KÖMÜRCÜ c. TURQUIE

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA FINALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 77432/01 prezentate de Aytekin KÖMÜRCÜ împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 20 octombrie 2005, într-o cameră compusă din domnii B.M. Zupančič președinte Hedigan Caflisch Türmen Tsatsa-Nikolovska Zagrebelsky, Gyulumyan, judecători și judecători ai dlui V. Berger, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 18 iulie 2001, având în vedere decizia parțială din 28 noiembrie 2002, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie DEFINITIVĂ Reclamantul, domnul Aytekin Kömürcü, este un resortisant turc, născut în 1970 și rezident la Mardin. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul Aslan, avocată la Izmir. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 25 august 1999, reclamantul a fost arestat de către agenți ai Direcției de Securitate d .Izmir, secțiunea de combatere a terorismului. La 14 decembrie 1999, procurorul Republicii l-a acuzat pe reclamantul șefului de ajutor și de sprijin pentru o organizație ilegală în temeiul articolelor 169 din Codul penal și 5 din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului. La 20 iulie 2000, Curtea de Securitate de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La 15 decembrie 2000, reclamantul și-a depus memoriul amplificativ. La 12 februarie 2001, Curtea de Casație a confirmat hotărârea în primă instanță. GRIEF Invocă art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul susține că lipsa notificării avizului procurorului general în apropierea Curții de Casație a privat de posibilitatea de a răspunde la aceasta. Recurentul susține că lipsa notificării avizului procurorului general în apropierea Curții de Casație a încălcat art. 6 alineatul (1) din convenție, al cărui pasaj relevant se citește astfel Orice persoană are dreptul la audierea echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...) care va decide (...) de fond a oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa. Guvernul a remarcat că avizul procurorului general, numit "cliename" În plus, reclamantul sau reprezentantul său avea posibilitatea de a examina dosarul în apropierea Curții de Casație, care conținea avizul procurorului general. Potrivit guvernului, este necesar să se facă distincție între prezenta hotărâre și cauza Göç c. Turcia ([GC], nr 36590/97, CEDH 2002 V). În speță, avizul procurorului general a fost întocmit la 27 octombrie 2000, iar reprezentantul reclamantului și-a depus memoriul amplificativ la 15 decembrie 2000. Este foarte probabil ca acesta să fi examinat dosarul în apropierea Curții de Casație și, astfel, să fi luat cunoștință de aviz. În cele din urmă, guvernul constată că Legea nr. 4778 din 2 ianuarie 2003 a făcut obligatorie notificarea avizului procurorului general al părților și, prin urmare, prezenta cerere este vocală și trebuie declarată inadmisibilă. Recurentul susține că lipsa notificării avizului procurorului general la a privat de exercitarea deplină a dreptului său de apărare și a adus atingere principiului egalității armelor și adaugă că amendamentul legislativ intervenit ulterior nu retrage interesul juridic din cererea sa. Curtea consideră, în lumina tuturor argumentelor părților, că această cauză ridică întrebări serioase de fapt și de drept care nu pot fi soluționate în această etapă a examinării cererii, dar necesită o examinare pe fond ;în consecință, se poate declara în mod vădit nefondat, în sensul art. 35 alin. (3) din Convenție. Nu s-a ridicat niciun alt motiv. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară restul cererii admisibile, toate mijloacele de fond rezervate. Vincent Berger Bošjan M. Zupančič Moduler Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION FINALE

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n

o

77432/01

présentée par Aytekin KÖMÜRCÜ

contre la Turquie

La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 20 octobre 2005 en une chambre composée de

:

MM.

B.M.

Zupančič

,

président

,

J.

Hedigan

,

L.

Caflisch

,

R.

Türmen

,

M

me

M.

Tsatsa-Nikolovska

,

M.

V.

Zagrebelsky,

M

me

A.

Gyulumyan,

juges

,

et de M. V.

Berger,

greffier de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 18 juillet 2001,

Vu la décision partielle du 28 novembre 2002,

Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Le requérant, M. Aytekin Kömürcü, est un ressortissant turc, né en 1970 et résidant à Mardin. Il est représenté devant la Cour par M

e

T.

Aslan, avocate à Izmir.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.

Le 25 août 1999, le requérant fut arrêté par des agents de la direction de la sûreté d’Izmir, section de la lutte contre le terrorisme.

Le 14 décembre 1999, le procureur de la République inculpa le requérant du chef d’aide et de soutien à une organisation illégale sur le fondement des articles

169 du code pénal et 5 de la loi n

o

3713 relative à la lutte contre le terrorisme.

Le 20 juillet 2000, la cour de sûreté de l’Etat d’Izmir reconnut le requérant coupable des faits reprochés et le condamna à trois ans et neuf mois d’emprisonnement.

Le 20 juillet 2000, le requérant se pourvut en cassation.

Dans son avis du 27 octobre 2000, le procureur général près la Cour de cassation recommanda la confirmation de la condamnation du requérant.

Le 15 décembre 2000, le requérant déposa son mémoire ampliatif.

Le 12 février 2001, la Cour de cassation confirma l’arrêt de première instance.

GRIEF

Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant soutient que le défaut de notification de l’avis du procureur général près la Cour de cassation l’a privé de la possibilité d’y répondre.

EN DROIT

Le requérant soutient que l’absence de notification de l’avis du procureur général près la Cour de cassation a enfreint l’article 6 § 1 de la Convention, dont le passage pertinent se lit ainsi

:

«

Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement (...) par un tribunal (...) qui décidera (...) du bien-fondé de toute accusation en matière pénale dirigée contre elle.

»

Le Gouvernement fait observer que l’avis du procureur général, appelé

tebliğname

, est une simple recommandation qu’il convient de distinguer de l’acte d’accusation. Il explique que cet avis ne lie pas la Cour de cassation, celle-ci pouvant décider de ne pas le suivre. En outre, le requérant ou son représentant avait la possibilité d’examiner le dossier près la Cour de cassation, lequel contenait l’avis du procureur général.

Selon le Gouvernement, il convient de distinguer la présente requête de l’affaire

Göç c. Turquie

([GC], n

o

36590/97, CEDH 2002

‑

V). En l’espèce, l’avis du procureur général a été établi le 27 octobre 2000 et le représentant du requérant a déposé son mémoire ampliatif le 15 décembre 2000. Il est fort probable que l’avocat a examiné le dossier près la Cour de cassation et a ainsi pris connaissance de l’avis.

Enfin, le Gouvernement fait remarquer que la loi n

o

4778 du 2

janvier 2003 a rendu obligatoire la notification de l’avis du procureur général aux parties. La présente requête est dès lors dépourvue d’intérêt juridique et doit être déclarée irrecevable.

Le requérant soutient que l’absence de notification de l’avis du procureur général l’a privé du plein exercice de ses droits de défense et porté atteinte au principe de l’égalité des armes. Il ajoute que l’amendement législatif intervenu postérieurement ne retire pas l’intérêt juridique de sa requête.

La Cour estime, à la lumière de l’ensemble des arguments des parties, que ce grief pose de sérieuses questions de fait et de droit qui ne peuvent être résolues à ce stade de l’examen de la requête, mais nécessitent un examen au fond

; il s’ensuit que ce grief ne saurait être déclaré manifestement mal fondé, au sens de l’article 35 § 3 de la Convention. Aucun autre motif d’irrecevabilité n’a été relevé.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Déclare

le restant de la requête recevable, tous moyens de fond réservés.

Vincent

Berger

Boštjan M.

Zupančič

Greffier

Président