CASE OF GUERREIRO AGAINST PORTUGAL

Rezoluția ResDH(2003)26 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 31 ianuarie 2002 (finală la 30 aprilie 2002) în cazul Guerreiro împotriva Portugaliei (aprobată de Comitetul de Miniștri la 24 februarie 2003 la cea de-a 827-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Guerreiro pronunțată la 31 ianuarie 2002 și transmisă Comitetului de Miniștri după ce a devenit finală în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție; Amintind că cazul a fost originar dintr-o cerere (nr. 45560/99) împotriva Portugaliei, depusă la 14 ianuarie 1999 Curtea Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 34 din Convenție de către dl José da Conceição Guerreiro, un național portughez, și că Curtea a declarat admisibilă plângerea privind lungimea excesivă a anumitor proceduri civile; întrucât, în hotărârea sa din 31 ianuarie 2002, Curtea a considerat în unanimitate că a existat o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție; - a susținut că Guvernul Statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea a devenit finală, 5 500 de euro în ceea ce privește prejudiciile morale și pecuniare și că dobânzile simple la o rată anuală de 7% vor fi plătite la această sumă de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; - a respins restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere obligația Portugaliei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta aceasta, întrucât, în timpul examinării cauzei de către Comitetul de miniștri, Guvernul Statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților interesate direct și că problema lungii procedurilor judiciare a fost examinată pentru a verifica că această procedură poate fi încheiată într-un termen rezonabil; Având în vedere faptul că, la 14 noiembrie 2002, după expirarea termenului stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în hotărârea din 31 ianuarie 2002, precum și dobânzile nejustificate, Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Portugaliei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2003)26

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 31 January 2002 (final on 30 April 2002)

in the case of Guerreiro against Portugal

(Adopted by the Committee of Ministers on 24 February 2003

at the 827th meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Guerreiro case delivered on 31 January 2002 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Articles 44 and 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 45560/99) against Portugal, lodged with the European Court of Human Rights on 14 January 1999 under Article 34 of the Convention by Mr. José da Conceição Guerreiro, a Portuguese national, and that the Court declared admissible the complaint concerning the excessive length of certain civil proceedings;

Whereas in its judgment of 31 January 2002 the Court unanimously:

- held that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention;

- held that the government of the respondent state was to pay the applicant, within three months from the date at which the judgment became final, 5 500 euros in respect of non-pecuniary and pecuniary damages and that simple interest at an annual rate of 7% would be payable on this sum from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

- dismissed the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 31 January 2002, having regard to Portugal’s obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state indicated that the Court’s judgment had been sent out to the authorities directly concerned and that the question of the length of judicial proceedings was being examined in order to verify that such proceedings can be concluded within a reasonable time;

Having satisfied itself that on 14 November 2002, after the expiry of the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicant the sum provided for in the judgment of 31 January 2002, as well as the default interest due,

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Portugal, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.