Nascimento împotriva Portugaliei

Rezoluția ResDH(2003)21 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 27 septembrie 2001 (definită la 27 decembrie 2001) în cauza Nascimento împotriva Portugaliei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 24 februarie 2003, cu ocazia celei de-a 827-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 27 septembrie 2001 în cauza Nascimento și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție, Reamintind faptul că, la originea acestei cauze, se află o cerere (nr. 42918/8%) adresată Portugaliei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 18 august 1998 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către domnul.

Agripino Evaristo do Nascimento, resortisant portughez, și Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibil faptul că este vorba despre durata excesivă a unei proceduri civile; având în vedere că, în hotărârea sa din 27 septembrie 2001, Curtea, în unanimitate; - a spus că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție; - a spus că guvernul statului pârât trebuie să plătească părții reclamante, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă, 50 000 de franci francezi pentru prejudicii morale, 10 000 de franci francezi pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată și că aceste sume ar trebui să majoreze un interes simplu de 4,26% la an de la expirarea termenului respectiv și până la plată; - a respins pretențiile reclamantului privind satisfacția echitabilă pentru surplus; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile luate ca urmare a hotărârii din 27 septembrie 2001, având în vedere obligația pe care Portugalia o are de a se conforma în conformitate cu art. 46 alin. (1) din Convenție; Observând cu satisfacție că, în ceea ce privește situația individuală a reclamantului,

procedura pendinte în fața instanțelor interne în momentul în care hotărârea Curții Europene de Justiție a fost pronunțată, a fost închisă de Tribunalul din Întrucât, la examinarea acestei cauze de către Comitetul miniștrilor, guvernul statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților direct în cauză și că problema duratei procedurilor judiciare era în curs de examinare pentru a verifica dacă astfel de proceduri pot fi încheiate într-un termen rezonabil; având în vedere faptul că, la 2 iunie 2002, după expirarea termenului acordat, guvernul statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 27 septembrie 2001, precum și dobânda de întârziere datorată, Declar că, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de Guvernul Portugaliei, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2003)21 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 27 septembre 2001 (définitif le 27 décembre 2001) dans l’affaire Nascimento contre le Portugal (adoptée par le Comité des Ministres le 24 février 2003, lors de la 827e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 27 septembre 2001 dans l’affaire Nascimento et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 42918/98) dirigée contre le Portugal, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 18 août 1998 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. Agripino Evaristo do Nascimento, ressortissant portugais, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevable le grief concernant la durée excessive d’une procédure civile ; Considérant que dans son arrêt du 27 septembre 2001 la Cour, à l’unanimité ; - a dit qu’il y avait eu violation de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention ;

- a dit que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser à la partie requérante, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif, 50 000 francs français pour préjudice moral, 10 000 francs français au titre des frais et dépens et que ces montants seraient à majorer d’un intérêt simple de 4,26% l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement ; - a rejeté les prétentions de la partie requérante en matière de satisfaction équitable pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 27 septembre 2001, eu égard à l’obligation qu’a le Portugal de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Notant avec satisfaction que, concernant la situation individuelle du requérant, la procédure pendante devant les juridictions internes au moment où l’arrêt de Cour européenne a été rendu, a été close par le Tribunal de « Circulo » de Chaves le 20 avril 2000 ; Attendu que lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres,

le gouvernement de l’Etat défendeur a indiqué que l’arrêt de la Cour avait été transmis aux autorités directement concernées et que la question des durées de procédures judiciaires était en cours d’examen dans le but de vérifier que de telles procédures puissent être closes dans un délai raisonnable ; S’étant assuré que le 2 juin 2002, après l’expiration du délai imparti, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé à la partie requérante les sommes prévues dans l’arrêt du 27 septembre 2001, ainsi que les intérêts de retard dus, Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement du Portugal, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.