CASE OF PABLA KY v. FINLAND

RESPONDENT

FIN

HOTĂRÂRE

22.06.2004

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: No violation of Art. 6-1

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF PABLA KY v. FINLAND (CtEDO, 2004)

HUDOC · oficial

Reclamantul este o societate de parteneriat limitata fondata in 1986 si bazata in Helsinki. Compania reclamanta, care conducea un restaurant in Helsinki, inchiriata restaurantul de la o companie de asigurare, Keskinäinen Henkivakuutusyhtiö Suomi (KHS). In 1994 i s-a oferit ocazia de a inchiria mai multe locuri, care ar fi renovate pentru a fi folosite la restaurant. Când renovarea a fost finalizată, societatea reclamantă a constatat că existau servicii igienice excesive și că o parte din facilitățile de restaurant planificate lipseau, în special cele planificate pentru a fi construite în pivniță. Societatea reclamantă a plătit 251.000 de mărci finlandeze (aproximativ 42.200 euro) pentru cheltuielile de renovare și chiria lunară a fost ridicată considerabil. Contractul de închiriere modificat a fost semnat înainte de începerea activității de prelungire. În 1997 societatea reclamantă a instituit proceduri civile împotriva KHS în fața unei diviziuni a Curții de District din Helsinki (käjäoikeus, tingsrätt) cunoscute sub numele de „Curtea de Locație” (asunto-oikeus, bostadsdomstolen). Societatea reclamantă a susținut că a existat o încălcare a contractului de închiriere, deoarece facilitățile renovate recent nu corespund planului original, pe baza căruia societatea reclamantă a semnat contractul de închiriere modificat. KHS nu este de acord cu societatea reclamantă, susținând că, chiar dacă inițial a existat un plan de construire a instalațiilor de restaurant în pivniță, s-a dovedit ulterior imposibilă construirea unei astfel de extindere și că societatea reclamantă a fost conștientă de acest lucru înainte de a semna contractul (a se vedea punctul 19 de mai jos). 10. La 17 septembrie 1997, Curtea de Locație a constatat în favoarea societății de asigurare, respingând acțiunea societății reclamante de compensare în conformitate cu Legea privind leasingul comercial. 11. Societatea reclamantă a apelat la Curtea de Apel din Helsinki (Hovioikeus hovrätt), solicitând ca decizia Curții de District să fie anulată. La 11 decembrie 1997, Divizia Curtei de Locație a Curții de Apel a susținut hotărârea Curții de District fără o ședință orală. Unul dintre membrii Curții de Apel, M.P., a fost membru al parlamentului finlandez atunci. El a fost membru expert al Curții de Apel din 1974. De la 1987 la 1990 și din 1995 la 1998 el a fost de asemenea membru al parlamentului. În ultima perioadă, data alegerilor a fost de 19 martie 1995. 12. La 9 februarie 1998, societatea reclamantă a solicitat Curtea Supremă (korkein oikeus, högsta domstolen) pentru concediu de recurs, plângând, printre altele, despre lipsa de independență a judecătorului M.P., care a avut atât funcții legislative în calitate de membru al parlamentului, cât și a funcțiilor judiciare în calitate de membru al Curții de Apel. La 5 mai 1998, Curtea Supremă a refuzat ca societatea reclamantă să permită recursul. 13. În temeiul articolului 9 din Legea Parlamentului (valtiopäiväjärjestys, riksdagsordning 278/1983), care a fost în vigoare în 1997, numai anumite poziții militare și anumite poziții înalte în justiție, precum și atribuțiile oficialilor care supraveghează licența activităților guvernamentale, au fost incompatibile cu atribuțiile unui membru al parlamentului, dar nu au existat astfel de restricții în ceea ce privește aderarea unei instanțe de recurs. Această dispoziție se citește după cum urmează: „Cancelerul justiției, Adjunctul Cancelarului Justiției, o Justiție a Curții Supreme sau a Curții Supreme administrative, Ombudsmanul Parlamentar și Ombudsmanul Parlamentar Adjunct nu pot deține biroul unui reprezentant. În cazul în care un reprezentant este numit într-unul dintre birourile menționate anterior sau ales Ombudsmanul Parlamentar sau Ombudsmanul Parlamentar Adjunct, mandatul său parlamentar expiră.” Această dispoziție corespunde secțiunii 27 existente din Constituție (perustuslaki, grundlagen 731/1999). 14. În conformitate cu art. 23 din Legea privind funcționarii publici (valition virkamieslaki, statstjänstemannalagen 750/1994), un funcționar public trebuie să fie absent de la birou pentru perioada de timp în care îndeplinește sarcinile unui membru al parlamentului. 15. În temeiul articolului 29 alineatul (1) (504/1984) din Legea privind procedurile Curții în cazurile referitoare la chestiunile de închiriere (laki oikeudenkäynnistä huoneenvuokra-asioissa, lag om rättegång i hysmål 650/1973), astfel cum este în vigoare la momentul respectiv, Curtea de recurs a fost obligată să ia în considerare apelurile privind contractele de închiriere ca bancă a trei judecători și a doi membri experți, unul dintre care a reprezentat opiniile proprietarilor și a altor puncte de vedere ale chiriașilor. Membrii experți ai instanței de recurs au fost desemnați de către Președintele Republicii pentru o perioadă de patru ani. Membrii trebuie să aibă între 25 și 70 de ani și să aibă capacitate juridică deplină (art. 29 alin. (2)). Membrii experți au fost obligați să facă jurământ (art. 31). 16. Actul privind procedurile Curții în cazurile referitoare la chestiuni de închiriere a fost abrogat prin Legea nr. 597/2002, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2003. Membrii experți nu mai participă la procedurile dinaintea instanțelor de district sau a instanțelor de recurs. În schimb, Codul de procedură judiciară (oikeudenkäymiskaari, rättegångsbalken) se aplică procedurii. 17. Dispozițiile privind dezqualificarea judecătorilor sunt incluse în capitolul 13, secțiunea 1, din Codul de procedură judiciară. În momentul în care dispoziția respectivă a fost formulată după cum urmează: „Dacă reclamantul sau acuzatul dorește să provoace un judecător, acesta va face acest lucru într-un mod corespunzător, iar judecătorul va decide dacă să se opună sau nu. În cazul în care judecătorul este legat de sânge sau căsătorie cu una dintre părți într-un grad care ar constitui o bară de căsătorie în temeiul capitolul 2 din (1734) Codul de căsătorie, inclusiv vărul prin sânge, deși nu prin căsătorie; în cazul în care judecătorul este opozitorul sau un „enemic” cunoscut public al unei părți; în cazul în care judecătorul sau un rude alcătuit are un interes în acest caz, în cazul în care se află să obțină beneficii speciale sau să sufere o pierdere deosebită în ea; în cazul în care judecătorul a servit drept judecător în altă instanță; în cazul în care judecătorul a servit ca avocat sau martor în acest caz; în cazul în care judecătorul a hotărât anterior, pe ordinele unei instanțe, o parte din cauze; sau în cazul în care judecătorul are un caz similar care a fost așteptat în fața unei alte instanțe. În cazul în care judecătorul știe că există astfel de motive în privința sa, chiar dacă părțile nu sunt conștienți de același lucru, judecătorul se retrage din propriul său acord.” 18. Dispozițiile de la capitolul 13 din Codul de Procedură Judiciară privind imparțialitatea judecătorilor au fost modificate printr-o lege (441/2001) care a intrat în vigoare la 1 septembrie 2001. Proiectul de lege a guvernului (HE 78/2000) conține un cont extins al dispozițiilor legislative existente, a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și a precedentelor Curții Supreme privind disqualificarea judecătorilor. Amendamentul nu a schimbat evaluarea guvernului asupra prezentului caz. 19. Actul privind leasingurile comerciale (laki liikehuoneiston vuokrauksesta, lag om hira av affärslokal 482/1995) a fost prezentat ca proiect de lege a guvernului la 21 noiembrie 1994. A fost adoptat la 17 februarie 1995 și a intrat în vigoare la 1 mai 1995.

The applicant is a limited partnership company founded in 1986 and based in Helsinki. 8. The applicant company, which was running a restaurant in Helsinki, rented the restaurant premises from an insurance company, Keskinäinen Henkivakuutusyhtiö Suomi (KHS). In 1994 it was offered the opportunity to rent more premises, which would be renovated to be suitable for restaurant use. When the renovation was finished, the applicant company found that there were excessive toilet facilities and that part of the planned restaurant facilities were missing, especially those planned to be built in the cellar. The applicant company paid 251,000 Finnish marks (approximately 42,200 euros) for the renovation expenses and the monthly rent was raised considerably. The amended rent contract had been signed before the extension work commenced. 9. In 1997 the applicant company instituted civil proceedings against KHS before a Division of the Helsinki District Court (käräjäoikeus, tingsrätt) known as “the Housing Court” (asunto-oikeus, bostadsdomstolen). The applicant company claimed that there had been a breach of the rent contract, as the newly renovated facilities did not correspond to the original plan, on the basis of which the applicant company had signed the amended rent contract. KHS disagreed with the applicant company, arguing that even though there had originally been a plan to build restaurant facilities in the cellar, it had later proved to be impossible to build such an extension and that the applicant company had been aware of this before signing the contract (see paragraph 19 below). 10. On 17 September 1997 the Housing Court found in favour of the insurance company, rejecting the applicant company's action for compensation in accordance with the Act on Commercial Leases. 11. The applicant company appealed to the Helsinki Court of Appeal (hovioikeus hovrätt), requesting that the District Court's decision be quashed. On 11 December 1997 the Housing Court Division of the Court of Appeal upheld the District Court's decision without an oral hearing. One of the members of the Court of Appeal, M.P., was a member of the Finnish parliament at the time. He had been an expert member of the Court of Appeal since 1974. From 1987 to 1990 and from 1995 to 1998 he was also a member of parliament. For the latter period the date of election was 19 March 1995. 12. On 9 February 1998 the applicant company applied to the Supreme Court (korkein oikeus, högsta domstolen) for leave to appeal, complaining, inter alia, about the lack of independence of Judge M.P., who had both legislative functions as a member of parliament and judicial functions as a member of the Court of Appeal. On 5 May 1998 the Supreme Court refused the applicant company leave to appeal. 13. Under section 9 of the Parliament Act (valtiopäiväjärjestys, riksdagsordning 278/1983), which was in force in 1997, only certain military positions and certain high positions in the judiciary, as well as the duties of officials supervising the lawfulness of government activities, were incompatible with the duties of a member of parliament, but there were no such restrictions as regards membership of a court of appeal. That provision read as follows: “The Chancellor of Justice, the Assistant Chancellor of Justice, a Justice of the Supreme Court or of the Supreme Administrative Court, the Parliamentary Ombudsman and the Assistant Parliamentary Ombudsman may not hold the office of a representative. If a representative is appointed to one of the aforesaid offices or elected Parliamentary Ombudsman or Assistant Parliamentary Ombudsman, his parliamentary mandate shall expire.” This provision corresponds to the existing section 27 of the Constitution (perustuslaki, grundlagen 731/1999). 14. According to section 23 of the State Civil Servants Act (valtion virkamieslaki, statstjänstemannalagen 750/1994), a public official must be absent from office for the period of time he or she performs the duties of a member of parliament. 15. Under section 29(1) (504/1984) of the Act on Court Proceedings in Cases concerning Rental Matters (laki oikeudenkäynnistä huoneenvuokra-asioissa, lag om rättegång i hyresmål 650/1973), as in force at the relevant time, the court of appeal was required to consider appeals concerning rent contracts as a bench of three judges and two expert members, one of whom represented the views of landlords and the other the views of tenants. The expert members of the court of appeal were appointed by the President of the Republic for a period of four years. Members must be between 25 and 70 years old, and have full legal capacity (section 29(2)). Expert members were required to take an oath (section 31). 16. The Act on Court Proceedings in Cases concerning Rental Matters was repealed by Act no. 597/2002, which came into force on 1 January 2003. Expert members no longer take part in the proceedings before the district courts or courts of appeal. Instead, the Code of Judicial Procedure (oikeudenkäymiskaari, rättegångsbalken) applies to the proceedings. 17. The provisions concerning the disqualification of judges are contained in Chapter 13, section 1, of the Code of Judicial Procedure. At the relevant time the said provision was worded as follows: “If the plaintiff or the defendant wishes to challenge a judge, he shall do so in a proper manner, and that judge shall decide whether or not to stand down. The following shall be the legal grounds for disqualification: where the judge is related by blood or marriage to one of the parties to a degree which would constitute a bar to marriage under Chapter 2 of the (1734) Marriage Code, including cousinship by blood although not by marriage; where the judge is the opposing party or a publicly known “enemy” of a party; where the judge or a listed relative has an interest in the case, where they stand to obtain particular benefit or suffer particular loss in it; where the judge has served as a judge in the case in another court; where the judge has served as an advocate or witness in the case; where the judge has previously, on the orders of a court, decided a part of the case; or where the judge has a similar case pending before another court. If the judge knows that such grounds exist in his regard, even though the parties are not aware of the same, the judge shall stand down of his own accord.” 18. The provisions of Chapter 13 of the Code of Judicial Procedure concerning the impartiality of judges were amended by an Act (441/2001) which came into force on 1 September 2001. The government bill (HE 78/2000) contains an extensive account of the existing legislative provisions, the case-law of the European Court of Human Rights and precedents of the Supreme Court concerning the disqualification of judges. The amendment has not changed the Government's assessment of the present case. 19. The Act on Commercial Leases (laki liikehuoneiston vuokrauksesta, lag om hyra av affärslokal 482/1995) was presented as a government bill on 21 November 1994. It was adopted on 17 February 1995 and came into force on 1 May 1995.

§ Cauze similare