CASE OF MARQUES JORGE RIBEIRO AGAINST PORTUGAL

Rezoluția ResDH(2003)145 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 4 aprilie 2002 (Rezoluție prietenoasă) în cazul Marques Jorge Ribeiro împotriva Portugaliei (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 22 iulie 2003 la cea de-a 847-a ședință a Deputaților Miniștri) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul Marques Jorge Ribeiro a transmis la 4 aprilie 2002 și a transmis în aceeași zi Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 49018/99) împotriva Portugaliei, depusă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului la 17 iunie 1999 în temeiul articolului 34 din Convenția de către dl José Marques Jorge Ribeiro, un național portughez și că Curtea a declarat admisibilă plângerea referitoare la lungimea excesivă a anumitor proceduri civile; întrucât, în hotărârea sa din 4 aprilie 2002, Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de guvernul statului reclamant și de reclamant, și după ce s-a constatat că soluția a fost bazată pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât în unanimitate să scoată cazul din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere; întrucât, în cadrul soluționării prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că guvernul Portugaliei va plăti reclamantului, sumele de 7 500 de euro pentru prejudiciile morale și de 1 000 de euro, precum și orice impozit pe valoarea adăugată pot fi imputabile, în ceea ce privește costurile și cheltuielile, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii; Amintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul Curții prevede că socoteala unei cauze se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului de Miniștri după ce devine finală pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate la discontinuarea sau soluția acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, la 28 ianuarie 2003, după expirarea termenului convenit în conformitate cu termenul de decontare prietenoasă, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în decontarea prietenoasă și că dobânzile nejustificate a fost plătite la aceeași dată și că nu a fost necesară nicio altă măsură în acest caz pentru a se conforma hotărârii Curții, Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Portugaliei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2003)145

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 4 April 2002 (Friendly settlement)

in the case of Marques Jorge Ribeiro against Portugal

(Adopted by the Committee of Ministers on 22 July 2003

at the 847th meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the case of Marques

Jorge

Ribeiro delivered on 4 April 2002 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 49018/99) against Portugal, lodged with the European Court of Human Rights on 17 June 1999 under Article 34 of the Convention by Mr

José

Marques

Jorge

Ribeiro, a Portuguese national, and that the Court declared admissible the complaint related to the excessive length of certain civil proceedings;

Whereas in its judgment of 4 April 2002 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the government of the respondent state and the applicant, and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided unanimously to strike the case out of its list and took note of the parties’ undertaking not to request a re-hearing of the case before the Grand Chamber;

Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of Portugal would pay the applicant, the sums of 7 500 euros in respect of non-pecuniary damage and 1 000 euros, together with any value-added tax may be chargeable, in respect of costs and expenses, within three months as from the notification of the judgment;

Recalling that Rule 44, paragraph 2, of the Rules of the Court provides that the striking-out of a case shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2 of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance or solution of the matter;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that on 28 January 2003, after the expiry of the time-limit agreed to under the terms of the friendly settlement, the government of the respondent state had paid the applicant the sums provided for in the friendly settlement and that the default interest due was paid on the same date, and that no other measure was required in the present case to conform to the Court’s judgment,

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Portugal, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.