné à celui-ci des informations sur les mesures prises à la suite des décisions du Comité, pour éviter de nouvelles violations semblables à celle constatée dans la présente affaire (ces informations sont résumées dans l’annexe à la présente résolution) ;
Attendu que le Comité des Ministres s’est assuré que le Gouvernement de l’Etat défendeur avait versé au requérant le 17 mai 1999, dans le délai imparti, la somme totale de 36
000 schillings autrichiens comme satisfaction équitable,
Déclare, après avoir pris note des mesures prises par le Gouvernement de l’Autriche, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 32 de la Convention dans la présente affaire.
Annexe à la Résolution Finale DH (2000) 2
Informations fournies par le Gouvernement de l’Autriche
lors de l’examen de l’affaire Ilhan
par le Comité des Ministres
La violation de la Convention européenne des Droits de l'Homme dans la présente affaire a résulté de l’article 478, paragraphe 3, du Code de procédure pénale, qui disposait que si l’accusé ayant fait une objection (
Einspruch
) à un arrêt rendu par contumace s’est abstenu de comparaître en personne devant le tribunal, son objection est considérée caduque et le premier arrêt rendu par contumace devient définitif. L’accusé absent n’avait donc aucune possibilité de se faire défendre par son avocat à l’audience devant le tribunal qui jugeait de son objection.
A la suite de la décision du Comité des Ministres constatant une violation de l’article 6 de la Convention, les autorités autrichiennes ont engagé une réforme législative de la disposition susmentionnée. La loi qui a aboli la dernière phrase du paragraphe 3 de l’article 478 du Code de procédure pénale, est entrée en vigueur le 10 avril 1999 après sa publication dans le Bulletin fédéral autrichien des lois (
BGBl.
I
No.
55/1999
).
Le gouvernement considère qu’il n’y a plus aucun risque de nouvelle violation semblable de la Convention, dès lors qu’un accusé dans la situation du requérant peut désormais, du moins, faire présenter sa défense à l’audience par un avocat. Par conséquent, l’Autriche a rempli ses obligations en vertu de l’article 32 de la Convention dans la présente affaire.