CtEDO 08.07.2004 Auto

ASLANGIRAY and OTHERS v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
08.07.2004
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partly inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ASLANGIRAY and OTHERS v. TURKEY (CtEDO, 2004)
HUDOC · oficial

DECIZIA PARȚIONALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 48262/99 de către Ali ASLANGIRAY și alții împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 8 iulie 2004 ca Cameră compusă din: Ress Cabral Barreto Caflisch Türmen Hedigan dna H.S. Greve Traja, judecători și V. Berger Secționar Având în vedere cererea depusă la 4 mai 1999, având în vedere deliberat, hotărăsc după cum urmează: FACTELE Reclamanții, Ali Aslangiray, Fatma Özbilge și Gülsüm Özbilge, sunt resortisanți turci, locuiesc în Baskil. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl Refik Timuçin Bektas, avocat practicant în Ankara. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează: la 19 iulie 1993, reclamanții au înaintat acțiuni în fața Curții Civile de Primă Instanță de la Baskil, care au susținut că parcele lor de teren au fost confiscate ilegal de către administrație pentru construcția barajului, fără a fi efectuată nicio plată și au solicitat compensații în acest sens. La 2 decembrie 1993, Tribunalul Civil Baskil a susținut că cauzele ar trebui caracterizate ca o cerere de compensare care rezultă din expropiere, mai degrabă decât o cerere de compensare care rezultă din confiscarea ilegală a terenurilor reclamanților, deoarece un comitet de experți a evaluat valoarea terenurilor și că această sumă a fost plătită de către autoritățile’ celor care figurase în Registrul de teren ca proprietar al terenurilor. Curtea a ordonat administrației să plătească reclamanților o cantitate sporită de compensare, precum și rata legală începând cu 1986, atunci când parcelele de teren au fost imerse în apele barajului. La 6 octombrie 1994, Curtea de casă a anulat hotărârile instanței de primă instanță și a considerat că cauzele nu pot fi caracterizate ca o cerere de compensare care rezultă din expropiere. La 7 martie 1995, Curtea de Casație și-a rectificat hotărârile și a considerat că cauzele ar putea fi caracterizate ca o cerere de compensare care rezultă din expropiere și a anulat hotărârea instanței de primă instanță numai în ceea ce privește data la care rata statutară a dobânzii a început să fugă. La 9 octombrie 1997, instanța de primă instanță a respectat hotărârea Curții de Casație. Prin urmare, instanța a ordonat administrației să plătească reclamanților 303.510.000, 216.503.800 și 424.914.000 de lire turce (TRL), precum și rata statutară începând cu 19 august La 17 martie 1998, Curtea de Casație a susținut hotărârile Tribunalului Civil de Primă Instanță de la Baskil. Hotărârile Curții de Casație au fost transmise reclamanților la 2 aprilie 1998. La 11 noiembrie 1998, administrația a plătit suma datorată reclamanților.Detalii sunt indicate în tabelul de mai jos: NUMELE DE APLICAȚII DATEA CARE STATUTORULUI DE INTERES SĂ PĂRĂ DATA DE DECIZIE FINALĂ A TRIBUNALULUI DE CASSARE A COMPENSAȚIEI ADIȚIONALE (INTERESTE ȘI COSTURILE LEGALE NU SE INCLUDE) (în lira turcă) DATA ȘI AMUNTUL PAGEMENTULUI (INCLUSIREA INTERESULUI STATUTORULUI LA TABILA DE 30 % & 50 % PER ANUM ȘI COSTURI) (în lira turcă) Ali Aslangiray 19.08.1993 17.03. 1998 303.510.000 11.11.1998 838.307.000 Fatma Özbilge 19.08.1993 17.03. 1998 216.503.800 11.11.1998 599.539.000 Gülsüm Özbilge 19.08.1993 17.03. 1998 424.914.000 11.11.1998 1.172.327.000 COMPLAINTE Reclamanții se plâng, în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1, că autoritățile au întârziat să le plătească compensația suplimentară și că, la o perioadă în care rata anuală de inflație a fost foarte ridicată în Turcia, au fost plătite dobânzi insuficiente, iar acestea se plâng în continuare cu privire la data stabilită de instanțe cu privire la începutul ratei statutare a dobânzii. Reclamanții se plâng, fără a invoca nici un articol particular al Convenției, cu privire la durata procedurii civile. Reclamanții se plâng în temeiul articolului 14 din Convenție, coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 din situația excepțională care a fost favorabilă statului ca urmare a diferenței dintre rata dobânzilor plătibile pentru datoriile datorate statului și rata dobânzii pentru datoriile statului întârziate la momentul material și datoriile statului nu sunt supuse procedurilor de executare precum datoriile ordinare. 1 că autoritățile au întârziat să le plătească compensația suplimentară și că, într-un moment în care rata anuală de inflație a fost foarte ridicată în Turcia, au fost plătite dobânzi insuficiente. 1 din situația excepțională care a fost favorabilă statului ca urmare a diferenței dintre rata dobânzilor plătibile pentru datoriile datorate statului și rata dobânzii pentru datoriile statului întârziate în timp util și datoriile statului nu sunt supuse procedurilor de executare, cum ar fi datoriile obișnuite. Reclamanții se plâng, fără a invoca nici un articol particular al Convenției, cu privire la durata procedurii civile. Curtea consideră că această parte a plângerii ar trebui examinată în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție. Curtea consideră că, pe baza cazului, nu poate determina admisibilitatea acestor plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul Curții, să anunțe guvernul contestat. 2. Reclamanții se plâng de data stabilită de instanțe ca începutul ratei statutare a dobânzii și invocă art. 1 din Protocolul nr. respingerea recursului Consiliului Național pentru Apă împotriva hotărârii Tribunalului Civil de Primă Instanță de la Baskil. Prezenta hotărâre a fost judecată asupra reclamanților la 2 aprilie 1998 în timp ce cererea a fost introdusă cu Tribunalul la 4 mai 1999, adică mai mult de șase luni mai târziu. În consecință, această parte a cererii a fost introdusă în afara termenului de șase luni prevăzut de art. 35 § 1 și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 § 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să se suspende examinarea plângerilor reclamanților privind dobânzile insuficiente aplicate compensației suplimentare, întârzierea autorităților în plata compensației suplimentare, durata procedurii și diferența aplicată în datoriile de stat și în procedura de executare; declara restul cererii inadmisibilă. Președintele grefierului Vincent Berger Georg Ress

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă