AFFAIRE GUERREIRO CONTRE LE PORTUGAL

Rezoluția ResDH(2003)26 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 31 ianuarie 2002 (definită la 30 aprilie 2002) în cauza Guerreiro împotriva Portugaliei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 24 februarie 2003, cu ocazia celei de-a 827-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 31 ianuarie 2002 în cauza Guerreiro și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție, Reamintind faptul că, la originea acestei cauze, se află o cerere (nr. 45560/99) formulată împotriva Portugaliei, introdusă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului la 14 ianuarie 1999 în temeiul art. 34 din Convenție, de domnul José da Conceição Guerreiro, resortisant portughez, și că Curtea a declarat admisibil faptul că este vorba despre durata excesivă a unei proceduri civile; întrucât, în hotărârea sa din 31 ianuarie 2002, Curtea, în unanimitate; - a declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție; - a spus că guvernul statului pârât trebuie să plătească părții reclamante, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă, 5 500 EUR pentru prejudicii morale și materiale și că această sumă ar trebui să majoreze un interes simplu cu 7% laan de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia; - a respins pretențiile reclamantului privind satisfacția echitabilă pentru surplus; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile luate ca urmare a hotărârii din 31 ianuarie 2002, având în vedere obligația pe care Portugalia o are de a se conforma în conformitate cu art. 46 alin. (1) din Convenție; Întrucât, la examinarea acestei cauze de către Comitetul miniștrilor, guvernul statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților direct în cauză și că problema duratei procedurilor judiciare era în curs de examinare pentru a verifica dacă astfel de proceduri pot fi încheiate într-un termen rezonabil; având în vedere faptul că, la 14 noiembrie 2002, după expirarea termenului acordat, guvernul statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în hotărârea din 31 ianuarie 2002, precum și dobânda de întârziere datorată, Declar că, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de Guvernul Portugaliei, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2003)26

relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme

du 31 janvier 2002 (définitif le 30 avril 2002)

dans l’affaire Guerreiro contre le Portugal

(adoptée par le Comité des Ministres le 24 février 2003,

lors de la 827e réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»),

Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 31 janvier 2002 dans l’affaire Guerreiro et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ;

Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 45560/99) dirigée contre le Portugal, introduite devant la Cour européenne des Droits de l’Homme le 14 janvier 1999 en vertu de l’article 34 de la Convention, par M. José da Conceição Guerreiro, ressortissant portugais, et que la Cour a déclaré recevable le grief concernant la durée excessive d’une procédure civile ;

Considérant que dans son arrêt du 31 janvier 2002 la Cour, à l’unanimité ;

- a dit qu’il y avait eu violation de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention ;

- a dit que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser à la partie requérante, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif, 5 500 euros pour préjudices moral et matériel et que ce montant serait à majorer d’un intérêt simple de 7% l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement ;

- a rejeté les prétentions de la partie requérante en matière de satisfaction équitable pour le surplus ;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 31 janvier 2002, eu égard à l’obligation qu’a le Portugal de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ;

Attendu que lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le gouvernement de l’Etat défendeur a indiqué que l’arrêt de la Cour avait été transmis aux autorités directement concernées et que la question des durées de procédures judiciaires était en cours d’examen dans le but de vérifier que de telles procédures puissent être closes dans un délai raisonnable ;

S’étant assuré que le 14 novembre 2002, après l’expiration du délai imparti, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé à la partie requérante la somme prévue dans l’arrêt du 31 janvier 2002, ainsi que les intérêts de retard dus,

Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement du Portugal, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.