AFFAIRE MARQUES FRANCISCO CONTRE LE PORTUGAL

Rezoluția ResDH(2003)137 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 6 iunie 2002 (definită la 6 septembrie 2002) în cauza Marques Francisco împotriva Portugaliei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 22 iulie 2003, cu ocazia celei de-a 847-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost reținută prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "nr. 11"), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 6 iunie 2002 în cauza Marques Francisco și a fost transmis definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție Reamintind că, la originea acestei cauze, se află o cerere (nr. 47833/99) formulată împotriva Portugaliei, introdusă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului la data de 22 aprilie 1999 în conformitate cu art. 34 din Convenție, de domnul Luís Marques Francisco, resortisant portughez, și că Curtea a declarat admisibil ca termen de executare a unei proceduri civile Întrucât, în hotărârea sa din 6 iunie 2002, Curtea, în unanimitate, a declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție a declarat că guvernul statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă, 6 000 EUR pentru daune morale și 1 250 EUR pentru cheltuieli de judecată și că aceste sume ar trebui să majoreze un interes simplu cu 7% la an de la expirarea termenului respectiv și până la data la care plata a fost efectuată a respins pretențiile reclamantului în materie de satisfacție echitabilă pentru surplus, având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenția de invitare a guvernului statului pârât la mai multe informații cu privire la măsurile luate ca urmare a hotărârii din 6 iunie 2002, ținând cont de obligația pe care Portugalia a respectat-o conform art. 46 alin. (1) din Convenția S Întrucât, în cursul examinării acestei cauze de către Comitetul miniștrilor, guvernul statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților direct în cauză și că problema duratei procedurilor judiciare era în curs de examinare în scopul de a verifica dacă astfel de proceduri pot fi încheiate într-un termen rezonabil Declar că, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de Guvernul Portugaliei, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2003)137

relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme

du 6 juin 2002 (définitif le 6 septembre 2002)

dans l’affaire Marques Francisco contre le Portugal

(adoptée par le Comité des Ministres le 22 juillet 2003,

lors de la 847e réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»),

Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 6 juin 2002 dans l’affaire Marques

Francisco et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention

;

Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 47833/99) dirigée contre le Portugal, introduite devant la Cour européenne des Droits de l’Homme le 22 avril 1999 en vertu de l’article 34 de la Convention, par M. Luís Marques Francisco, ressortissant portugais, et que la Cour a déclaré recevable le grief relatif à l’excessive durée d’une procédure civile

;

Considérant que dans son arrêt du 6 juin 2002 la Cour, à l’unanimité

:

-

a dit qu’il y avait eu violation de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention

;

-

a dit que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser au requérant, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif, 6 000 euros pour préjudice moral et 1 250 euros pour frais et dépens et que ces montants seraient à majorer d’un intérêt simple de 7% l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement

;

-

a rejeté les prétentions du requérant en matière de satisfaction équitable pour le surplus

;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article

46, paragraphe 2, de la Convention

;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 6

juin

2002, eu égard à l’obligation qu’a le Portugal de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention

;

S’étant assuré que le 16 janvier 2003, après l’expiration du délai imparti, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé au requérant les sommes prévues dans l’arrêt du 6 juin 2002, et que les intérêts de retard dus avaient été versés le même jour,

Attendu que lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le gouvernement de l’Etat défendeur a indiqué que l’arrêt de la Cour avait été transmis aux autorités directement concernées et que la question des durées de procédures judiciaires était en cours d’examen dans le but de vérifier que de telles procédures puissent être closes dans un délai raisonnable

;

Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement du Portugal, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.