AFFAIRE CONDE CONTRE LE PORTUGAL

Rezoluția ResDH(2003)18 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 23 martie 2000 (definită la 23 iunie 2000) în cauza Conde împotriva Portugaliei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 24 februarie 2003, cu ocazia celei de-a 827-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 23 martie 2000 în cauza Conde și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție, Reamintind faptul că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 37010/97) formulată împotriva Portugaliei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 19 iunie 1997 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către domnul. Júlio Conde și doamna Rosa Fernandes Conde, resortisanți portughezi, și Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă cauza privind durata excesivă a unei proceduri civile; având în vedere că, în hotărârea sa din 23 martie 2000, Curtea, în unanimitate; - a spus că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție; - a spus că guvernul statului pârât trebuie să plătească, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă, 750 000 de ecudos portughez fiecăruia dintre reclamanți pentru prejudicii morale și materiale, 250 000 de ecudos portughez celor doi reclamanți pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată și că aceste sume ar trebui să majoreze un interes simplu cu 7% laan de la expirarea termenului respectiv și până la data la care a fost acordat; - a respins pretențiile reclamantului privind satisfacția echitabilă pentru surplus; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; După ce a invitat guvernul din statul membru pârât să ia măsurile luate ca urmare a hotărârii din 23 martie 2000, având în vedere obligația pe care Portugalia o are de a se conforma în conformitate cu art. 46 alin. (1) din Convenție; Întrucât, la examinarea acestei cauze de către Comitetul miniștrilor, guvernul statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților direct în cauză și că problema duratei procedurilor judiciare era în curs de examinare pentru a verifica dacă astfel de proceduri pot fi încheiate într-un termen rezonabil; În cazul în care, la data de 27 septembrie 2000, guvernul statului pârât a plătit părții reclamante sumele prevăzute în hotărârea din 23 martie 2000, Declară, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Portugaliei, că a îndeplinit atribuțiile care îi revin în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2003)18

relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme

du 23 mars 2000 (définitif le 23 juin 2000)

dans l’affaire Conde contre le Portugal

(adoptée par le Comité des Ministres le 24 février 2003,

lors de la 827e réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»),

Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 23 mars 2000 dans l’affaire Conde et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ;

Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 37010/97) dirigée contre le Portugal, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 19 juin 1997 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. Júlio Conde et Mme Rosa Fernandes Conde, ressortissants portugais, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevable le grief concernant la durée excessive d’une procédure civile ;

Considérant que dans son arrêt du 23 mars 2000 la Cour, à l’unanimité ;

- a dit qu’il y avait eu violation de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention ;

- a dit que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif, 750 000 escudos portugais à chacun des requérants pour préjudice moral et matériel, 250 000 escudos portugais aux deux requérants au titre des frais et dépens et que ces montants seraient à majorer d’un intérêt simple de 7% l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement ;

- a rejeté les prétentions de la partie requérante en matière de satisfaction équitable pour le surplus ;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 23 mars 2000, eu égard à l’obligation qu’a le Portugal de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ;

Attendu que lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le gouvernement de l’Etat défendeur a indiqué que l’arrêt de la Cour avait été transmis aux autorités directement concernées et que la question des durées de procédures judiciaires était en cours d’examen dans le but de vérifier que de telles procédures puissent être closes dans un délai raisonnable ;

S’étant assuré que le 27 septembre 2000 le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé à la partie requérante les sommes prévues dans l’arrêt du 23 mars 2000,

Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement du Portugal, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.