CASE OF MARQUES FRANCISCO AGAINST PORTUGAL

Rezoluția ResDH(2003)137 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 6 iunie 2002 (finală la 6 septembrie 2002) în cazul Marques Francisco împotriva Portugaliei (aprobată de Comitetul de Miniștri la 22 iulie 2003 la cea de-a 847-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul lui Marques Francisco pronunțată la 6 iunie 2002 și transmisă Comitetului de Miniștri odată ce a devenit finală în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție; Amintind că cazul a fost originar dintr-o cerere (nr. 47833/99) împotriva Portugaliei, depusă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului la 22 aprilie 1999 în temeiul articolului 34 din Convenție de M. Luís Marques Francisco, un național portughez, și că Curtea a declarat admisibilă plângerea referitoare la lungimea excesivă a anumitor proceduri civile; întrucât, în hotărârea sa din 6 iunie 2002, Curtea a considerat în unanimitate că a existat o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție; a susținut că Guvernul Statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea a devenit finală, 6 000 de euro în ceea ce privește prejudiciile morale și 1 250 de euro în ceea ce privește costurile și cheltuielile și că dobânzile simple la o rată anuală de 7% vor fi plătite pentru sumele respective de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri în ceea ce privește aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere obligația Portugaliei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta aceasta, Având în vedere faptul că, la 16 ianuarie 2003, după expirarea termenului stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 6 iunie 2002, și că dobânzile nejustificate datorate au fost plătite în aceeași zi, întrucât, în timpul examinării cauzei de către Comitetul de miniștri, Guvernul Statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților interesate direct și că problema lungii procedurilor judiciare a fost examinată pentru a verifica că această procedură poate fi încheiată într-un termen rezonabil; Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Portugaliei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2003)137

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 6 June 2002 (final on 6 September 2002)

in the case of Marques Francisco against Portugal

(Adopted by the Committee of Ministers on 22 July 2003

at the 847th meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the case of Marques Francisco delivered on 6 June 2002 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Articles 44 and 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 47833/99) against Portugal, lodged with the European Court of Human Rights on 22 April 1999 under Article 34 of the Convention by M.

Luís

Marques

Francisco, a Portuguese national, and that the Court declared admissible the complaint related to the excessive length of certain civil proceedings;

Whereas in its judgment of 6 June 2002 the Court, unanimously:

-

held that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention;

-

held that the government of the respondent state was to pay the applicant, within three months from the date at which the judgment became final, 6 000 euros in respect of non-pecuniary damage and 1 250 euros in respect of costs and expenses and that simple interest at an annual rate of 7% would be payable on those sums from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

-

dismissed the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article

46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 6 June 2002, having regard to Portugal’s obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Having satisfied itself that on 16 January 2003, after the expiry of the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicant the sums provided for in the judgment of 6 June 2002, and that the default interest due was paid on the same day,

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state indicated that the Court’s judgment had been sent out to the authorities directly concerned and that the question of the length of judicial proceedings was being examined in order to verify that such proceedings can be concluded within a reasonable time;

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Portugal, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.