Trickovic împotriva Sloveniei

Reclamantul este un național sloven de origine sârbă. El s-a născut în 1944 și locuiește în Ljubljana. El a fost angajat ca tehnician medical în armata poporului iugoslav. În vara anului 1991, după ce Slovenia a devenit independent după dizolvarea fostei Iugoslavie, reclamantul a lucrat în spitalul armatei federale din Ljubljana. 10. Întrucât Armata Federală s-a retras din Slovenia în octombrie 1991, reclamantul, care a fost declarat invalid, a solicitat o pensie de invaliditate. În decembrie 1991, Fondul Federal de Securitate Socială Militară din Belgrad i-a acordat dreptul de a se retrage din cauza invalidității și i-a plătit o pensie până în aprilie 1992. 11. În urma dizolvării fostei Iugoslavie și în absența unui acord privind succesiunea sau orice tratat bilateral relevant, Guvernul Republicii Sloveniei a decis să prevadă plata anticipată a pensiilor militare, deoarece fondul de Belgrad a încetat să plătească foști servitori care locuiesc în Slovenia.

Scopul acestui regulament a fost găsirea unei soluții temporare pentru personalul militar pensionat și alte categorii de servicii militare care beneficiază de schemă, până la rezolvarea problemelor succesiunii de stat. 12. Procedura în cauză se referă la cererea reclamantului de avans asupra pensiei sale militare. 13. La 5 iunie 1992, reclamantul a solicitat un avans asupra pensiei sale militare în conformitate cu Decretul privind plata pensiilor militare (Gazette Oficial nr. 4/92 din 25 ianuarie 1992). 14. La 9 iulie 1992, Fondul pentru pensii și asigurări de invaliditate (Skupnost pokojninskega in invalidskega zavarovanja) a constatat că reclamantul nu a avut dreptul de a anticipa plățile.

La 3 noiembrie 1992, Fondul pentru pensii și asigurări de invaliditate a respins apelul reclamantului. Reclamantul a solicitat o revizuire judiciară a acestor decizii. 15. La 2 martie 1993, Tribunalul Muncii și Sociale din Ljubljana (Sodišče združenega dela pokojninskega in invalidskega zavarovanja Slovenije) a respins acțiunea reclamantului. La 7 iulie 1994, Curtea Superioră a Muncii și Sociale (Višje dellovno în socialno sodišče) din Ljubljana a susținut hotărârea instanței inferioare. Hotărârea de a doua instanță a fost preluată la 30 iulie 1994. 16. La 29 august 1994, reclamantul a depus un recurs constituțional la Curtea Constituțională (Ustavno sodišče) care a alegat încălcări ale drepturilor sale constituționale în procedura menționată anterior.

17. La 23 mai 1995, Curtea Constituțională a invitat reclamantul să își încheie recursul. Curtea Ljubljana de Muncire și Socială și Fondul de Asigurare a Pensiunii și Invalidității au fost solicitate să prezinte dosare. Reclamantul a depus depuneri suplimentare la 6 iunie 1995, însă Curtea Constituțională nu le-a primit până la 13 iunie 1995. 18. La 6 octombrie și 20 decembrie 1995, un comitet de trei judecători a examinat cazul în cadrul procedurii preliminare. La 20 decembrie 1995, Curtea Constituțională a declarat că recursul constituțional al reclamantului este admisibil. 19. La 21 decembrie 1995, Curtea Constituțională a solicitat Curții Superiore a Muncii și a Curții Sociale să prezinte o declarație, care a fost furnizată la 17 ianuarie 1996. 20. La 5 decembrie 1996, instanța plenară a început să ia în considerare fondurile cazului reclamantului.

21. În plus, la 6 decembrie 1996, s-a solicitat ca Fondul de Asigurare a Pensiunii și a Invalidității să își prezinte avizul, care a respectat cererea la 3 ianuarie 1997. 22. La 20 martie, 10 aprilie și 17 aprilie 1997, Curtea plenară a organizat alte deliberări. 23. La 17 aprilie 1997, Curtea Constituțională, cu majoritate, a respins recursul constituțional ca fiind evident nefondat, hotărârea a fost depusă la 17 mai 1997. 24. La 12 februarie 1999, reclamantul a solicitat o pensie în temeiul reglementărilor generale privind pensiile și nulitatea.

25. La 14 februarie 2000, Fondul de asigurare a pensiilor și invalidității a acordat reclamantului dreptul la pensia sa începând cu 1 septembrie 1998. 26. art. 160 din Constituția Republicii Sloveniei (Ustava Republike Sloveniei) citește, în măsura în care este relevantă: ...pentru apelurile constituționale de încălcare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale prin acte specifice; ... Cu excepția cazului în care legea prevede altfel, Curtea Constituțională ascunde un recurs constituțional numai în cazul în care au fost epuizate măsuri juridice. Curtea Constituțională decide dacă un recurs constituțional este admisiv pentru o procedură în temeiul criteriilor și procedurilor legale.” „Procedurile în fața Curții Constituționale sunt reglementate prin lege.

Legea stabilește cine poate solicita să se întâmple proceduri în fața Curții Constituționale. Oricine care demonstrează un interes juridic poate solicita instituția de procedură în fața Curții Constituționale. Curtea Constituțională decide cu privire la un vot majoritar al tuturor judecătorilor săi, cu excepția cazului în care nu se prevede altfel în cazurile individuale prin Constituție sau prin statut. Curtea Constituțională poate decide dacă va iniția un proces în urma unui recurs constituțional cu un număr atât de mic de judecători care poate fi prevăzut de statut.” 27. Legea Curții Constituționale (Zakon o Ustavnem sodišču) guvernează compoziția și funcționarea Curții Constituționale. „Curtea Constituțională este cel mai înalt organism al autorității judiciare pentru protecția constituționalității, legalității, drepturilor omului și libertăților de bază...

Deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii legale.” Secțiunea 50-60 din respectiva lege se referă la apeluri constituționale de către persoane fizice (a se vedea punctul 26 de mai sus). „Cineva care consideră că drepturile sale omului și libertățile sale de bază au fost încălcate de un act particular al unui organism de stat, al unui organism local sau al unei autorități legale poate depune un recurs constituțional la Curtea Constituțională, sub rezerva respectării condițiilor prevăzute de prezenta lege… ” „Un recurs constituțional poate fi depus numai după epuizarea tuturor măsurilor juridice.

Înainte de a fi epuizate toate remediile juridice speciale, Curtea Constituțională poate auzi în mod excepțional un recurs constituțional în cazul în care o încălcare este probabilă și în cazul în care anumite consecințe ireparabile pentru reclamant ar avea loc ca urmare a punerii în aplicare a unui act specific.” „Un recurs constituțional se depune în termen de șasezeci de zile de la data deciziei împotriva căreia se află recursul constituțional… În cazuri speciale întemeiate, Curtea Constituțională poate auzi în mod excepțional un recurs constituțional depus după expirarea termenului prevăzut în primul paragraf al prezentului articol. „Avocatul constituțional trebuie să înscrie actul particular care este obiectul recursului și faptele care dă naștere la afirmația unei încălcări a drepturilor omului și a libertăților de bază pe care se bazează recursul.

Se depune un recurs constituțional în scris, în care se înscrie o copie a actului particular care este obiectul recursului și a tuturor documentelor care constituie baza recursului, iar recursul și documentele anexate sunt depuse în triplicat.” Secțiunile 54 și 55 reglementează procedura preliminară. „Decizia privind dacă un recurs constituțional este admisiv și de a iniția proceduri este luată în mod privat de către o comisie de trei judecători ai Curții Constituționale.

În cazul în care recursul este incomplet sau în cazul în care Curtea Constituțională nu este în măsură să-l examineze deoarece nu conține toate informațiile sau documentele necesare menționate în secțiunea anterioară a prezentului act, Curtea Constituțională solicită recurentei să completeze recursul într-un termen specificat.” 28. Secțiunile 56-60 stabilesc procedura de pronunțare a recursului constituțional și prevăd: „Dacă se constată că recursul constituțional este admisiv, acesta este trimis la organismul care a emis actul și împotriva căruia a fost depus recursul constituțional, astfel încât să poată răspunde la recursul constituțional într-o perioadă determinată.” „Dacă un recurs constituțional este admisiv, acesta va fi examinat în mod privat de către Curtea Constituțională, cu excepția cazului în care Curtea Constituțională decide să țină o audiere publică.” „Curtea Constituțională depune o decizie declarând că recursul a fost nefondat sau acționează și anulează actul care a fost obiectul apelului sau îl declară nul și în întreg sau în parte, și returnează chestiunea la organismul competent…

” 29. Secțiunea 60 se referă la hotărârea Curții Constituționale în cazul în care recursul este susținut și citește: „Dacă Curtea Constituțională încalcă un act individual, aceasta poate, de asemenea, să decidă un drept sau o libertate contestat dacă este necesară o astfel de procedură pentru a pune capăt consecințelor care s-au produs deja ca urmare a actului sau dacă aceaceasta este natura dreptului sau a libertății constituționale și cu condiția ca o decizie să poată fi luată pe baza informațiilor înregistrate.”

9. The applicant is a Slovenian national of Serbian origin. He was born in 1944 and lives in Ljubljana. He was employed as a medical technician in the Yugoslav People’s Army. In the summer of 1991, after Slovenia became independent following the dissolution of the former Yugoslavia, the applicant worked in the Federal Army Hospital in Ljubljana. 10. As the Federal Army withdrew from Slovenia in October 1991, the applicant, who had been declared disabled, applied for an invalidity pension.

In December 1991 the Federal Military Social Security Fund in Belgrade granted him the right to retire on grounds of invalidity and paid him a pension until April 1992. 11. Following the dissolution of the former Yugoslavia and in the absence of an agreement on the succession or any relevant bilateral treaty, the Government of the Republic of Slovenia decided to provide for an advance payment of military pensions, since the Belgrade fund had ceased to pay former servicemen living in Slovenia. The purpose of this regulation was to find a temporary solution for retired military personnel and some other categories of military benefiting from the scheme, until the issues of the State succession had been settled.

12. The proceedings in question in the present case concern the applicant’s claim for an advance on his military pension. 13. On 5 June 1992 the applicant applied for an advance on his military pension under the Advance on Payment of Military Pensions Decree (Official Gazette no. 4/92 of 25 January 1992). 14. On 9 July 1992 the Pension and Invalidity Insurance Fund (Skupnost pokojninskega in invalidskega zavarovanja) found that the applicant had no right to advance payments. On 3 November 1992 the Pension and Invalidity Insurance Fund dismissed the applicant’s appeal. The applicant sought judicial review of those decisions. 15. On 2 March 1993 the Labour and Social Court in Ljubljana (Sodišče združenega dela pokojninskega in invalidskega zavarovanja Slovenije) dismissed the applicant’s action.

On 7 July 1994 the Higher Labour and Social Court (Višje delovno in socialno sodišče) in Ljubljana upheld the lower court’s decision. The second-instance decision was served on 30 July 1994. 16. On 29 August 1994 the applicant lodged a constitutional appeal with the Constitutional Court (Ustavno sodišče) alleging breaches of his constitutional rights in the aforementioned proceedings. 17. On 23 May 1995 the Constitutional Court invited the applicant to complete his appeal. The Ljubljana Labour and Social Court and the Pension and Invalidity Insurance Fund were requested to submit records. The applicant filed supplementary submissions on 6 June 1995 but the Constitutional Court did not receive them until 13 June 1995. 18. On 6 October and 20 December 1995 a panel of three judges considered the case in the preliminary proceedings.

On 20 December 1995 the Constitutional Court declared the applicant’s constitutional appeal admissible. 19. On 21 December 1995 the Constitutional Court asked the Higher Labour and Social Court to submit a statement, which was supplied on 17 January 1996. 20. On 5 December 1996 the plenary court began consideration of the merits of the applicant’s case. 21. In addition, the Pension and Invalidity Insurance Fund was asked on 6 December 1996 to submit its opinion. They complied with the request on 3 January 1997. 22. On 20 March, 10 April and 17 April 1997 the plenary Court held further deliberations. 23. On 17 April 1997 the Constitutional Court, by a majority, rejected the constitutional appeal as being manifestly ill-founded.

The decision was served on 17 May 1997. 24. On 12 February 1999 the applicant applied for a pension under general pension and invalidity insurance regulations. 25. On 14 February 2000 the Pension and Invalidity Insurance Fund granted the applicant the right to his pension from 1 September 1998 onwards. 26. Article 160 of the Constitution of the Republic of Slovenia (Ustava Republike Slovenije) reads, so far as it is relevant: ...on constitutional appeals of violation of human rights and fundamental freedoms by specific acts; ... Unless otherwise provided by law, the Constitutional Court shall hear a constitutional appeal only if legal remedies have been exhausted. The Constitutional Court shall decide whether a constitutional appeal is admissible for adjudication on the basis of statutory criteria and procedures.” “Proceedings before the Constitutional Court shall be regulated by law.

The law shall determine who may require proceedings to be instituted before the Constitutional Court. Anyone who demonstrates a legal interest may request the institution of proceedings before the Constitutional Court. The Constitutional Court shall decide on a majority vote of all its judges unless otherwise provided for in individual cases by the Constitution or by statute. The Constitutional Court may decide whether to institute proceedings following a constitutional appeal with such lesser number of judges as may be provided by statute.” 27. The Constitutional Court Act (Zakon o Ustavnem sodišču) governs the composition and functioning of the Constitutional Court. “The Constitutional Court is the highest body of judicial authority for the protection of constitutionality, legality, human rights and basic freedoms…

Decisions of the Constitutional Court are legally binding.” Sections 50 to 60 of that Act concern constitutional appeals by individuals (see paragraph 26 above). “Any one who believes that his or her human rights and basic freedoms have been violated by a particular act of a state body, local community body or statutory authority may lodge a constitutional appeal with the Constitutional Court, subject to compliance with the conditions laid down by this Act… ” “A constitutional appeal may be lodged only after all legal remedies have been exhausted. Before all special legal remedies have been exhausted, the Constitutional Court may exceptionally hear a constitutional appeal if a violation is probable and if certain irreparable consequences for the appellant would occur as a result of the implementation of a particular act.” “A constitutional appeal shall be lodged within sixty days after the date of the decision against which the constitutional appeal lies…

In specially founded cases the Constitutional Court may exceptionally hear a constitutional appeal lodged after the expiry of the time-limit stated in the first paragraph of this section.” “The constitutional appeal must indicate the particular act which is the subjectmatter of the appeal and the facts that give rise to the allegation of a violation of human rights and basic freedoms on which the appeal is based. A constitutional appeal shall be lodged in writing. There shall be enclosed with it a copy of the particular act that is the subject-matter of the appeal and all documents forming the basis of the appeal. The appeal and annexed documents shall be lodged in triplicate.” Sections 54 and 55 govern the preliminary procedure.

“A decision on whether a constitutional appeal is admissible and to institute proceedings shall be taken in private by a committee of three judges of the Constitutional Court.

If the appeal is incomplete or if the Constitutional Court is unable to examine it because it does not contain all the required information or documents referred to in the preceding section of this act, the Constitutional Court shall require the appellant to complete the appeal within a specified time.” 28. Sections 56 to 60 set out the procedure for the adjudication of the constitutional appeal and provide: “If the constitutional appeal is found to be admissible, it shall be sent to the body which issued the act and against which the constitutional appeal has been lodged, so that it may reply to the constitutional appeal within a determined period.” “If a constitutional appeal is admissible, it shall be examined by the Constitutional Court in private unless the Constitutional Court decides to hold a public hearing.” “The Constitutional Court shall issue a decision declaring that the appeal was unfounded or shall accept the appeal and quash the act that was the subject of the appeal or declare it null and void in whole or in part, and return the matter to the competent body…

” 29. Section 60 concerns the Constitutional Court’s decision if the appeal is upheld and reads: “If the Constitutional Court quashes an individual act, it may also decide a contested right or freedom if such procedure is necessary in order to put an end to consequences that have already occurred as a result of that act or if such is the nature of the constitutional right or freedom and provided that a decision can be reached on the basis of information in the record.”