CASE OF MARTINS AND GARCIA ALVES AGAINST PORTUGAL

Rezoluția ResDH(2003)135 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 16 noiembrie 2000 (finală la 16 februarie 2001) în cazul Martins și Garcia Alves împotriva Portugaliei (aprobată de Comitetul de Miniștri la 22 iulie 2003 la cea de-a 847-a ședință a Deputaților Miniștri) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul Martins și Garcia Alves, transmisă la 16 noiembrie 2000 și transmisă Comitetului de Miniștri odată ce a devenit finală în temeiul articolelor 44 și 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 37528/97) împotriva Portugaliei, depusă la 14 august 1997 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 din Convenția de dl Leonel Joaquim Martins și dl João Garcia Alves, resortisanți portughezi și faptul că Curtea, sesizată din cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă plângerea referitoare la lungimea excesivă a anumitor proceduri penale; întrucât, în hotărârea sa din 16 noiembrie 2000, Curtea a considerat în unanimitate că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție; a susținut că Guvernul Statului pârât trebuie să plătească fiecărui solicitant, în termen de trei luni de la data în care hotărârea a devenit finală, 900 000 de escudo portughezi în ceea ce privește prejudiciile morale și că dobânzile simple la o rată anuală de 7% vor fi plătite pe aceste sume de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri în ceea ce privește aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere obligația Portugaliei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta aceasta, Având în vedere faptul că, la 18 iunie 2001, după expirarea termenului stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamanților sumele prevăzute în hotărârea din 16 noiembrie 2000, și că dobânzile nejustificate datorate au fost plătite în aceeași zi, întrucât, în timpul examinării cauzei de către Comitetul de miniștri, Guvernul Statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților interesate direct și că problema lungii procedurilor judiciare a fost examinată pentru a verifica că această procedură poate fi încheiată într-un termen rezonabil; Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Portugaliei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2003)135

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 16 November 2000 (final on 16 February 2001)

in the case of Martins and Garcia Alves against Portugal

(Adopted by the Committee of Ministers on 22 July 2003

at the 847th meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the case of Martins

and

Garcia

Alves delivered on 16 November 2000 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Articles 44 and 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 37528/97) against Portugal, lodged with the European Commission of Human Rights on 14 August 1997 under former Article 25 of the Convention by Mr

Leonel

Joaquim

Martins et Mr

João

Garcia

Alves, Portuguese nationals, and that the Court, seised of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint related to the excessive length of certain criminal proceedings;

Whereas in its judgment of 16 November 2000 the Court, unanimously:

-

held that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention;

-

held that the government of the respondent state was to pay to each applicant, within three months from the date at which the judgment became final, 900 000 Portuguese escudos in respect of non-pecuniary damage and that simple interest at an annual rate of 7% would be payable on these sums from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

-

dismissed the remainder of the applicants’ claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article

46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 16 November 2000, having regard to Portugal’s obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Having satisfied itself that on 18 June 2001, after the expiry of the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicants the sums provided for in the judgment of 16 November 2000, and that the default interest due was paid on the same day,

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state indicated that the Court’s judgment had been sent out to the authorities directly concerned and that the question of the length of judicial proceedings was being examined in order to verify that such proceedings can be concluded within a reasonable time;

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Portugal, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.