Mocean și alții împotriva României

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 36779/19 Alexandru-Ciprian MOCEAN împotriva României și alte 3 cereri (a se vedea tabelul apendice) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la 31 august 2023 în calitate de comitet compus din: Faris Vehabović , Președintele Anja Seibert-Fohr , Anne Louise Bormann , judecători și Viktoriya Maradodina , grefierul adjunct al secțiunii interioare; Având în vedere cererile depuse mai sus la diferitele date indicate în tabelul adăugat, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitanți, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Lista reclamanților este stabilită în tabelul adăugat.

Reclamațiile reclamanților în temeiul articolului 3 din Convenție privind condițiile inadecvate de detenție au fost comunicate guvernului român („Guvernului”). Asociația Dreptului cererilor Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură decizie. Denumirile prevăzute la art. 3 din Convenție (condiții neadecvate de detenție) Reclamanții se plâng în principal de condițiile inadecvate de detenție, care se bazează pe art. 3 din Convenție. Guvernul a susținut că, pentru unele perioade de detenție (a se vedea tabelul anexat) reclamanții și-au pierdut statutul de victimă, deoarece au beneficiat de remediul oferit de Legea nr. 169/2017 de modificare și încheierea Legii nr. 254/2013 privind executarea condamnărilor.

Ei au solicitat Curții să respingă cererile prezente în această parte pentru a fi incompatibile ratione personae cu dispozițiile Convenției. În plus, pentru celelalte perioade de detenție, Guvernul a susținut că reclamanții nu au epuizat soluțiile eficace disponibile pentru plângerile privind condițiile inadecvate ale detenției lor, deoarece o acțiune în tort constituie un remediu eficace pentru plângerile similare celor ale reclamanților, permițându-le să aibă recunoscută încălcarea convenției, fie explicit, fie în substanță, și să primească compensații adecvate și suficiente la nivel intern. Prin scrisoarea ulterioară, Guvernul s-a referit în mod expres la Vlad c. România (dec.), nr. 122/17, 15 noiembrie 2022) și a invitat Curtea să declare cazurile inadmisibile.

Reclamanții nu sunt de acord, susținând că compensația acordată lor a fost insuficientă. În ceea ce privește obiecția guvernului privind pierderea statutului de victimă, Curtea constată că în decizia sa Dîrjan și Ștefan v. România ((dec.), nos. 14224/15 și 50977/15, 15 aprilie 2020) a examinat cereri similare ca cele din acest caz și le-a declarat inadmisibil având în vedere faptul că reclamanții și-au pierdut statutul de victimă. Curtea a remarcat că Legea nr. 169/2017 de modificare și încheiere a Legii nr. 254/2013 privind executarea condamnărilor, adoptată după hotărârea pilotă în cazul Rezmiveș și alții c. România (n. 61467/12 și altele 3 în 25 aprilie 2017) și în vigoare între octombrie 2017 și decembrie 2019, au fost un remediu eficace în ceea ce privește condițiile inadecvate de detenție în închisoarea română.

Mai precis, legea de mai sus prevedea un remediu compensatoriu, disponibil pentru perioadele de detenție care variază între 2012 și 2019 și permite deducerea de șase zile pentru 30 de zile petrecute în condiții de detenție care nu sunt conforme cu art. 3 din convenție (a se vedea Dîrjan și Ștefan , citat mai sus, § 28). Acest avantaj a avut un impact asupra termenului condamnării la închisoare, oferind deținuților o șansă de eliberare prealabilă la eliberare condiționată. Având în vedere circumstanțele prezentului caz, Curtea nu a găsit niciun fapt sau argument capabil de a-l convinge să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea acestor plângeri. Remediul menționat a fost disponibil pentru reclamanții în prezentele cereri și, într-adevăr, au beneficiat de aceasta.

Astfel, în date diferite, autoritățile interne aplică dispozițiile descrise în decizia menționată anterior Dîrjan și Ștefan , a acordat compensații, prin reducerea zilelor, reclamanților pentru anumite perioade de detenție petrecute în condiții inadecvate de care s-au plângut (pentru detalii suplimentare, a se vedea tabelul adăugat). Prin urmare, Curtea este convinsă că reclamanții au beneficiat de un recurs adecvat și nu mai pot pretinde că sunt victime de o încălcare a drepturilor acestora în temeiul articolului 3 din Convenție, în ceea ce privește condițiile de detenție ale acestora, pentru perioadele specifice descrise în tabelul adăugat. Rezultă că cererile din această parte sunt incompatibile ratione personae cu dispozițiile Convenției și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 §§ 3 lit. (a) și 4 din Convenție.

În ceea ce privește perioadele rămase de detenție a reclamanților (a se vedea tabelul anexat) și obiecția Guvernului de a nu epuiza recursurile interne, Curtea reamintește că în Polgar v. România (nr. 39412/19, §§§§, 96, 20 iulie 2021, Comisia a afirmat că o acțiune în tort, bazată pe articolele 1349 și 1357 din Codul Civil român, interpretată în mod consecvent de instanțe naționale, a reprezentat din 13 ianuarie 2021 un remediu eficace pentru persoanele care au considerat că au fost supuse unor condiții de detenție inadecvate și care nu mai au fost, atunci când au depus acțiune, ținut în condiții care au fost contrar Convenției. Ulterior, în Vlad v. România (citat mai sus, §§§ 32), Curtea a considerat oportună aplicarea unei excepții la principiul general că eficacitatea unui anumit remediu trebuie evaluată în legătură cu data în care a fost depusă cererea.

Deși reclamanții au fost invitați, nu au informat Curții de a aduce o acțiune în fața instanțelor române.

Prin urmare, având în vedere tot materialul în posesia sa, deoarece reclamanții nu mai erau în condiții de detenție care se presupuneau contrarie convenției după momentul în care acțiunea de tort a fost considerată ca fiind un remediu eficace (a se vedea mutatis mutatismul) … Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 21 septembrie 2023. {signature_p_2} Viktoriya Maradudina Faris Vehabović Președintele adjunct al Registrului interimar Apendice Lista cererilor care pun plângeri în temeiul articolului 3 din Convenție (condiții neadecvate de detenție) Nr. cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Facilități de începere și încheiere Durata Compensarea internă acordată (în zile) pe baza perioadei totale calculate de autoritățile naționale 36779/19 19/08/2019 Alexandru Ciprian MOCEAN 1985 Prizona Gherla 23/12/2019 până la 28/01/2020 1 lună și 5 zile Prizona Gherla 13/02/2020 până la 03/06/2021 1 an și 3 luni și 22 zile 354 zile în compensație pentru o perioadă totală de detenție cheltuită în condiții inadecvate între 05/03/2015 și 22/12/2019 58178/19 27/11/2019 Ioan HOLOȘPIN 1956 Penitenciarul Găești 23/12/2019 la 15/01/2020 24 zile (penitenciarul Găești 23/01/2020 la 15/04/2022 2 ani(s) și 2 luni(s) și 24 zile(s) 300 zile (s) de compensare pentru o perioadă totală de detenție cheltuită în condiții inadecvate între 11/08/2015 și 22/12/2019 17503/20

26/05/20 Cristian COJOCARU 1971 Giurgiu Prizon 23/12/2019 până la 21/03/2022 2 ani (s) și 2 luni (s) și 27 zile (s) 234 zile (s) în compensare pentru o perioadă totală de detenție cheltuită în condiții inadecvate între 11/11/2015 și 22/12/2019 30172/20 02/09/20 Ionel ZAHARIA 1978 Collea și Timișoara Prizoni 23/12/2019 până la 15/06/2022 2 ani (s) și 5 luni (s) și 24 zile (s) 132 zile de compensare pentru o perioadă totală de detenție cheltuită în condiții inadecvate între 20/02/2018 și 22/12/2019

7

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 36779/19 Alexandru-Ciprian MOCEAN against Romania and 3 other applications (see appended table) The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 31 August 2023 as a Committee composed of: Faris Vehabović , President , Anja Seibert-Fohr, Anne Louise Bormann , judges , and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar, Having regard to the above applications lodged on the various dates indicated in the appended table, Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicants, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The list of applicants is set out in the appended table. The applicants’ complaints under Article 3 of the Convention concerning the inadequate conditions of detention were communicated to the Romanian Government (“the Government”). THE LAW Joinder of the applications Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single decision. Complaints under Article 3 of the Convention (inadequate conditions of detention) The applicants complained principally of the inadequate conditions of their detention. They relied on Article 3 of the Convention. The Government argued that for some periods of their detentions (see the appended table) the applicants had lost their victim status because they had benefited from the remedy offered by Law no. 169/2017 amending and completing Law no. 254/2013 on the execution of sentences.

They asked the Court to reject the present applications in this part for being incompatible ratione personae with the provisions of the Convention. Moreover, for the remaining periods of the detention, the Government argued that the applicants had failed to exhaust the available effective remedies for the complaints about the inadequate conditions of their detention, as an action in tort was an effective remedy for grievances similar to those of the applicants, allowing them to have the violation of the Convention acknowledged, either explicitly or in substance, and to receive adequate and sufficient compensation at the domestic level. By a subsequent letter, the Government expressly referred to Vlad v. Romania ((dec.), no. 122/17, 15 November 2022) and invited the Court to declare the cases inadmissible.

The applicants disagreed, claiming that the compensation awarded to them had been insufficient. As regards the Government’s objection concerning the loss of victim status, the Court notes that in its decision Dîrjan and Ștefan v. Romania ((dec.), nos. 14224/15 and 50977/15, 15 April 2020) it has examined similar applications as the ones in the present case and declared them inadmissible considering that the applicants had lost their victim status. The Court noted that Law no. 169/2017 amending and completing Law no. 254/2013 on the execution of sentences, adopted following the pilot judgment in the case of Rezmiveș and Others v. Romania (nos. 61467/12 and 3 others, 25 April 2017) and in force between October 2017 and December 2019, had been an effective remedy in respect of inadequate conditions of detention in Romanian prisons.

More specifically, the above law had set forth a compensatory remedy, available for periods of detention ranging from 2012 to 2019 and allowing the deduction of six days for 30 days spent in conditions of detention that fell short of standards compatible with Article 3 of the Convention (see Dîrjan and Ștefan , cited above, § 28). That benefit had an impact on the term of the prison sentences giving detainees an opportunity of earlier release on parole. Taking into consideration the circumstances of the present cases, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility of these complaints. The above ‑ mentioned remedy was available to the applicants in the present applications and, indeed, they benefitted from it.

Thus, on different dates, the domestic authorities, applying the provisions described in the abovementioned decision Dîrjan and Ștefan , awarded compensation, through the reduction of days, to the applicants for the certain periods of detention spent in inadequate conditions of which they complained (for further details see the appended table). The Court is therefore satisfied that the applicants have been afforded adequate redress and can no longer claim to be victims of a violation of their rights under Article 3 of the Convention insofar as the conditions of their detention, for the specific periods described in the appended table, are concerned. It follows that the applications in this part are incompatible ratione personae with the provisions of the Convention and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention.

As regards the remaining periods of the applicants’ detention (see the appended table) and the Government’s objection of non ‑ exhaustion of domestic remedies, the Court recalls that in Polgar v. Romania (no. 39412/19, §§ 94 ‑ 96, 20 July 2021) it held that an action in tort, based on Articles 1349 and 1357 of the Romanian Civil Code, as interpreted consistently by the national courts, had represented since 13 January 2021 an effective remedy for individuals who considered that they had been subjected to inadequate conditions of detention and who were no longer, when they lodged their action, held in conditions that were allegedly contrary to the Convention. Subsequently, in Vlad v. Romania (cited above, §§ 24 ‑ 32), the Court considered it appropriate to apply an exception to the general principle that the effectiveness of a given remedy was to be assessed with reference to the date on which the application was lodged.

Although invited, the applicants did not inform the Court of having brought an action in tort before the Romanian courts. Therefore, in the light of all the material in its possession, since the applicants were no longer in detention conditions that were allegedly contrary to the Convention after the moment when the tort action had been considered as representing an effective remedy (see, mutatis mutandis , Polgar, §96, and Vlad, § 23, both cited above; see for further details the appended table), the Courts considers that their applications in the remaining part must be rejected for failure to exhaust domestic remedies, pursuant to Article 35 §§ 1 and 4 of the Convention. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to join the applications; Declares the applications inadmissible.

Done in English and notified in writing on 21 September 2023. {signature_p_2} Viktoriya Maradudina Faris Vehabović Acting Deputy Registrar President APPENDIX List of applications raising complaints under Article 3 of the Convention (inadequate conditions of detention) No. Application no. Date of introduction Applicant’s name Year of birth Facility Start and end date Duration Domestic compensation awarded (in days) based on total period calculated by national authorities 36779/19 19/08/2019 Alexandru ‑ Ciprian MOCEAN 1985 Gherla Prison 23/12/2019 to 28/01/2020 1 month and 5 days Gherla Prison 13/02/2020 to 03/06/2021 1 year and 3 months et 22 days 354 days in compensation for a total period of detention spent in inadequate conditions from 05/03/2015 to 22/12/2019 58178/19 27/11/2019 Ioan HOLOȘPIN 1956 Găești Prison 23/12/2019 to 15/01/2020 24 day(s) Găești Prison 23/01/2020 to 15/04/2022 2 year(s) and 2 month(s) and 24 day(s) 300 days in compensation for a total period of detention spent in inadequate conditions from 11/08/2015 to 22/12/2019 17503/20 26/05/2020 Cristian COJOCARU 1971 Giurgiu Prison 23/12/2019 to 21/03/2022 2 year(s) and 2 month(s) and 27 day(s) 234 days in compensation for a total period of detention spent in inadequate conditions from 11/11/2015 to 22/12/2019 30172/20 02/09/2020 Ionel ZAHARIA 1978 Codlea and Timișoara Prisons 23/12/2019 to 15/06/2022 2 year(s)

and 5 month(s) and 24 day(s) 132 days in compensation for a total period of detention spent in inadequate conditions from 20/02/2018 to 22/12/2019