Pinto de Oliveira împotriva Portugaliei

Rezoluția ResDH(2002)78 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 8 martie 2001, definitivă la 8 iunie 2001 în cauza Pinto de Oliveira împotriva Portugaliei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 24 iunie 2002, cu ocazia celei de-a 798-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 8 martie 2001 în cauza Pinto de Oliveira și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție, Reamintind faptul că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 39297/98) formulată împotriva Portugaliei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la data de 3 noiembrie 1997 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către M. Eurico Manuel Pinto de Oliveira, resortisant portughez, și Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibil faptul că a avut loc o procedură civilă excesivă; având în vedere că, în hotărârea sa din 8 martie 2001, Curtea, în unanimitate; - a declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție;

- a declarat că guvernul statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă, 800 000 de ecudos portughez pentru prejudicii morale, 150 000 de ecudos portughez pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată și că aceste sume ar trebui să majoreze un interes simplu cu 7% laan de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia; - a respins pretențiile reclamantului privind satisfacția echitabilă pentru surplus; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile luate ca urmare a hotărârii din 8 martie 2001, având în vedere obligația pe care Portugalia o are de a se conforma în conformitate cu art. 46 alin. (1) din Convenție; Întrucât, la examinarea acestei cauze de către Comitetul miniștrilor, guvernul statului pârât a indicat că hotărârea Curții Europene a fost transmisă autorităților direct în cauză și că problema duratei procedurilor judiciare era în curs de examinare în scopul de a verifica dacă astfel de proceduri pot fi încheiate într-un termen rezonabil; În cazul în care, la data de 22 august 2001, guvernul statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 8 martie 2001, Declară, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Portugaliei,

că a îndeplinit atribuțiile care îi revin în temeiul articolului Õ alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2002)78 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 8 mars 2001, définitif le 8 juin 2001 dans l’affaire Pinto de Oliveira contre le Portugal (adoptée par le Comité des Ministres le 24 juin 2002, lors de la 798e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 8 mars 2001 dans l’affaire Pinto de Oliveira et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 39297/98) dirigée contre le Portugal, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 3 novembre 1997 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. Eurico Manuel Pinto de Oliveira, ressortissant portugais, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevable le grief concernant la durée excessive d’une procédure civile; Considérant que dans son arrêt du 8 mars 2001 la Cour, à l’unanimité ; - a dit qu’il y avait eu violation de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention ;

- a dit que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser au requérant, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif, 800 000 escudos portugais pour préjudice moral, 150 000 escudos portugais au titre des frais et dépens et que ces montants seraient à majorer d’un intérêt simple de 7% l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement ; - a rejeté les prétentions du requérant en matière de satisfaction équitable pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 8 mars 2001, eu égard à l’obligation qu’a le Portugal de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Attendu que lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le gouvernement de l’Etat défendeur a indiqué que l’arrêt de la Cour européenne avait été transmis aux autorités directement concernées et que la question des durées de procédures judiciaires était en cours d’examen dans le but de vérifier que de telles procédures puissent être closes dans un délai raisonnable ; S’étant assuré que le 22 août 2001, dans le délai imparti, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé au requérant les sommes prévues dans l’arrêt du 8 mars 2001,

Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement du Portugal, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.