Pires împotriva Portugaliei

Rezoluția ResDH(2003)138 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 25 octombrie 2001 (definită la 25 ianuarie 2002) în cauza Pires împotriva Portugaliei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 22 iulie 2003, cu ocazia celei de-a 847-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 25 octombrie 2001 în cauza Pires și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din Convenție Reamintind faptul că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 43654/98) formulată împotriva Portugaliei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 21 septembrie 1998 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către dl. Carmin Pires și doamna Adília Silva Aparício Pires, resortisanți portughezi, iar Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul 11, a declarat admisibilă cauza referitoare la durata excesivă a unei proceduri civile, având în vedere că, în hotărârea sa din 25 octombrie 2001, unanimitatea a declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție.

a declarat că guvernul statului pârât trebuia să plătească reclamanților, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă, 1 700 000 de ecudos portughez pentru prejudicii morale și 250 000 de ecudos portughez pentru cheltuieli și că aceste sume ar trebui să majoreze cu 7% interesul simplu de la data expirării termenului respectiv și până la data la care termenul respectiv a expirat.

a respins pretențiile reclamanților în ceea ce privește satisfacția echitabilă pentru surplus, având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenția de invitare a guvernului de la statul pârât în legătură cu măsurile luate ca urmare a hotărârii din 25 octombrie 2001, având în vedere obligația pe care Portugalia o avea de a se conforma conform art. 46 alin. (1) din Convenția S.S.S., asigurându-se că, la 16 mai 2002, după expirarea termenului acordat, guvernul statului pârât le-a plătit reclamanților sumele prevăzute în hotărârea din 25 octombrie 2001 și că dobânda de întârziere datorată fusese plătită în aceeași zi; Întrucât, în cursul examinării acestei cauze de către Comitetul miniștrilor, guvernul statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților direct în cauză și că problema duratei procedurilor judiciare era în curs de examinare în scopul de a verifica dacă astfel de proceduri pot fi încheiate într-un termen rezonabil Declar că, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de Guvernul Portugaliei, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2003)138 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 25 octobre 2001 (définitif le 25 janvier 2002) dans l’affaire Pires contre le Portugal (adoptée par le Comité des Ministres le 22 juillet 2003, lors de la 847e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 25 octobre 2001 dans l’affaire Pires et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 43654/98) dirigée contre le Portugal, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 21 septembre 1998 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. Carmin Pires et Mme Adília Silva Aparício Pires, ressortissants portugais, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevable le grief relatif à la durée excessive d’une procédure civile : Considérant que dans son arrêt du 25 octobre 2001 l’unanimité : - a dit qu’il y avait eu violation de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention ;

- a dit que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser aux requérants, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif, 1 700 000 escudos portugais pour préjudice moral et 250 000 escudos portugais pour frais et dépens et que ces montants seraient à majorer d’un intérêt simple de 7% l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement ; - a rejeté les prétentions des requérants en matière de satisfaction équitable pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 25 octobre 2001, eu égard à l’obligation qu’a le Portugal de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; S’étant assuré que le 16 mai 2002, après l’expiration du délai imparti, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé aux requérants les sommes prévues dans l’arrêt du 25 octobre 2001, et que les intérêts de retard dus avaient été versés le même jour, Attendu que lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres,

le gouvernement de l’Etat défendeur a indiqué que l’arrêt de la Cour avait été transmis aux autorités directement concernées et que la question des durées de procédures judiciaires était en cours d’examen dans le but de vérifier que de telles procédures puissent être closes dans un délai raisonnable ; Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement du Portugal, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.