FRANZ FISCHER v. AUSTRIA

Reclamantul, dl Franz Fischer, este un național austriac, născut în 1974 și locuiește în Wilhelmsburg. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl S. Gloss, un avocat practicant în St. Pölten. Faptele cazului, astfel cum a fost prezentat de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. La 29 mai 2001, Curtea Europeană a pronunțat o hotărâre într-un caz introdus de reclamant (Franz Fischer c. Austria, nr. 37950/97, nedeclarat), care a constatat încălcarea articolului 4 din Protocolul nr. 7 în sensul că reclamantul a fost judecat și pedepsit consecutiv pentru două infracțiuni care conțin aceleași elemente esențiale, în primul rând de către autoritatea administrativă pentru infracțiunile de conducere beat în temeiul articolului 5 alineatul (1) și al articolului 99 alineatul (1) litera (a) din Legea privind traficul rutier și, după ce decizia respectivă a devenit definitivă, de către Curtea penală pentru că a provocat moartea prin neglijență cu elementul special în temeiul articolului 81 § 2 din Codul penal de a se „permite să devină intoxicat”, prin care intoxicația este presupusă irefutabil în cazul în care nivelul de alcool în sânge al unei persoane este peste 0,8 grame pe litru. La 30 mai 2001, reclamantul a depus o cerere la Curtea Supremă în temeiul articolului 363a din Codul de Procedură Penală (a se vedea mai jos), solicitând o reexaminare. La 30 octombrie 2001, reclamantul a solicitat Curtea Supremă să organizeze o audiere. La 22 noiembrie 2001, Curtea Supremă a respins cererea fără a pronunța o audiere. Curtea Supremă a constatat că cerințele prevăzute la art. 363a din Codul de Procedință Penală nu au fost îndeplinite, deoarece hotărârea Franz Fischer c. Austria nu a stabilit că a existat o încălcare a articolului 4 din Protocolul nr. 7 „pentru decizia unei instanțe penale”. În atingerea acestei concluzii, Curtea Supremă a avut în vedere raționarea Curții prin care întrebarea dacă principiul non bis in idem a fost sau nu încălcat se referă la relația dintre cele două infracțiuni în cauză, dar nu la ordinul în care au fost desfășurate cele două seturi de procedură, și că statul contractant rămâne liber să stabilească care dintre cele două infracțiuni trebuie să fie urmărite. Hotărârea Curții Supreme a fost asumat la 17 ianuarie 2002. În titlul „rejul” (Erneuerung des Strafverfahrens) Codul de Procedură Penală (Strafprozeßordnung) prevede următoarele: „1. În cazul în care este stabilit într-o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului că a existat o încălcare a Convenției pentru protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (Bundesgesetzblatt [Journalul Oficial] nr. 210/1958) sau a unuia dintre protocolele sale din cauza unei hotărâri sau a unei ordine a unei instanțe penale, se desfășoară un judecător la cerere, în măsura în care nu se poate exclude că încălcarea ar fi putut afecta conținutul deciziei unei instanțe penale într-un mod prejudiciabil persoanei în cauză. Toate cererile de re judecată sunt hotărâte de Curtea Supremă. ...” „1. Cu privire la o cerere de reexaminare, Curtea Supremă deliberează în particular numai în cazul în care procurorul general sau judecătorul raportor propune să se ia o decizie pe unul dintre motivele prevăzute la alineatele (2) și (3), în cazul în care Curții Supreme deliberează în particular, aceasta poate refuza o cerere ... dacă consideră în unanimitate că cererea este manifestament nefondată. ...”

The applicant, Mr Franz Fischer, is an Austrian national, who was born in 1974 and lives in Wilhelmsburg. He was represented before the Court by Mr S. Gloss, a lawyer practising in St. Pölten. The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. On 29 May 2001 the European Court of Human Rights delivered a judgment in a case which had been introduced by the applicant (Franz Fischer v. Austria, no. 37950/97, unreported). It found a violation of Article 4 of Protocol No. 7 in that the applicant had consecutively been tried and punished for two offences containing the same essential elements, first by the administrative authority for the offence of drunken driving under section 5 (1) and 99 (1) (a) of the Road Traffic Act and, after that decision had become final, by the Criminal Court for causing death by negligence with the special element under Article 81 § 2 of the Criminal Code of “allowing himself to become intoxicated”, whereby intoxication is irrebuttably presumed where a person’s blood alcohol level is above 0.8 grams per litre. On 30 May 2001 the applicant filed an application with the Supreme Court under Article 363a of the Code of Criminal Procedure (see below), requesting a retrial. On 30 October 2001 the applicant requested the Supreme Court to hold a hearing. On 22 November 2001 the Supreme Court dismissed the application without holding a hearing. The Supreme Court found that the requirements of Article 363a of the Code of Criminal Procedure were not met, as the Franz Fischer v. Austria judgment had not established that there had been a violation of Article 4 of Protocol No. 7 “on account of a decision of a criminal court”. In reaching this conclusion the Supreme Court had regard to the Court’s reasoning whereby the question whether or not the non bis in idem principle was violated concerned the relationship between the two offences at issue but not the order in which the two sets of proceedings were conducted, and that the Contracting State remained free to determine which of the two offences was to be prosecuted. The Supreme Court’s decision was served on 17 January 2002. Under the heading “retrial” (Erneuerung des Strafverfahrens) the Code of Criminal Procedure (Strafprozeßordnung) provides as follows: “1. If it is established in a judgment of the European Court of Human Rights that there has been a violation of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (Bundesgesetzblatt [Official Gazette] no. 210/1958) or of one of its Protocols on account of a decision or order of a criminal court, a retrial shall be held on application in so far as it cannot be ruled out that the violation might have affected the content of a criminal court’s decision in a manner detrimental to the person concerned. 2. All applications for a retrial shall be decided by the Supreme Court. ...” “1. On an application for a retrial, the Supreme Court shall deliberate in private only where the Procurator General or the judge rapporteur proposes that a decision be taken on one of the grounds set out in paragraphs 2 and 3. 2. Where the Supreme Court deliberates in private, it may refuse an application ... if it unanimously considers the application to be manifestly ill-founded. ...”