Hortolomei împotriva Austriei

Rezoluția Finală ResDH(2004)73 Drepturile Omului Cerere nr. 17291/90 Hortolomei împotriva Austriei (adoptată de Comitetul miniștrilor la 22 decembrie 2004, în cadrul celei de-a 906-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul fostului articol 32 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare "Convenția"), Având în vedere Rezoluția interimară DH(99)28 adoptată la 18 ianuarie 1999 în cauza Hortolomei împotriva Austriei, în care Comitetul de Miniștri a ajuns la concluzia că au existat încălcări ale articolului 6 alineatul (3) 1 din convenție, având în vedere durata excesivă a procedurii de contestare a expirării contractului cu durată determinată al reclamantului și lipsa independenței și imparțialității comisiei de apel regionale competente, deoarece patru dintre membrii săi fuseseră desemnați de autoritățile administrative care adoptaseră reglementările privind, printre altele, contractele cu durată determinată ; și a autorizat publicarea raportului Comisiei Europene pentru Drepturile Omului, care a prevăzut că Comitetul de Miniștri a examinat propunerile Comisiei, în momentul transmiterii raportului său, cu privire la o satisfacție echitabilă care trebuie acordată părții solicitante, completate prin scrisoarea președintelui Comisiei din 17 iunie 1999 Cu condiția ca,

în cadrul celei de-a 680-a ședințe a delegaților miniștrilor, Comitetul miniștrilor, în conformitate cu propunerile Comisiei, să fi declarat, prin decizia adoptată la 8 octombrie 1999, în conformitate cu fostul articol 32 alineatul (1). 2 din Convenție, pe care guvernul statului pârât trebuia să o plătească părții reclamante ca satisfacție echitabilă, în termen de trei luni, o sumă globală de 540 000 șilingi austrieci, și că dobânda va fi plătită din orice sumă neplătită, calculată pe baza fiecărei luni de întârziere care a trecut la rata legală aplicabilă la data prezentei decizii, cu condiția ca dobânda să curgă de la expirarea termenului până la data punerii la dispoziție a plății complete Așteptând ca Comitetul de Miniștri să invite guvernul statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate în urma deciziilor sale din 18 ianuarie 1999 și 8 octombrie 1999, având în vedere obligația Austriei de a le respecta în conformitate cu fostul articol 32 alineatul (4) din convenție Întrucât, în momentul examinării acestei cauze de către Comitetul miniștrilor, guvernul statului pârât i-a dat acestuia informații cu privire la măsurile luate în urma deciziilor Comitetului,

pentru a evita noi încălcări similare celor constatate în prezenta cauză (aceste informații sunt rezumate în anexa la prezenta rezoluție) Întrucât Comitetul de Miniștri s-a asigurat că guvernul statului pârât a plătit reclamantului la 15 decembrie 1999, în termenul stabilit, suma totală de 540 000 de șilingi austrieci ca satisfacție echitabilă, Se declară, după ce a luat act de măsurile luate de guvernul Austriei, că și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul fostului articol 32 din convenție în prezenta cauză. Anexă la Rezoluția Finală ResDH(2004) 73 Informare furnizată de guvernul austriac în cadrul examinării cazului Hortolomei de către Comitetul de Miniștri Având în vedere circumstanțele speciale ale cauzei, guvernul austriac consideră că numai cea de a doua încălcare, și anume cea a articolului 6 alineatul (1) din Convenția privind lipsa independenței și imparțialității comisiei regionale de apel, solicită măsuri generale.

Guvernul reamintește că această încălcare a fost cauzată de faptul că cei patru membri ai comisiei regionale de apel au fost desemnați de către Comisia regională pentru soluționarea contestațiilor și aveau legături strânse cu organismele specializate (și anume asociația locală a medicilor și asociația companiilor de asigurări) care au adoptat în 1985 directivele privind contractele la termen fix. Pentru a evita noi încălcări de acest tip, Austria a modificat art. 345 alineatul (1) din Legea generală privind asigurările sociale care reglementează componența comisiilor regionale. Noul articol conține următoarele dispoziții: Președintele comisiei este în prezent un judecător numit de ministrul federal al justiției, care se află în momentul numirii sale în cadrul Tribunalului pentru chestiuni legate de muncă și asigurări sociale, iar comisia va include un președinte (judecată) și patru membri.

Ministrul Federal al Justiției îi desemnează pe acești patru membri, dintre care doi sunt propuși de Camera austriacă a medicilor și doi de Asociația Generală a Asigurărilor Sociale. Reprezentanții și angajații societății de asigurare, precum și membrii și angajații Camerei medicilor care sunt părți la contractul contestat de un particular nu pot fi membri în cadrul procedurilor relevante. Această dispoziție urmărește să garanteze independența deplină și imparțialitatea comisiilor regionale de recurs în toate procedurile. Prin urmare, guvernul Austriei consideră că nu mai există riscul unor noi încălcări similare celei constatate de Curte în această cauză și că, prin urmare, Austria și-a îndeplinit obligațiile în temeiul fostului articol 32 alineatul (4) din convenție.

Résolution Finale ResDH(2004)73 Droits de l'Homme Requête n o 17291/90 Hortolomei contre l'Autriche (adoptée par le Comité des Ministres le 22 décembre 2004, lors de la 906e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l'ancien article 32 de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales (ci-après dénommée « la Convention »), Vu la Résolution intérimaire DH(99)28, adoptée le 18 janvier 1999 dans l'affaire Hortolomei contre l'Autriche, dans laquelle le Comité des Ministres a conclu qu'il y avait eu violations de l'article 6, paragraphe 1, de la Convention en raison de la durée excessive de la procédure de contestation de l'expiration du contrat à durée déterminée du requérant et du défaut d'indépendance et d'impartialité de la commission de recours régionale compétente du fait que quatre de ses membres avaient été désignés par les autorités administratives qui avaient adopté les réglementations concernant, entre autres, les contrats à durée déterminée ; et a autorisé la publication du rapport de la Commission européenne des Droits de l'Homme ; Attendu que le Comité des Ministres a examiné les propositions faites par la Commission, lors de la transmission de son rapport, au sujet d'une satisfaction équitable à accorder à la partie requérante,

propositions complétées par lettre du Président de la Commission en date du 17 juin 1999 ; Attendu que lors de la 680e réunion des Délégués des Ministres, le Comité des Ministres, en accord avec les propositions de la Commission, a dit, par décision adoptée le 8 octobre 1999, conformément à l'ancien article 32, paragraphe 2, de la Convention, que le gouvernement de l'Etat défendeur devait verser à la partie requérante comme satisfaction équitable, dans les trois mois, une somme globale de 540 000 shillings autrichiens, et que des intérêts seraient payables sur toute somme impayée, calculés sur la base de chaque mois de retard révolu au taux légal applicable à la date de la présente décision, étant entendu que les intérêts courront à partir de l'expiration du délai jusqu'au jour de la mise à disposition du paiement complet ; Attendu que le Comité des Ministres a invité le gouvernement de l'Etat défendeur à l'informer des mesures prises à la suite de ses décisions des 18 janvier 1999 et 8 octobre 1999, eu égard à l'obligation qu'a l'Autriche de s'y conformer selon l'ancien article 32, paragraphe 4, de la Convention ; Attendu que lors de l'examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le gouvernement de l'Etat défendeur a donné à celui-ci des informations sur les mesures prises à la suite des décisions du Comité,

pour éviter de nouvelles violations semblables à celles constatées dans la présente affaire (ces informations sont résumées dans l'annexe à la présente résolution) ; Attendu que le Comité des Ministres s'est assuré que le gouvernement de l'Etat défendeur avait versé à la partie requérante le 15 décembre 1999, dans le délai imparti, la somme totale de 540 000 shillings autrichiens comme satisfaction équitable, Déclare, après avoir pris note des mesures prises par le Gouvernement de l'Autriche, qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'ancien article 32 de la Convention dans la présente affaire.

Annexe à la Résolution Finale ResDH(2004)73 Information fournie par le Gouvernement autrichien lors de l'examen de l'affaire Hortolomei par le Comité des Ministres En raison des circonstances particulières de l'affaire, le Gouvernement autrichien estime que seule la seconde violation, à savoir celle de l'article 6, paragraphe 1, de la Convention concernant le défaut d'indépendance et d'impartialité de la commission de recours régionale, appelle des mesures à l'ordre général. Le gouvernement rappelle que cette violation était due au fait que les quatre assesseurs siégeant à la commission de recours régionale avaient été désignés par – et avaient des liens étroits avec – les organes spécialisés (à savoir l'association locale des médecins et l'association des compagnies d'assurance) qui avaient adopté en 1985 les directives concernant les contrats à terme fixe.

Afin d'éviter de nouvelles violations de ce type, l'Autriche a modifié l'article 345, paragraphe 1, le la loi générale sur l'assurance sociale qui régit la composition des commissions régionales. Le nouvel article comporte les dispositions suivantes : Le président de la commission est désormais un juge désigné par le ministre fédéral de la Justice, qui siège au moment de sa désignation au tribunal chargé des questions de travail et d'assurance sociale. La commission comprendra un président (juge) et quatre membres. Le ministre fédéral de la Justice désigne ces quatre membres dont deux sont proposés par la Chambre autrichienne des médecins et deux par l'Association générale de l'assurance sociale.

Les représentants et les salariés de la compagnie d'assurance ainsi que les membres et les employés de la Chambre des médecins qui sont parties au contrat contesté par un particulier ne peuvent siéger en tant que membre lors des procédures pertinentes. Cette disposition vise à garantir l'indépendance complète et l'impartialité des commissions de recours régionales dans toutes les procédures. Le Gouvernement de l'Autriche considère par conséquent qu'il n'y a plus de risque de nouvelles violations analogues à celle constatée par la Cour dans cette affaire et que l'Autriche a donc rempli ses obligations en vertu de l'ancien article 32, paragraphe 4, de la Convention.