CASE OF S.L. v. AUSTRIA

RESPONDENT

AUT

HOTĂRÂRE

09.01.2003

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Art. 14+8;Not necessary to examine Art. 8;Non-pecuniary damage - financial award;Costs and expenses partial award - Convention proceedings

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

CASE OF S.L. v. AUSTRIA (CtEDO, 2003)

HUDOC · oficial

Reclamantul s-a născut în 1981 și trăiește în Bad Gastein (Austria). La vârsta de unsprezece sau douăsprezece ani, reclamantul a început să fie conștient de orientarea sexuală. În timp ce alți băieți au fost atrași de femei, el a realizat că el a fost atras emoțional și sexual de bărbați, în special de bărbați care sunt mai mari decât el însuși. La vârsta de 15 ani el a fost sigur de homosexualitatea lui. 10. Reclamantul susține că locuiește într-o zonă rurală în care homosexualitatea este încă tabu. El suferă de faptul că nu își poate trăi homosexualitatea în mod deschis și - până la vârsta de 18 ani - nu a putut intra în nicio relație sexuală de îndeplinire cu un partener adult pentru frică de expunerea acestei persoane la urmărirea penală în temeiul art. 209 din Codul Penal (Strafgesetzbuch), de a fi obligat să depună mărturie ca martor pe cele mai intime aspecte ale vieții sale private și de a fi stigmatizat de societate în cazul în care orientarea sexuală devine cunoscută. 11. Orice acte sexuale cu persoane cu vârsta sub 14 ani sunt pedepsite în temeiul articolelor 206 și 207 din Codul Penal. 12. art. 209 din Codul Penal, în versiunea în vigoare la momentul material, se citește după cum urmează: „O persoană bărbătească care, după ce a atins vârsta de nouăzeci de ani, fornica cu o persoană cu același sex, care a atins vârsta de 14 ani, dar nu vârsta de 18 ani, este condamnată la închisoare timp de șase luni până la cinci ani.” 13. Această dispoziție a fost destinată actelor homosexuale consensuale, deoarece orice act sexual al adulților cu vârsta de până la 19 ani este pedepsit în temeiul articolului 212 din Codul Penal dacă adulții abuzează de o poziție de autoritate (parent, angajator, profesor, doctor, etc.). Orice acte sexuale care implică utilizarea forței sau amenințări sunt pedepsite ca viol, în conformitate cu art. 201, sau coerciție sexuală în temeiul articolului 202 din Codul Penal. Actele consensuale heterosexuale sau lesbiene între adulți și persoane de peste 14 ani nu sunt pedepsite. 14. Infracțiunile în temeiul articolului 209 au fost urmărite în mod regulat, o medie de șaizeci de proceduri penale în desfășurare pe an, din care o treime a avut ca rezultat o condamnare. În ceea ce privește sancțiunile aplicate, un termen de închisoare de peste trei luni a fost impus în 65-75% dintre cazuri, dintre care 15-25% nu au fost suspendate în perioada de probă. Potrivit informațiilor furnizate de Ministrul Federal al Justiției în răspuns la o cerere parlamentară, în anul 2001 trei persoane îndeplineau un termen de închisoare numai sau în principal pe baza unei condamnare în temeiul articolului 209 din Codul Penal și altele patru au fost reținute în detenție în cadrul procedurilor de încarcerare în exclusivitate în ceea ce privește acuzațiile în temeiul articolului 209. 15. La 10 iulie 2002, în urma hotărârii Curții Constituționale din 21 iunie 2002 (a se vedea mai jos), Parlamentul a hotărât să abroge art. 209 din Codul Penal. În plus, a introdus art. 207b din Codul Penal, care penalizează actele sexuale cu o persoană cu vârsta sub șaisprezece ani dacă persoana respectivă nu este suficient de matură pentru a înțelege semnificația actului și infractorul profită de această imaturitate sau dacă persoana cu vârsta sub șaisprezece ani este într-o situație dificilă și infractorul profită de această situație. art. 207b penalizează persoanele cu vârsta sub 18 ani să se ocupe de activități sexuale prin plată. art. 207b se aplică indiferent dacă actele sexuale în cauză sunt heterosexuale, homosexuale sau lesbiene. Amendamentul de mai sus, publicat în Gazettea Oficială (Bundesgesetzblatt) nr. 134/2002, a intrat în vigoare la 14 august 2002. 16. Într-o hotărâre din 3 octombrie 1989, Curtea Constituțională a constatat că art. 209 din Codul Penal este compatibil cu principiul egalității în temeiul dreptului constituțional și, în special, cu interdicția discriminării de gen care a fost consemnată în aceasta. 17279/90, Decizia Comisiei din 13 mai 1992, nedeclarată). 17. Trecerea relevantă a hotărârii Curții Constituționale se menționează după cum urmează: „Dezvoltarea dreptului penal în ultimele decenii a arătat că legislatura se străduiește să aplice sistemul justiției penale într-un mod semnificativ mai restrictiv decât înainte, în urma eforturilor pe care le întreprinde în legătură cu politica sa privind tratamentul infractorilor, care devine cunoscută sub rubrica generală a „decrementării”. Aceasta înseamnă că lasă infracțiuni în cartea statutului sau creează noi infracțiuni numai dacă o astfel de pedeapsă a comportamentului dăunător societății este considerată absolut necesară și indispensabilă după ce cele mai stricte criterii au fost aplicate. Dispoziția penală care a fost contestată este inclusă în grupul de acte considerate ilegale pentru a proteja - într-o măsură considerată inevitabilă - o persoană tânără, care îmbunătățește dezvoltarea sexuală în mod necorespunzător. ("Actele homosexuale sunt doar infracțiuni de relevanță pentru legislația penală, în măsura în care o tulpină periculoasă nu trebuie plasată de experiențe homosexuale asupra dezvoltării sexuale a tinerilor bărbați ..." Pallin în Foregger/Nowakowski (publicanți), comentariul Viena la Codul Penal, 1980, §1 la art. 209. În această privință, este condamnarea Curții Constituționale că din punctul de vedere al principiului egalității conținut în secțiunea 7 alin. 1 din Legea Constituțională Federală și art. 2 din Legea Constituțională de bază care legiferează dreptul penal nu pot fi contestate în mod rezonabil pentru a lua opinia, prin trimitere la opinia de competență competentă, împreună cu experiența obținută, că influența homosexuală pune în pericol maturizarea bărbaților într-o măsură semnificativ mai mare decât fetele de aceeași vârstă, și prin concluzia că este necesar să se pedepsească în temeiul legii penale actele homosexuale comise comise cu bărbați tineri, astfel cum se prevede la art. 209 din Codul Penal. Această concluzie s-a bazat, de asemenea, pe punctul lor de vedere al moralității, pe care ei au vrut să le impună, respectând în mod corespunzător politica actuală privind justiția penală, care vizează moderarea și limitarea pedepsei infracțiunilor (în timp ce evaluează cu atenție toate avantajele și dezavantajele multiple). Ținând cont de tot, ne ocupăm de o distincție care se bazează pe diferențe de fapt și, prin urmare, admisibilă constituțional din punctul de vedere al art. 7 alin. 1 din Legea Constituțională Federală, coroborat cu art. 2 din Legea Constituțională de bază.” 18. La 29 noiembrie 2001, Curtea Constituțională a respins cererea Curții Regionale din Innsbruck de a revizui constituționalitatea art. 209 din Codul Penal. 19. Curtea Regională a susținut, printre altele, că art. 209 a încălcat articolele 8 și 14 din Convenție ca teorie că adolescentii masculini prezintă un risc de a fi recrutat în homosexualitatea pe care Curtea Constituțională a invocat-o în hotărârea sa anterioară, de atunci au fost respinse. Acesta a remarcat că faptul că a dat deja o hotărâre cu privire la aceeași dispoziție nu l-a împiedicat să o revizuiască din nou, în cazul în care există o modificare a circumstanțelor relevante sau a argumentului juridic diferit. Cu toate acestea, Curtea Regională nu a dat motive detaliate pentru argumentul său că cunoștințele științifice relevante s-au schimbat în așa fel încât legislatorul nu mai are dreptul să stabilească o limită de vârstă diferită pentru relațiile homosexuale consensuale decât pentru relațiile heterosexuale consensuale sau lesbiene. 20. La 21 iunie 2002, la o nouă cerere de revizuire făcută de Curtea Regională Innsbruck, Curtea Constituțională a constatat că art. 209 Codul Penal este neconstituțional. 21. Curtea Regională a susținut, în primul rând, așa cum a făcut anterior, că art. 209 din Codul Penal a încălcat articolele 8 și 14 din Convenție și, în al doilea rând, că este incompatibil cu principiul egalității în temeiul dreptului constituțional și cu art. 8 din Convenție, ca o relație între adolescenti bărbați cu vârsta între 14 și 19 ani a fost prima legală, dar a devenit pedepsită imediat ce unul a ajuns la vârsta de 19 ani și a devenit din nou legal atunci când al doilea a ajuns la vârsta de 18 ani. Curtea Constituțională a susținut că al doilea argument diferă de argumentele pe care le-a examinat în hotărârea sa din 3 octombrie 1989 și că, prin urmare, nu s-a împiedicat să o ia în considerare. Într-o vârstă de patruzeci și nouă ani, actele homosexuale între persoane de aceeași vârstă (de exemplu două șaisprezece ani) sau ale persoanelor cu diferență de o vârstă de un la cinci ani nu au fost pedepsite. Cu toate acestea, imediat ce un partener a ajuns la vârsta de nouăzeci de ani, aceste acte constituie o infracțiune în temeiul articolului 209 din Codul Penal. Ei au devenit din nou legali când partenerul mai tânăr a ajuns la vârsta de 18 ani. Având în vedere că art. 209 se aplică nu numai relațiilor ocazionale, ci și relațiile continue, aceasta a condus la rezultate destul de absurde, și anume la o modificare a perioadelor în care relația homosexuală a doi parteneri este prima legală, decât pedepsită și apoi din nou juridică și, prin urmare, nu poate fi considerată justificată în mod obiectiv. 22. În primăvara anului 1995, Partidul Social Democrat, Partidul Verde și Partidul Liberal au adus în Parlament propuneri de abrogare a articolului 209 din Codul Penal. Ei au susținut, în special, că legislatorul din anii 1970 a justificat această dispoziție cu privire la teoria că adolescentii masculi au riscul de a fi recrutați în homosexualitate, în timp ce adolescentii feminini nu au fost. Cu toate acestea, știința modernă a arătat că orientarea sexuală a fost deja stabilită la începutul puberității. În plus, diferite vârste de consimțământ nu sunt conforme cu standardele europene. În acest sens, ele se referă în special la Recomandarea 924/1981 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, care a susținut o vârstă egală de consimțământ pentru relațiile heterosexuale și homosexuale. Protecția juvenilor împotriva violenței și abuzurilor sexuale a fost suficient de asigurată de alte dispoziții ale Codului Penal, indiferent de orientarea lor sexuală. 23. Apoi, la 10 octombrie 1995, un subcomitet al Comitetului pentru afaceri juridice a Parlamentului a auzit dovezi de la unsprezece experți în diferite domenii, cum ar fi medicina, știința sexuală, prevenirea SIDA, psihologia de dezvoltare, psihoterapie, psihiatrie, teologie, legea și dreptul omului. Nouă au fost clar în favoarea de a abroga art. 209, un argument important pentru experții în domeniile medicinei, psihologiei și psihiatriei fiind că orientarea sexuală a fost, în majoritatea cazurilor, stabilită înainte de vârsta pubertatei, care a refutat teoria că adolescenții bărbați au fost recrutați în homosexualitatea de către experiențe homosexuale. Un alt argument recurent a fost faptul că penalizarea relațiilor homosexuale face mai dificilă prevenirea SIDA. Doi experți au fost în favoarea menținerii articolului 209: unul a afirmat pur și simplu că el a considerat necesar pentru protecția adolescenților bărbați; celălalt a considerat că, în ciuda faptului că nu există un lucru de a fi recrutat în homosexualitate, nu toate adolescentele bărbați erau deja sigure de orientarea lor sexuală și, prin urmare, a fost mai bine să le acorde mai mult timp pentru a-și stabili identitatea. 24. La 27 noiembrie 1996, Parlamentul a organizat o dezbatere cu privire la propunerea de abrogare a articolului 209 din Codul Penal. Dintre cei care au fost în favoarea păstrării articolului 209, unii și-au exprimat pur și simplu aprobarea, în timp ce alții au subliniat faptul că au considerat încă dispozițiile necesare pentru acei adolescenți bărbați care nu sunt siguri de orientarea lor sexuală. A fost un vot egal la încheierea dezbaterii (91-91). Prin urmare, art. 209 a rămas pe cartea statutului. 25. La 17 iulie 1998, Partidul Verde a adus din nou o propunere în fața Parlamentului de a abroga art. 209 din Codul Penal. Dezbaterea care a urmat a urmat aceleași linii ca înainte. Moțiunea a fost respinsă cu 81 de voturi împotrivă 12. 26. La 10 iulie 2002, Parlamentul a hotărât să abroge art. 209 din Codul Penal (a se vedea punctul 15 mai sus).

The applicant was born in 1981 and lives in Bad Gastein (Austria). 9. At about the age of eleven or twelve the applicant began to be aware of his sexual orientation. While other boys were attracted by women, he realised that he was emotionally and sexually attracted by men, in particular by men who are older than himself. At the age of fifteen he was sure of his homosexuality. 10. The applicant submits that he lives in a rural area where homosexuality is still taboo. He suffers from the fact that he cannot live his homosexuality openly and - until he reached the age of eighteen - could not enter into any fulfilling sexual relationship with an adult partner for fear of exposing that person to criminal prosecution under Article 209 of the Criminal Code (Strafgesetzbuch), of being obliged to testify as a witness on the most intimate aspects of his private life and of being stigmatised by society should his sexual orientation become known. 11. Any sexual acts with persons under fourteen years of age are punishable under Articles 206 and 207 of the Criminal Code. 12. Article 209 of the Criminal Code, in the version in force at the material time, read as follows: “A male person who after attaining the age of nineteen fornicates with a person of the same sex who has attained the age of fourteen years but not the age of eighteen years shall be sentenced to imprisonment for between six months and five years.” 13. This provision was aimed at consensual homosexual acts, as any sexual act of adults with persons up to nineteen years of age are punishable under Article 212 of the Criminal Code if the adult abuses a position of authority (parent, employer, teacher, doctor, etc.). Any sexual acts involving the use of force or threats are punishable as rape, pursuant to Article 201, or sexual coercion pursuant to Article 202 of the Criminal Code. Consensual heterosexual or lesbian acts between adults and persons over fourteen years of age are not punishable. 14. Offences under Article 209 were regularly prosecuted, an average of sixty criminal proceedings being opened per year, out of which a third resulted in a conviction. As regards the penalties applied, a term of imprisonment usually exceeding three months was imposed in 65 to 75% of the cases, of which 15 to 25% were not suspended on probation. According to information given by the Federal Minister for Justice in reply to a parliamentary request, in the year 2001 three persons were serving a term of imprisonment based only or mainly on a conviction under Article 209 of the Criminal Code and four others were held in detention on remand in proceedings relating exclusively to charges under Article 209. 15. On 10 July 2002, following the Constitutional Court's judgment of 21 June 2002 (see below), Parliament decided to repeal Article 209 of the Criminal Code. In addition, it introduced Article 207b of the Criminal Code, which penalises sexual acts with a person under sixteen years of age if that person is for certain reasons not mature enough to understand the meaning of the act and the offender takes advantage of this immaturity or if the person under sixteen years of age is in a predicament and the offender takes advantage of that situation. Further Article 207b penalises inducing persons under eighteen years of age to engage in sexual activities by payment. Article 207b applies irrespective of whether the sexual acts at issue are heterosexual, homosexual or lesbian. The above amendment, published in the Official Gazette (Bundesgesetzblatt) no. 134/2002, entered into force on 14 August 2002. 16. In a judgment of 3 October 1989, the Constitutional Court found that Article 209 of the Criminal Code was compatible with the principle of equality under constitutional law and in particular with the prohibition on gender discrimination contained therein. That judgment was given upon the complaint of a person who subsequently brought his case before the Commission (Z. v. Austria, no. 17279/90, Commission decision of 13 May 1992, unreported). 17. The relevant passage of the Constitutional Court's judgment reads as follows: “The development of the criminal law in the last few decades has shown that the legislature is striving to apply the system of criminal justice in a significantly more restrictive way than before in pursuance of the efforts it is undertaking in connection with its policy on the treatment of offenders, which have become known under the general heading of "decriminalisation". This means that it leaves offences on the statute book or creates new offences only if such punishment of behaviour harmful to society is still found absolutely necessary and indispensable after the strictest criteria have been applied. The criminal provision which has been challenged is included in the group of acts considered unlawful in order to protect - to an extent thought to be unavoidable - a young, maturing person from developing sexually in the wrong way. ('Homosexual acts are only offences of relevance to the criminal law inasmuch as a dangerous strain must not be placed by homosexual experiences upon the sexual development of young males ...' Pallin in Foregger/Nowakowski (publishers), Vienna commentary to the Criminal Code, 1980, para. 1 on Article 209 ...). Seen in this light, it is the conviction of the Constitutional Court that from the point of view of the principle of equality contained in section 7 para. 1 of the Federal Constitutional Law and section 2 of the Basic Constitutional Act those legislating on the criminal law cannot reasonably be challenged for taking the view, by reference to authoritative expert opinions coupled with experience gained, that homosexual influence endangers maturing males to a significantly greater extent than girls of the same age, and concluding that it is necessary to punish under the criminal law homosexual acts committed with young males, as provided for under Article 209 of the Penal Code. This conclusion was also based on their views of morality, which they wanted to impose while duly observing the current policy on criminal justice which aims at moderation and at restricting the punishment of offences (while carefully weighing up all the manifold advantages and disadvantages). Taking everything into account, we are dealing here with a distinction which is based on factual differences and therefore constitutionally admissible from the point of view of section 7 para. 1 of the Federal Constitutional Law, in conjunction with section 2 of the Basic Constitutional Act.” 18. On 29 November 2001 the Constitutional Court dismissed the Innsbruck Regional Court's request to review the constitutionality of Article 209 of the Criminal Code. 19. The Regional Court had argued, inter alia, that Article 209 violated Articles 8 and 14 of the Convention as the theory that male adolescents ran a risk of being recruited into homosexuality on which the Constitutional Court had relied in its previous judgment, had since been refuted. The Constitutional Court found that the issue was res judicata. It noted that the fact that it had already given a ruling on the same provision did not prevent it from reviewing it anew, if there was a change in the relevant circumstances or different legal argument. However, the Regional Court had failed to give detailed reasons for its contention that relevant scientific knowledge had changed to such an extent that the legislator was no longer entitled to set a different age limit for consensual homosexual relations than for consensual heterosexual or lesbian relations. 20. On 21 June 2002, upon a further request for review made by the Innsbruck Regional Court, the Constitutional Court found that Article 209 Criminal Code was unconstitutional. 21. The Regional Court had argued, firstly, as it had done previously, that Article 209 of the Criminal Code violated Articles 8 and 14 of the Convention and, secondly, that it was incompatible with the principle of equality under constitutional law and with Article 8 of the Convention, as a relationship between male adolescents between fourteen and nineteen years of age was first legal, but became punishable as soon as one reached the age of nineteen and became legal again when the second one reached the age of eighteen. The Constitutional Court held that the second argument differed from the arguments which it had examined in its judgment of 3 October 1989 and that it was therefore not prevented from considering it. It noted that Article 209 concerned only consensual homosexual relations between men aged over nineteen and adolescents between fourteen and eighteen years of age. In the fourteen-to nineteen-year age bracket homosexual acts between persons of the same age (for instance two sixteen-year-olds) or of persons with a one-to five-year age difference were not punishable. However, as soon as one partner reached the age of nineteen, such acts constituted an offence under Article 209 of the Criminal Code. They became legal again when the younger partner reached the age of eighteen. Given that Article 209 did not only apply to occasional relations but also covered ongoing relationships, it led to rather absurd results, namely a change of periods during which the homosexual relationship of two partners was first legal, than punishable and then legal again and could therefore not be considered to be objectively justified. 22. In the spring of 1995 the Social Democratic Party, the Green Party and the Liberal Party brought motions in Parliament to repeal Article 209 of the Criminal Code. They argued in particular that the legislator in the 1970s had justified this provision on the theory that male adolescents were at a risk of being recruited into homosexuality while female adolescents were not. However, modern science had shown that sexual orientation was already established at the beginning of puberty. Moreover, different ages of consent were not in line with European standards. In this respect they referred in particular to Recommendation 924/1981 of the Parliamentary Assembly of the Council of Europe which had advocated equal ages of consent for heterosexual and homosexual relations. Protection of juveniles against sexual violence and abuse was sufficiently afforded by other provisions of the Criminal Code, irrespective of their sexual orientation. 23. Subsequently, on 10 October 1995, a sub-committee of the Legal Affairs Committee of Parliament heard evidence from eleven experts in various fields such as medicine, sexual science, AIDS prevention, developmental psychology, psychotherapy, psychiatry, theology, law and human-rights law. Nine were clearly in favour of repealing Article 209, an important argument for the experts in the fields of medicine, psychology and psychiatry being that sexual orientation was, in the majority of cases, established before the age of puberty, which disproved the theory that male adolescents were recruited into homosexuality by homosexual experiences. Another recurring argument was that penalising homosexual relations made AIDS prevention more difficult. Two experts were in favour of keeping Article 209: one simply stated that he considered it necessary for the protection of male adolescents; the other considered that despite the fact that there was no such thing as being recruited into homosexuality, not all male adolescents were already sure of their sexual orientation and it was therefore better to give them more time to establish their identity. 24. On 27 November 1996 Parliament held a debate on the motion to repeal Article 209 of the Criminal Code. Those speakers who were in favour of repealing Article 209 relied on the arguments of the majority of the experts heard in the sub-committee. Of those speakers who were in favour of keeping Article 209, some simply expressed their approval while others emphasised that they still considered the provision necessary for those male adolescents who were not sure of their sexual orientation. There was an equal vote at the close of the debate (91 to 91). Consequently, Article 209 remained on the statute book. 25. On 17 July 1998 the Green Party again brought a motion before Parliament to repeal Article 209 of the Criminal Code. The ensuing debate followed much the same lines as before. The motion was rejected by 81 votes to 12. 26. On 10 July 2002 Parliament decided to repeal Article 209 of the Criminal Code (see paragraph 15 above).

§ Cauze similare