CASE OF APEH ULDOZOTTEINEK SZÖVETSEGE AND OTHERS v. HUNGARY

APEH Üldözötteinek Szövetsége este o asociere neînregistrată cu sediul social al APEH din Budapesta. APEH este abreviatura folosită în mod comun pentru Autoritatea fiscală maghiară (Adó-es Pénzügyi Ellenőrzési Hivatal – APEH). Dl Iványi, născut în 1950 și locuind în Nyríregyháza, Ungaria, este manager și vicepreședinte al asociației candidate. Dl Róth, născut în 1943 și rezidentă în Budapesta, este avocat și vicepreședinte al asociației candidate. Dl Szerdahelyi, născut în 1943 și rezident în Budapesta, este un scriitor liber și președinte al asociației candidate. În mai 1993 mai multe persoane private, printre altele dl Iványi, dl Róth și dl Szerdahelyi, au fondat asociația candidată. Articolele sale de asociere, din 28 mai 1993, menționează că scopul asociației este, în special, de a promova interesele generale ale contribuabililor maghiari. 10. La 3 iunie 1993, președintele APEH, după ce a aflat despre fundarea asociației solicitante de la presă, s-a plâns procurorului public din Budapesta și președintele Curții Regionale din Budapesta că alegerea numelui a fost difamat pentru APEH. El solicită o atenție deosebită a procedurii referitoare la înregistrarea asociației și ca biroul său să aibă acces la documentele referitoare la înregistrarea procedurii. Aceste scrisori ale președintelui APEH au ajuns la destinatari la 7 iunie 1993, dar nu au fost comunicate reclamanților în procedurile ulterioare necontențioase care vizează înregistrarea asociației solicitante. 11. La 18 iunie 1993, dl Szerdahelyi a solicitat Curtea Regională de Budapesta să înregistreze asociația solicitantă. 12. La 28 iunie 1993, Curtea Regională a respins cererea de înregistrare, ordonând ca APEH să fie obținută aprobarea pentru utilizarea denumirii sale, ca expresia „persecute” în numele asociației solicitante să fie modificată într-un termen neutru și ca dispozițiile care reglementează metoda de vot în cadrul organismelor asociației solicitante să fie adăugate la articolele sale de asociere. APEH a obținut o copie a acestei ordine de la Curtea Regională înainte de a fi înaintat reclamanților și, într-un program de televiziune la 9 august 1993, purtătorul de cuvânt a prezentat-o. 13. Prin o scrisoare din 2 iulie 1993 biroul procurorului public a intervenit în procedura de înregistrare în temeiul articolului 2/A § 1 din Legea nr. 3 din 1952 privind Codul de Procedură Civilă („Codul de Procedură Civilă”). Curtea Regională a primit această scrisoare la 8 iulie 1993. Reclamanții nu au fost notificați de această intervenție. 14. După unele întârzieri în serviciul ordinului din 28 iunie 1993, reclamanții au prezentat răspunsul la Curtea Regională la 17 septembrie 1993. Ei au refuzat să obțină aprobarea APEH pentru utilizarea numelui său sau pentru a modifica expresia neprevăzută. În plus, acestea au declarat că informațiile privind metoda de vot a organismelor asociației solicitante au fost disponibile din observațiile lor inițiale care solicită înregistrarea. În același timp, reclamanții au contestat judecătorul responsabil cu acest caz, precum și întreaga Curte regională, pentru prejudecățile care, printre altele, nu au fost informați cu privire la intervenția procurorului public în procedura de înregistrare. 15. La 13 decembrie 1993, Curtea Supremă a respins provocarea reclamanților pentru prejudecăți. Curtea Supremă a constatat că procedura Curții Regionale a fost în conformitate cu dispozițiile juridice relevante și nu a existat nimic care să sprijine acuzațiile reclamanților cu privire la orice prejudecăți din partea Curții Regionale. 16. La 24 ianuarie 1994, biroul procurorului public a propus Curții Regionale să respingă cererea de înregistrare a asociației solicitante, deoarece asociația nu a îndeplinit cerințele din ordinul judecătorului din 28 iunie 1993. Această depunere a fost primită de Curtea Regională la 25 ianuarie și a fost ordonată să fie trimisă reclamanților la 28 ianuarie 1994. 17. În observațiile lor din 7 ianuarie, dar depuse la Curtea Regională numai la 8 februarie 1994, reclamanții au confirmat că au adoptat între timp un amendament la articolele de asociere, reflectând cerințele Curții Regionale în ceea ce privește metodele de vot. În plus, au susținut că cerința de a solicita aprobarea APEH pentru utilizarea numelui său este legal „absurd”. 18. La 10 februarie 1994, Curtea Regională a respins cererea de înregistrare a asociației solicitante, constatând că reclamanții nu au obținut aprobarea APEH pentru utilizarea denumirii sale. În acest sens, Curtea Regională a invocat art. 7 alineatul (1) din Legea nr. 2 din 1989 privind libertatea de asociere („Legea asocierii 1989”), conform căreia numele unei asociații nu ar trebui să dea impresia că asociația în cauză își desfășoară activitățile într-un mod legat de cele ale unei alte persoane juridice, cu excepția cazului în care aceaceasta a fost aprobată de aceasta. În plus, acesta a susținut că expresia „persecute” a fost difamatorie pentru APEH ca organ de stat și a fost contrară standardelor de numire a unei asociații, astfel cum prevede Curtea Supremă în Avizul Juridic al Colegiului Administrativ nr. În sfârșit, Curtea regională a constatat că asocierea solicitantă nu a îndeplinit decât parțial cerințele privind metoda de votare a organismelor sale. 19. Reclamanții au apelat la Curtea Supremă. În același timp, s-au plâns de concedierea provocării lor pentru prejudecăți. 20. La 7 iulie 1994, Oficiul Procurorului General a intervenit în procedura de apel și a propus Curții Supreme să susțină refuzul cererii de înregistrare. Reclamanții nu au primit o copie a acestor argumente. 21. La 2 octombrie 1995, Curtea Supremă a respins recursul asociației reclamante. În plus față de motivele furnizate de Curtea Regională, a afirmat că numele asociației reclamante nu corespunde obiectivelor sale, și anume reforma sistemului fiscal maghiar și, prin urmare, nu poate fi înregistrat în temeiul denumirii respective. Decizia nu a abordat plângerea reclamanților cu privire la concedierea provocării lor pentru prejudecăți. Reclamanții au depus o cerere de reexaminare de către Curtea Supremă. 22. La 21 februarie 1996, Oficiul Procurorului General a solicitat ca Curtea Supremă să susțină decizia de a doua instanță. 23. La 14 mai 1996, Curtea Supremă a respins petiția de reexaminare. Hotărârea a fost acordată reclamanților la 20 iunie 1996. Banca de reexaminare a Curții Supreme a susținut că numele destinat asociației este contrar articolului 77 § 1 din Codul civil care garantează dreptul de a purta o denumire. Aceasta a susținut că această dispoziție implică faptul că denumirea unei persoane juridice nu ar trebui să dea impresia falsă că activitatea sa este legată de cea a unei alte persoane juridice, și anume, de cea a APEH în cazul instantaneu. De asemenea, s-a constatat că utilizarea neautorizată a denumirii APEH a contravenit art. 77 § 4 din Codul Civil, conform căruia a fost o încălcare a dreptului de a purta o denumire dacă cineva a folosit, fără autorizare, o denumire identică sau similară cu denumirea unei alte persoane. În plus, a considerat că expresia „persecute”, utilizată în asociere cu numele APEH, este contrară articolului 78 § 1 din Codul Civil care protejează reputația unei persoane. În plus, Curtea Supremă a susținut că orice deficiențe procedurale comise de către instanțele inferioare, în special cele referitoare la gestionarea cererilor APEH și a biroului procurorului public, nu au influențat deciziile instanțelor cu privire la fondul cauzei. De asemenea, acesta a declarat că, pe parcursul procedurii, reclamanții au fost în măsură să își exercite în mod eficient drepturile și, în cursul procedurii de a doua instanță și de reexaminare, au putut formula observații pe care nu le-au putut avansa anterior. În sfârșit, Curtea Supremă a subliniat că plângerea reclamanților cu privire la concedierea provocării lor pentru prejudecăți nu a putut fi examinată în cadrul procedurii de revizuire. 24. Secțiunea 1 din Legea Asociațiilor 1989 prevede că libertatea de asociere este o libertate fundamentală pentru toată lumea. Acesta garantează că toată lumea are dreptul de a forma, împreună cu alte persoane, organizații și comunități sau de a participa la activitățile acestor asociații. Secțiunea 2 alineatul (2) prevede că exercitarea dreptului la libertatea de asociere nu poate încălca drepturile și libertățile altora. Secțiunea 2 alineatul (3) interzice fundarea asociațiilor în principal în scopuri economice sau de afaceri. În conformitate cu punctul 4 alineatul (1), în conformitate cu cererea de înregistrare a asociației solicitante, după fundarea unei asociații, înregistrarea acesteia trebuie solicitată în fața unei instanțe. Înregistrarea nu trebuie refuzată dacă fondatorii nu au respectat condițiile prevăzute în Act; asociațiile achiziționează capacitatea juridică prin înregistrare. Secțiunea 7 alineatul (1) prevede că numele și obiectivele unei asociații nu trebuie să creeze impresia că activitatea pe care o desfășoară este legată de activitatea unei alte persoane juridice, cu excepția cazului în care această persoană juridică acordă consimțământul acestuia. În conformitate cu art. 15 alineatul (3), instanțele trebuie să decidă asupra cererilor de înregistrare în proceduri necontențioase; aceste cereri trebuie să fie acordate prioritate. Deciziile instanțelor trebuie, de asemenea, servite în biroul procurorului public. 25. art. 13 § 3 din Decretul guvernamental nr. 105/1952 (28 decembrie) prevede că, în cadrul procedurilor necontențioase, dispozițiile Codului de Procedură Civilă trebuie aplicate, mutatis mutandis, cu excepția cazului în care dispozițiile legale care reglementează anumite proceduri necontențioase prevede altfel sau natura necontențioasă a procedurii exclud acest lucru. 26. art. 77 §§ 1 și 4 din Legea nr. 4 din 1959 privind Codul Civil prevede că toată lumea are dreptul de a purta un nume; este o încălcare a acestui drept dacă cineva folosește ilegal un nume identic cu sau similar cu numele altor persoane. În conformitate cu art. 78 §§ 1 și 2, protecția drepturilor de personalitate include protecția dreptului la o bună reputație; facerea sau difuzarea de acuzații false sau difamatorii împotriva altor persoane sau prezentarea faptelor reale într-un mod fals este considerată o încălcare a dreptului la o bună reputație. 27. art. 2/A § 1 din Codul de Procedură Civilă, astfel cum este în vigoare în perioada relevantă, prevede că, pentru a asigura respectarea legii, procurorul public poate interveni în proceduri civile în orice etapă. În conformitate cu art. 2/A § 3, în cazul în care intervenția în proceduri civile, procurorul public beneficiază de toate drepturile procedurale pe care părțile le dispun, să salveze drepturile de negociere, de a renunța la drepturi sau de a recunoaște drepturile.28 Un extras din Avizul legal nr. 1 se citește după cum urmează: „Înainte de a lua o decizie cu privire la înregistrarea unei asociații, trebuie să se examineze dacă alegerea de nume a asociației îndeplinește cerințele de exclusivitate, autenticitate și corectitate a denumirilor.”