- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 31 mai 2005
- Stat pârât
- TUR
- Articole
- Articolul 6, Articolul 1 din Protocolul 1
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 1 din Protocolul 1
- Not necessary to examine Art. 6-1
- Prejudiciu material — sumă acordată
- Prejudiciu moral
Aslangiray și alții împotriva Turciei
Traducere în română Auto
La 19 iulie 1993, reclamanții au introdus acțiuni separate în fața Tribunalului Civil de Primă Instanță de la Baskil împotriva Consiliului Național de Apă, susținând că parcelele lor de teren au fost confiscate ilegal de către administrație pentru construcția barajului, fără a fi efectuată nicio plată și au solicitat compensații în acest sens. La 2 decembrie 1993, Tribunalul Civil Baskil a susținut că cauzele ar trebui caracterizate ca reclamații de compensare care rezultă din expropiere, în loc de reclamațiile de compensare care rezultă din confiscarea ilegală a terenurilor reclamanților, deoarece un comitet de experți a evaluat valoarea terenurilor și că această sumă a fost plătită de autoritățile celor care au fost indicați ca proprietarii terenurilor în Registrul de terenuri.
Curtea a ordonat administrației să plătească reclamanților o cantitate sporită de compensare, plus dobânzi la rata legală, care decurge din 1986, atunci când parcelele de teren au fost submerse în apele barajului. La 6 octombrie 1994, Curtea de Casație a anulat hotărârile instanței de primă instanță și a considerat că cauzele nu pot fi caracterizate ca cereri de compensare care rezultă din expropiere. Reclamanții au solicitat rectificarea hotărârilor Curții de Casație. La 7 martie 1995, Curtea de Casație și-a rectificat hotărârile, declarând că cazurile ar putea fi caracterizate ca reclamații de compensare care rezultă din expropiere, anulând hotărârile instanței de primă instanță numai în ceea ce privește data de la care a început să fugă rata statutară a dobânzii.
La 9 octombrie 1997, tribunalul de primă instanță a respectat hotărârea Curții de Casație. În consecință, aceasta a ordonat administrației să plătească Ali Aslangiray, Fatma Özbilge și Gülsüm Özbilge 303.510.000 de lire turce (TRL) (aproximativ 1,540 euro (EUR)), TRL 216.503.800 (aproximativ 1,100 EUR) și TRL 424.914.000 (aproximativ 2.155 EUR), plus dobânzi la rata statutară, care decurge de la 19 august 1993, data la care proprietatea proprietăților a fost transferată la Consiliul Național pentru Apă. La 17 martie 1998, Curtea de Casație a susținut hotărârile Tribunalului Civil de Primă Instanță de la Baskil. 10. La 2 aprilie 1998, hotărârile Curții de Casație au fost înaintate reclamanților.
11. La 11 noiembrie 1998, administrația a plătit reclamanților sumele datorate împreună cu dobânzile. 12. Legea și practicile interne relevante sunt stabilite în cazul Akkuș c. Turcia (alegerea din 9 iulie 1997, Raporturile Hotărârilor și Deciziilor 1997IV, §§ 13-16).
4. On 19 July 1993 the applicants brought separate actions before the Baskil Civil Court of First Instance against the National Water Board. They alleged that their plots of land had been illegally seized by the administration for dam construction without any payment being made and requested compensation in this respect.
On 2 December 1993 the Baskil Civil Court of First Instance held that the cases should be characterised as compensation claims arising from expropriation rather than compensation claims arising from the illegal seizure of the applicants’ land since a committee of experts had assessed the value of the land and this amount had been paid by the authorities to those who were indicated as the owners of the land in the Land Registry. The court ordered the administration to pay the applicants an amount of increased compensation, plus interest at the statutory rate, running from 1986, when the plots of lands were submerged in the waters of the dam.
On 6 October 1994 the Court of Cassation quashed the judgments of the first-instance court and held that the cases could not be characterised as compensation claims arising from expropriation. The applicants requested rectification of the decisions of the Court of Cassation.
On 7 March 1995 the Court of Cassation rectified its decisions, holding that the cases could be characterised as compensation claims arising from expropriation. It quashed the judgments of the first-instance court only in respect of the date from which the statutory rate of interest began to run from.
On 9 October 1997 the first-instance court abided by the ruling of the Court of Cassation. It accordingly ordered the administration to pay Ali Aslangiray, Fatma Özbilge and Gülsüm Özbilge 303,510,000 Turkish liras (TRL) (approximately 1,540 euros (EUR)), TRL 216,503,800 (approximately EUR 1,100) and TRL 424,914,000 (approximately EUR 2,155) respectively, plus interest at the statutory rate, running from 19 August 1993, the date on which the ownership of the property was transferred to the National Water Board. The National Water Board appealed.
On 17 March 1998 the Court of Cassation upheld the judgments of the Baskil Civil Court of First Instance.
On 2 April 1998 the decisions of the Court of Cassation were served on the applicants.
On 11 November 1998 the administration paid the applicants the amounts due together with interest.
The relevant domestic law and practice are set out in the case of Akkuș v. Turkey (judgment of 9 July 1997, Reports of Judgments and Decisions 1997IV, §§ 13-16).