CASE OF FREITAS LOPES AGAINST PORTUGAL

Rezoluția ResDH(2000)125 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 21 decembrie 1999 (finală la 21 martie 2000) în cazul Freitas Lopes împotriva Portugaliei (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 2 octombrie 2000 la cea de-a 721-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Freitas Lopes pronunțată la 21 decembrie 1999 și transmisă Comitetului de Miniștri după ce a devenit finală în temeiul articolului 44 din convenție; Amintind că cazul a fost originar dintr-o cerere (nr. 36325/97) împotriva Portugaliei, depusă la 18 aprilie 1997 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 din Convenție de dl Camilo Freitas Lopes, un național portughez, și că Curtea a reținut cazul în temeiul articolului 5 alin. (2) din Protocolul nr. 11 a declarat admisibilă plângerea privind durata excesivă a anumitor proceduri civile; întrucât în hotărârea sa din 21 decembrie 1999 Curtea în unanimitate: a afirmat că a existat o încălcare a art. 6, alin. (1) din Convenție; a susținut că Guvernul Statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală, 3 000 000 de escudo portugheze în ceea ce privește prejudiciile morale și 250 000 ecudo portugheze în ceea ce privește costurile și cheltuielile și că dobânzile simple la o rată anuală de 7% vor fi plătite pentru sumele respective de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri în ceea ce privește aplicarea articolului 54 din Convenție, care sunt, deocamdată, aplicabile prin analogie la cazurile prevăzute la art. 46 alineatul (2) din Convenție, astfel cum a fost modificat de Protocolul nr. 11; având în vedere obligația Portugaliei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta aceasta, întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a reamintit că deja au fost luate măsuri pentru a evita noi încălcări ale aceleiași ca cele constatate în acest caz, în special prin reorganizarea sistemului judiciar portughez introduse prin Legea din 20 august 1992 (nr. 24/92), astfel cum a fost pus în aplicare prin decretul din 15 Septembrie 1993 (nr. 312/93) și prin decretul legislativ din 17 iunie 1994 (nr. 222/94) (a se vedea Rezoluția DH (94) 71 în cazul Gama Cidrais împotriva Portugaliei) și au indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților în mod direct în cauză; Având în vedere că, la 17 mai 2000, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 21 decembrie 1999, Declarații, după ce au luat act de informațiile furnizate de Guvernul Portugaliei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2000)125

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 21 December 1999 (final on 21 March 2000)

in the case of Freitas Lopes against Portugal

(Adopted by the Committee of Ministers on 2 October 2000

at the 721st meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Freitas Lopes case delivered on 21 December 1999 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Article 44 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 36325/97) against Portugal, lodged with the European Commission of Human Rights on 18 April 1997 under former Article 25 of the Convention by Mr Camilo Freitas Lopes, a Portuguese national, and that the Court seized of the case under Article

5, paragraph 2, of Protocol No. 11 declared admissible the complaint relating to the excessive length of certain civil proceedings;

Whereas in its judgment of 21 December 1999 the Court unanimously:

-

held that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention;

-

held that the Government of the respondent State was to pay the applicant, within three months from the date in which the judgment becomes final, 3 000 000 Portuguese escudos in respect of non-pecuniary damage and 250 000 Portuguese escudos in respect of costs and expenses and that simple interest at an annual rate of 7% would be payable on those sums from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

-

dismissed the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of former Article

54 of the Convention which are, for the time being, applicable by analogy to cases under Article

46, paragraph 2, of the Convention as amended by Protocol No. 11;

Having invited the Government of the respondent State to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 21 December 1999, having regard to Portugal’s obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the Government of the respondent State recalled that measures had already been taken to avoid new violations of the same kind as the one found in this case, notably through the reorganisation of the Portuguese court system introduced by the Act of 20 August 1992 (No. 24/92), as implemented by the Decree of 15

September 1993 (No. 312/93) and by the Legislative Decree of 17 June 1994 (No.

222/94) (see Resolution DH

(94) 71 in the case of Gama Cidrais against Portugal), and indicated that the Court’s judgment had been sent out to the authorities directly concerned;

Having satisfied itself that on 17 May 2000, within the time-limit set, the Government of the respondent State paid the applicant the sums provided for in the judgment of 21 December 1999,

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Portugal, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.