AFFAIRE GALINHO CARVALHO MATOS CONTRE LE PORTUGAL

Rezoluția ResDH(2003)23 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 23 noiembrie 1999 (definită la 23 februarie 2000) în cauza Galinho Carvalho Matos împotriva Portugaliei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 24 februarie 2003, cu ocazia celei de-a 827-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 23 noiembrie 1999 în cauza Galinho Carvalho Matos și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție, Reamintind faptul că, la originea acestei cauze, se află o cerere (nr. 35593/97) formulată împotriva Portugaliei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la data de 6 martie 1997 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de doamna Maria José Galinho Carvalho Matos, resortisant portughez, și că Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă … întrucât, în hotărârea sa din 23 noiembrie 1999, Curtea, în unanimitate; - a declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție;

- a declarat că guvernul statului pârât trebuie să plătească părții reclamante, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă, 1 000 000 de dacudos portughez pentru prejudicii morale și că această sumă ar trebui să majoreze un interes simplu cu 7% laan de la expirarea termenului respectiv și până la data la care plata a fost efectuată; - a respins pretențiile reclamantului privind satisfacția echitabilă pentru surplus; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile luate ca urmare a hotărârii din 23 noiembrie 1999, având în vedere obligația pe care Portugalia o are de a se conforma în conformitate cu art. 46 alin. (1) din Convenție; Observând cu satisfacție faptul că, în ceea ce privește situația individuală a reclamantului, procedura pendénçaos Acumuladas noastre Tribunais da Comarca de Lisboa, din 24 octombrie 2002, a fost încheiată cu o decizie din 24 octombrie 2002 privind procedura pendénçaas Acumuladas; Întrucât, la examinarea acestei cauze de către Comitetul miniștrilor, guvernul statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților direct în cauză și că problema duratei procedurilor judiciare era în curs de examinare pentru a verifica dacă astfel de proceduri pot fi încheiate într-un termen rezonabil;

În conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză, guvernul statului pârât a plătit părții reclamante suma prevăzută în hotărârea din 23 noiembrie 1999, declarând că, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Portugaliei, guvernul Portugaliei și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2003)23 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 23 novembre 1999 (définitif le 23 février 2000) dans l’affaire Galinho Carvalho Matos contre le Portugal (adoptée par le Comité des Ministres le 24 février 2003, lors de la 827e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 23 novembre 1999 dans l’affaire Galinho Carvalho Matos et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 35593/97) dirigée contre le Portugal, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 6 mars 1997 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par Mme Maria José Galinho Carvalho Matos, ressortissante portugaise, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevable le grief concernant la durée excessive d’une procédure civile ; Considérant que dans son arrêt du 23 novembre 1999 la Cour, à l’unanimité ; - a dit qu’il y avait eu violation de l’article 6, paragraphe 1,

de la Convention ; - a dit que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser à la partie requérante, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif, 1 000 000 d’escudos portugais pour préjudice moral et que ce montant serait à majorer d’un intérêt simple de 7% l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement ; - a rejeté les prétentions de la partie requérante en matière de satisfaction équitable pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 23 novembre 1999, eu égard à l’obligation qu’a le Portugal de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Notant avec satisfaction que, concernant la situation individuelle du requérant, la procédure pendante devant le tribunal d’Almada au moment où l’arrêt de Cour européenne a été rendu, a été close par une décision du serviço de Recuperaçao de Pendênçiãs Acumuladas nos Tribunais da Comarca de Lisboa, du 24 octobre 2002 ; Attendu que lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres,

le gouvernement de l’Etat défendeur a indiqué que l’arrêt de la Cour avait été transmis aux autorités directement concernées et que la question des durées de procédures judiciaires était en cours d’examen dans le but de vérifier que de telles procédures puissent être closes dans un délai raisonnable ; S’étant assuré que le 20 avril 2000, dans le délai imparti, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé à la partie requérante la somme prévue dans l’arrêt du 23 novembre 1999, Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement du Portugal, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.