CtEDO 13.02.2001 Auto

CALOGLU contre la TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
13.02.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CALOGLU contre la TURQUIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 32450/96 prezentate de către Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 15 iulie 1996 și înregistrată la 30 iulie 1996, având în vedere art. 5 alin. (2) din Protocolul nr. 11 la Convenție, care a transferat competența Curții de a examina cererea, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de reclamanți, După ce au făcut acest lucru, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ Reclamanții sunt cetățeni turci, născuți în 1972 și, respectiv, 1970. La introducerea cererii, aceștia au fost ținuți la casa din zzmir. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul Tamer Do Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: la 18 ianuarie 1996, primul reclamant, iar la 19 ianuarie 1996, cel de-al doilea reclamant a fost arestat și arestat de poliție. La 29 ianuarie 1996, ei au fost duși în fața judecătorului care a ordonat reținerea lor provizorie și le - a fost reproșat faptul că erau membri ai unei organizații ilegale, și anume DlP/C dev Sol (Partea revoluționară a eliberării poporului - Stânga revoluționară). Prin actul de acuzare prezentat la 14 februarie 1996, procurorul Republicii aproape de curtea de securitate a statului Izmir a intentat o acțiune penală împotriva reclamanților, în conformitate cu art. 168 alin. Prin Hotărârea din 4 noiembrie 1997, în conformitate cu art. 168 alineatul (2) din Codul penal, Curtea de Securitate a statului .Izmir a condamnat reclamanții. Dreptul și practica internă relevante La momentul faptelor, art. 30 din Legea nr. 3842 din 18 noiembrie 1992 prevedea, în ceea ce privește infracțiunile care intră în competența Curților de Securitate de la Õ , ca orice persoană arestată să fie adusă în fața unui judecător cel târziu în termen de 48 de ore sau, în caz de infracțiune colectivă, în termen de 15 zile. În provinciile în care statul de urgență fusese declarat, aceste termene puteau fi prelungite până la patru și, respectiv, treizeci de zile. arestată sau pusă în detenție în condiții și circumstanțe care nu sunt conforme cu Constituția și cu legile în care obiecțiile la origine ale arestării sau detenției sale nu vor fi comunicate imediat care nu vor fi aduse în fața judecătorului după ce au fost arestate sau puse în detenție în termenul legal (...) în cazul în care rudele nu vor fi imediat informate cu privire la arestarea sau detenția sa care, după ce a fost arestată sau pusă în detenție în conformitate cu legea, va beneficia de un refuz (...), de o achitare sau de o judecată care o scutește de o pedeapsă; (...) GRIEF Invocând art. 5 alineatul (3) din Convenție, reclamanții se plâng de durata excesivă a custodiei lor. ÎN DREPTul invocând art. 5 alineatul (3) din Convenție, reclamanții se plâng de durata excesivă a arestării lor. Cu privire la epuizarea căilor de atac interne Guvernul ridică o excepție preliminară bazată pe neobosirea căilor de atac interne. Guvernul susține că, în temeiul Legii nr. 466 privind despăgubirea persoanelor arestate ilegal sau deținute, reclamanții au dreptul la despăgubiri pe care le-ar putea folosi după încheierea procesului. El susține că instanțele nu au introdus acțiuni în despăgubire în fața instanțelor naționale, în conformitate cu art. 1 alin. 466. Guvernul susține, de asemenea, că reclamanții au neglijat în fața instanțelor naționale încălcarea articolelor relevante din convenție, care, în temeiul articolului 90 din Constituție, are forță de lege în Turcia. Reclamanții contestă toate aceste argumente. Reamintind că durata detenției lor este conformă cu legislația internă, ei susțin că nu au nici o cale de atac pentru a contesta durata acesteia. În primul rând, trebuie să menționeze că persoana în cauză a fost trasă de art. 5 3 din Convenție nu constă în a spune că aceștia nu au dispus de o cale de atac pentru obținerea unei despăgubiri. Reclamanții au declarat absența unei proceduri prin care au putut obține un control jurisdicțional de tipul specific prevăzut la art. 5 alin. Prin urmare, Curtea consideră că faptul de a solicita reclamanților, aflați în custodie fără un control judiciar rapid și automat, de a introduce o acțiune în despăgubire ar modifica natura garanției oferite, în special prin alineatele (3) și (4) din art. 5, care este distinctă de cea prevăzută la art. 5 alineatul (5) din convenție (a se vedea mutatis mutandis, Hotărârea Ya Turcia din 8 iunie 1995, seria A nr. 319, p. 17, § 44. În consecință, excepția impusă de guvern nu poate fi reținută. Pe baza temeiniciei cererii, guvernul observă că, pentru infracțiunile colective, este necesară o reținere de 15 zile pentru colectarea de probe. El reamintește că, în speță, douăzeci și cinci de persoane fuseseră arestate și susține că, în ceea ce privește infracțiunile care intră sub incidența Curții de Securitate a Statelor Unite, durata detenției nu poate fi separată de cerințele speciale ale luptei împotriva criminalității teroriste. martie 1997 privind durata detenției, de modificare a Legii nr. 3842, persoanele arestate pentru infracțiuni care intră în sfera de competență a Curților de Recuperare a Recuperării trebuie să fie aduse în fața judecătorului cel târziu în termen de 48 de ore, dar durata detenției inițiale poate fi prelungită cu patru zile și apoi cu șapte. În lumina tuturor argumentelor părților, Curtea consideră că cererea ridică întrebări serioase de fapt și de drept care nu pot fi soluționate în această etapă a examinării sale, dar necesită o examinare pe fond. Prin urmare, aceasta nu poate fi respinsă ca fiind vădit nefondată în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Declare Cererea admisibilă, toate mijloacele de fond rezervate. Michael O a lui Boyle Elizabeth Palm Modululer Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-02-13
0,97
BAGCI ET MURG contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 29862/96 présentée par Seyfettin BAĞCI et Adil MURĞ contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 13 février 2001 en une chambre com
CtEDO 2003-02-06
0,97
CALOGLU contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 55812/00 présentée par Vahit et İlhan ÇALOĞLU contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 6 février 2003 en une chamb
CtEDO 2001-02-06
0,97
MORSÜMBÜL contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 31895/96 présentée par Ekin MORSÜMBÜL contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 6 février 2001 en une chambre composée de M me E
CtEDO 2001-07-17
0,96
AFFAIRE CALOGLU c. TURQUIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE ÇALOĞLU c. TURQUIE (Requête n° 32450/96) ARRÊT (Règlement amiable) STRASBOURG 17 juillet 2001 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Çaloğlu c. Turquie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (p
CtEDO 2001-02-13
0,96
KARATEPE ET KIRT contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ des requêtes n os 28013/95 et 28017/95 présentées respectivement par Mustafa KARATEPE et Cansur KIRT contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 13
Sursă