CALOGLU contre la TURQUIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partiellement irrecevable
CALOGLU contre la TURQUIE (CtEDO, 2003)
SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA PARȚIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 55812/00 prezentate de Vahit și olhan cum ar fi ALOCUL/LU împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 6 februarie 2003 într-o cameră compusă din dnii Ress președintele Cabral Barreto Türmen Zupančič Hedigan H.S. Greve Traja, judecători și grefier de secțiune al dlui Berger Având în vedere cererea sus-menționată formulată la 9 septembrie 1999, După ce a deliberat, pronuna următoarea decizie în f un c ț i e pe c o n d i ț ii, dnii Vahit chalo Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții au fost reținuți și reținuți în custodie la 18 și 19 ianuarie 1996 de către agenți ai Direcției de Securitate a lui Izmir, secțiunea de combatere a terorismului. Ei au fost suspectați de a face parte din organizația D La 29 ianuarie 1996, reclamanții au fost reținuți provizoriu. Printr-un act de acuzăre din 14 februarie 1996, procurorul Republicii lângă curtea de securitate de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3713 privind lupta împotriva terorismului. ÎN lacul din 8 aprilie 1996, reclamanții au contestat acuzațiile împotriva lor. Ei și-au contestat declarațiile făcute în timpul custodiei și procesele-verbale de refacere a faptelor, în măsura în care acestea ar fi fost colectate și stabilite sub presiune. Cel de-al doilea reclamant a contestat, de asemenea, declarațiile sale făcute în fața procurorului republicii și a judecătorului care se află în apropierea Curții de Securitate a statului. Curtea a dispus menținerea în detenție provizorie a tribunalului a tribunalului Prin hotărârea din 4 noiembrie 1997, Curtea de Securitate a Uniunii Europene l-a condamnat pe primul reclamant la 19 ani de închisoare și pe al doilea la 18 ani și 20 de zile. Pentru a stabili vinovația reclamanților, instanța de securitate din statul membru ține cont de declarațiile lor colectate în diferite etape ale procedurii penale, de declarațiile reclamanților și ale coinculpaților, precum și de procesele- arest și de refacerea faptelor. Printr-o hotărâre din 9 septembrie 1998, Curtea de Casație a confirmat hotărârea Curții de Securitate a statului. Reclamanții au luat cunoștință de acest lucru la 25 martie 1999. Dreptul intern relevant la art. 168 din Codul penal dispunea Oricine, în vederea comiterii infracțiunilor prevăzute la art. 125..., constituie o bandă sau o organizație armată sau se ocupă de conducerea și comanda sau de o anumită responsabilitate într-o astfel de bandă sau organizație, are o pedeapsă minimă de 15 ani de închisoare. Diferiții membri ai bandei sau ai organizației suportă o pedeapsă de 10-15 ani de închisoare. La art. 264 § 1 și 6 din Codul penal se citește după cum urmează: Oricine fabrică fără autorizația autorității competente, dinamită, bombe sau alte unelte de aceeași natură, destinate distrugerii sau uciderii, pulberi sau alte substanțe explozive, care le importă în Turcia dintr-o țară străină sau care se fac prin intermediul acestui import, le transportă sau le trimite dintr-un loc în altul în țară sau se face prin intermediul transportului conștient, va fi pedepsit cu cinci de opt ani de detenție și cu o amendă grea (...) Oricine aruncă în aer sau depune uneltele menționate la primul paragraf în locuri locuite sau în apropiere, sau în locurile de trecere (...) va fi pedepsit cel puțin opt ani de închisoare la art. 516 alineatele (1) și (7) din Codul penal. Oricine, în orice mod, distruge, degradează sau deteriorează bunurile mobile sau imobile aparținând altora, va fi pedepsit, pe baza unei plângeri din partea părții vătămate, între un an și trei ani de închisoare și o amendă grea (...) Dacă infracțiunea este comisă cu ajutorul unor echipamente explozive sau inflamabile asupra vehiculelor motorizate, pedeapsa aplicată nu poate fi mai mică de trei ani de închisoare. GRIFS Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamanții se plâng că cauza lor nu a fost ascultată în mod echitabil de o instanță independentă și imparțială, expunând în această privință că un judecător militar, a cărui independență față de superiorii săi militari nu este asigurată în mod corespunzător, se afla în cadrul Curții de Securitate a statului. Invocând art. 5 alin. (3) din Convenție, reclamanții se plâng că au fost reținuți provizoriu pe toată durata procedurii. În cele din urmă, invocând art. 14 din Convenție, reclamanții susțin că legislația națională reglementează în mod diferit procedura în fața Curților de Securitate de Stat și cea în fața instanțelor penale obișnuite, susținând că acest tratament constituie o discriminare. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamanții se plâng că cauza lor nu a fost ascultată în mod echitabil de către o instanță independentă și imparțială. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu se declară în măsură să se pronunțe cu privire la admisibilitatea acestui motiv și consideră necesar să îl aducă la cunoștința guvernului pârât, în conformitate cu art. 54 § (b) Regulamentului său de procedură. Invocând art. 5 alin. (3) din Convenție, reclamanții se plâng de menținerea lor în detenție provizorie pe toată durata procedurii. Cu toate acestea, Curtea nu este chemată să se pronunțe cu privire la dacă faptele invocate de reclamanți rețin aspectul unei încălcări a dispoziției menționate. Întradevăr, Curtea arată că detenția provizorie a reclamanților s-a încheiat la 4 noiembrie 1997 prin decizia Curții de Securitate de la Õ , adică cu mai mult de șase luni înainte de introducerea prezentei cereri, și anume la 9 septembrie 1999. Această parte a cererii este, prin urmare, întârziată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alin. (1) din Convenție. Invocând art. 14 din Convenție, reclamanții susțin că legislația națională reglementează în mod diferit procedura în fața Curților de Securitate de Stat și cea în fața instanțelor penale obișnuite. Ei susțin că acest tratament constituie o discriminare. Curtea constată că faptul de a face acest lucru unei organizații ilegale a fost considerată de legiuitorul turc o încălcare deosebit de gravă, calificată drept act de mai mult sau mai puțin terorism . Aceasta arată că legea nr. 2845 privind structura și procedura cursurilor de securitate de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În special în ceea ce privește regimul de executare a pedepselor, custodia, precum și limitările care decurg din aceasta. Distincția nu a fost făcută între diferite grupuri de persoane, ci între diferite tipuri de persoane, în funcție de gravitatea pe care legiuitorul le-a recunoscut. Prin urmare, nu există niciun element de natură să se ajungă la concluzia că a existat, în speță, o discriminare în sensul Convenției (a se vedea Gerger c. Turcia [GC], nr. 24919/94, § 69, 8 iulie 1999). Prin urmare, această parte a cererii este vădit nefondată în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (4) din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea ui ui ui . Vincent Berger Georg Ress modulier Președinte