CASE OF PIRES AGAINST PORTUGAL

Rezoluția ResDH(2003)138 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 25 octombrie 2001 (finală la 25 ianuarie 2002) în cazul Pires împotriva Portugaliei (aprobată de Comitetul de Miniștri la 22 iulie 2003 la cea de-a 847-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Pires pronunțată la 25 Octombrie 2001 și transmis Comitetul de Miniștri odată ce a devenit final în temeiul articolelor 44 și 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 43654/98) împotriva Portugaliei, depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 21 septembrie 1998 în conformitate cu art. 25 din Convenția de către dl Carmin Pires și dna Adília Silva Aparício Pires, resortisanți portughezi, și că Curtea a sesizat cazul în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă plângerea referitoare la lungimea excesivă a anumitor proceduri civile; întrucât în hotărârea sa din 25 octombrie 2001 Curtea, în unanimitate, a afirmat că a existat o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție; a susținut că Guvernul Statului pârât trebuia să plătească reclamanților, în termen de trei luni de la data în care hotărârea a devenit finală, 1 700 000 de escudo portugheze în ceea ce privește prejudiciile morale și 250 000 ecudo portugheze în ceea ce privește costurile și cheltuielile și că dobânzile simple la o rată anuală de 7% vor fi plătite pentru aceste sume de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri în ceea ce privește aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere obligația Portugaliei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta aceasta, Având în vedere faptul că, la 16 mai 2002, după expirarea termenului stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamanților suma prevăzută în hotărârea din 25 octombrie 2001, și că dobânzile nejustificate datorate au fost plătite în aceeași zi, întrucât, în timpul examinării cauzei de către Comitetul de miniștri, Guvernul Statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților interesate direct și că problema lungii procedurilor judiciare a fost examinată pentru a verifica că această procedură poate fi încheiată într-un termen rezonabil; Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Portugaliei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2003)138

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 25 October 2001 (final on 25 January 2002)

in the case of Pires against Portugal

(Adopted by the Committee of Ministers on 22 July 2003

at the 847th meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Pires case delivered on 25

October 2001 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Articles 44 and 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 43654/98) against Portugal, lodged with the European Commission of Human Rights on 21 September 1998 under former Article 25 of the Convention by Mr Carmin Pires and Ms Adília Silva Aparício Pires, Portuguese nationals, and that the Court, seised of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint related to the excessive length of certain civil proceedings;

Whereas in its judgment of 25 October 2001 the Court, unanimously:

-

held that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention;

-

held that the government of the respondent state was to pay the applicants, within three months from the date at which the judgment became final, 1 700 000 Portuguese escudos in respect of non-pecuniary damage and 250 000 Portuguese escudos in respect of costs and expenses and that simple interest at an annual rate of 7% would be payable on these sums from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

-

dismissed the remainder of the applicants’ claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article

46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 25 October 2001, having regard to Portugal’s obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Having satisfied itself that on 16 May 2002, after the expiry of the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicants the sum provided for in the judgment of 25 October 2001, and that the default interest due was paid on the same day,

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state indicated that the Court’s judgment had been sent out to the authorities directly concerned and that the question of the length of judicial proceedings was being examined in order to verify that such proceedings can be concluded within a reasonable time;

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Portugal, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.