CtEDO 26.10.2004 Auto

FIDAN AND OTHERS v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
26.10.2004
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partly inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
FIDAN AND OTHERS v. TURKEY (CtEDO, 2004)
HUDOC · oficial

Dna Tsatsa-Nikolovska Dna H.S. Greve Traja, judecători și dl V. Berger, judecător al secțiunii Tsatsa-Nikolovska, judecători și dl V. Berger Având în vedere cererea depusă la 1 iunie 1999, deliberat, hotărăsc după cum urmează: FACTELE Reclamanții, Mürvet Fidan, Murat Fidan, Hikmet Fidan, Zehra Fidan și Elif Özbilge, sunt resortisanți turci. Toți locuiesc în Baskil. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl Refik Timuçin Bektaș, avocat practicant în Ankara. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează: la 19 iulie 1993, reclamanții au înaintat acțiuni în fața Curții Civile de Primă Instanță de la Baskil, care au susținut că parcele lor de teren au fost confiscate ilegal de către administrație pentru construcția barajului, fără a fi efectuată nicio plată și au solicitat compensații în acest sens. La 18 noiembrie 1993, Tribunalul Civil Baskil a susținut că cauzele ar trebui caracterizate ca o cerere de compensare care rezultă din expropiere, mai degrabă decât o cerere de compensare care rezultă din confiscarea ilegală a terenurilor reclamanților, deoarece un comitet de experți a evaluat valoarea terenurilor și că această sumă a fost plătită de către autoritățile către cei care figuraseră în Registrul de teren ca proprietar al terenurilor. Curtea a ordonat administrației să plătească reclamanților o cantitate sporită de compensare, precum și rata statutară a dobânzilor începând cu 1986, atunci când parcelele de teren au fost submerse în apele barajului. La 6 octombrie 1994, Curtea de casă a anulat hotărârile instanței de primă instanță și a considerat că cauzele nu pot fi caracterizate ca o cerere de compensare care rezultă din expropiere. Reclamanții au solicitat rectificarea hotărârilor Curții de casă. La 10 martie 1995, Curtea de Casație și-a rectificat hotărârile și a considerat că cauzele ar putea fi caracterizate ca o cerere de compensare care rezultă din expropiere și a anulat hotărârea instanței de primă instanță numai în ceea ce privește data la care rata statutară a dobânzii a început să fugă. La 21 decembrie și 25 ianuarie 1986, respectiv, Tribunalul Civil Baskil a ordonat administrației să plătească reclamanților o sumă de compensație, precum și rata statutară a dobânzilor începând cu 1986, atunci când plățile de teren au fost submerse în apele barajului. La 20 noiembrie 1996, camerele civile comune ale Curții de Casație au anulat hotărârile instanței de primă instanță. Solicitările reclamantelor de rectificare a hotărârilor au fost respinse la 2 mai 1997. La 9 octombrie 1997, instanța de primă instanță respectă hotărârea Curții de Casație. În consecință, aceasta a ordonat administrației să plătească reclamanților 315.650,000, respectiv 297.439.800, 265.571.250, 404.680,000 și 708.190.000 lira turcă (TRL), precum și rata statutară a dobânzilor începând cu 19 august 1993, data la care proprietatea a fost transferată la Consiliul Național al Apei. Consiliul Național al Apei a apelat la hotărâri. La 17 martie 1998, Curtea de Casație a confirmat hotărârile Tribunalului Civil Baskil. Hotărârile Curții de Casație au fost conferite reclamanților la 2 aprilie 1998. La 9 decembrie 1998, administrația a plătit suma datorată reclamanților. Detalii sunt indicate în tabelul de mai jos: NUMELE APLICAȚII DATEA CARE STATUTORY RATE OF INTERESSE SE GARDE LA RUN DATA DECIZIEI FINALE A TRIBUNALULUI DE CASSARE A COMPENSAȚIEI ADIȚIONALE (INTERESTELE ȘI COSTURILE LEGALE) (în lira turcă) DATA ȘI AMUNTAREA PĂYMENTULUI (INCLUIND INTERESUL STATUTORULUI DE 30 % & 50 % PER ANUM ȘI COSTURI) (în lira turcă) Mürvet Fidan 19.08.1993 17.03. 1998 315.650,000 09.12.1998 934.027.000 Murat Fidan 19.08.1993 17.03. 1998 297.439.800 09.12.1998 884.579.000 Hikmet Fidan 19.08.1993 17.03. 1998 265.571.250 09.12.1998 790.746.000 Zehra Fidan 19.08.1993 17.03.1998 404.680,000 09.12.1998 1.190.092.000 Elif Özbilge 19.08.1993 17.03.1998 708.190.000 09.12.1998 2.0041.230.000 COMPLAINTĂ Reclamanții se plâng în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 că autoritățile au întârziat să le plătească compensația suplimentară și că, într-un moment în care rata anuală de inflație a fost foarte ridicată în Turcia, au fost plătite dobânzi insuficiente și se plâng în continuare cu privire la data stabilită de instanțe cu privire la începutul ratei statutare a dobânzii. Reclamanții se plâng, fără a invoca nici un articol particular al Convenției, cu privire la durata procedurii civile. Reclamanții se plâng în temeiul articolului 14 din Convenție, coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 din situația excepțională care a fost favorabilă statului ca urmare a diferenței dintre rata dobânzilor plătibile pentru datoriile datorate statului și rata dobânzii pentru datoriile statului întârziate la momentul material și datoriile statului nu sunt supuse procedurilor de executare, cum ar fi datoriile obișnuite. 1 că autoritățile au întârziat să le plătească compensația suplimentară și că, într-un moment în care rata anuală de inflație a fost foarte ridicată în Turcia, au fost plătite dobânzi insuficiente. De asemenea, reclamanții se plâng în conformitate cu art. 14 din Convenție, coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 din situația excepțională care a existat, care a fost favorabilă statului ca urmare a diferenței dintre rata dobânzilor plătibile pentru datoriile datorate statului și rata dobânzii pentru datoriile de stat întârziate la momentul material, și faptul că datoriile de stat nu sunt supuse procedurilor de executare, deoarece datoriile obișnuite sunt. Reclamanții se plâng, fără a invoca nici un articol particular al Convenției, cu privire la durata procedurii civile. Curtea consideră că această parte a plângerii ar trebui examinată în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție. Curtea consideră că, pe baza cazului, nu poate determina admisibilitatea acestor plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul Curții, să anunțe guvernul contestat. 2. Reclamanții se plâng de data stabilită de instanțe ca începutul funcționării ratei statutare a dobânzii. Invocă art. 1 din Protocolul nr. 1. Curtea constată că, în acest sens, „decizia finală” în sensul art. 35 § 1 din Convenție a fost hotărârea luată de Curtea de Casație la 17 martie 1998 de respingere a recursului Consiliului Național pentru Apă împotriva hotărârii Tribunalului Civil de Primă Instanță de la Baskil. Prezenta hotărâre a fost transmisă reclamanților la 2 aprilie 1998 în timp ce cererea a fost introdusă la 1 iunie 1999, adică mai mult de șase luni mai târziu. În consecință, această parte a cererii a fost introdusă în afara termenului de șase luni prevăzut de art. 35 § 1 și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 § 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să se suspende examinarea reclamațiilor reclamanților privind dobânzile insuficiente aplicate compensației suplimentare, întârzierea autorităților în plata compensației suplimentare, durata procedurii și diferența aplicată în datoriile de stat și în procedura de executare; declara restul cererii inadmisibilă. Președintele grefierului Vincent Berger Georg Ress

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă