CtEDO 13.02.2001 Auto

KARATEPE ET KIRT contre la TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
13.02.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
KARATEPE ET KIRT contre la TURQUIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

Prima DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererilor nr. 28015/95 și 28017/95 prezentate de Mustafa KARATEPE și, respectiv, de Cansur KIRT împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care are sediul la 13 februarie 2001 într-o cameră compusă din domnul Palm Președinte Ferrari Bravo Gaukur Jörundsson Zupančič Panțuire Maruste judecători Gölcüklü judecător ad hoc, domnul O grefier de secțiune Având în vedere cererile menționate anterior introduse în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 10 iulie 1995 și înregistrate la 25 iulie 1995, având în vedere art. 5 alin. (2) din Protocolul nr. 11 la Convenție, care a transferat competența Curții de a examina cererile, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de către reclamanți, După ce au deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamanții sunt resortisanți turci, născuți în 1960 și, respectiv, 1974, cu reședința la Izmir și Diyarbak Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de părți, se pot rezuma după cum urmează. La 14 ianuarie 1995, reclamanții au fost arestați și reținuți de poliție. La 23 ianuarie 1995, au fost recuzați pentru că erau membri ai PKK. Pe lângă curtea de securitate a statului Izmir, care a ordonat arestarea lor provizorie. Prin actul de punere sub acuzare prezentat la 13 februarie 1995 în temeiul articolului 125 din Codul penal, procurorul Republicii lângă curtea de securitate a statului .Izmir a intentat o acțiune penală împotriva reclamanților pentru încălcarea integrității teritoriale a statului. Prin hotărârea din 19 martie 1997, în conformitate cu art. 125 din Codul penal, Curtea de Securitate a statului Izmir l-a condamnat pe primul reclamant la închisoare pe viață. În temeiul articolului 168 alineatul (2), aceasta l-a condamnat pe cel de-al doilea reclamant la o pedeapsă cu închisoarea pe viață de douăzeci și unu de ani. Prin hotărârea din 17 aprilie 2000, pronunțată la 26 aprilie 2000, Curtea de Casație a confirmat hotărârea atacată. Dreptul și practica internă relevantă La momentul faptelor, art. 30 din Legea nr. 3842 din 18 noiembrie 1992 prevedea, în ceea ce privește infracțiunile care intră în competența Curților de Securitate de la Õ , ca orice persoană arestată să fie adusă în fața unui judecător cel târziu în termen de 48 de ore sau, în caz de infracțiune colectivă, în termen de 15 zile. În provinciile în care statul de urgență fusese declarat, aceste termene puteau fi prelungite până la patru și, respectiv, treizeci de zile. arestată sau pusă în detenție în condiții și circumstanțe care nu sunt conforme cu Constituția și cu legile în care obiecțiile la origine ale arestării sau detenției sale nu vor fi comunicate imediat care nu vor fi aduse în fața judecătorului după ce au fost arestate sau puse în detenție în termenul legal (...) în cazul în care rudele nu vor fi imediat informate cu privire la arestarea sau detenția sa care, după ce a fost arestată sau pusă în detenție în conformitate cu legea, va beneficia de un refuz (...), de o achitare sau de o judecată care o scutește de o pedeapsă; (...) GRIEF Invocând art. 5 alineatul (3) din Convenție, reclamanții se plâng de durata excesivă a custodiei lor. ÎN DREPTul invocând art. 5 alineatul (3) din Convenție, reclamanții se plâng de durata excesivă a arestării lor. Cu privire la epuizarea căilor de atac interne Guvernul ridică o excepție preliminară bazată pe neobosirea căilor de atac interne. Acesta susține că, în conformitate cu art. 1 din Legea nr. 466 privind despăgubirea persoanelor arestate în mod ilegal sau deținute, reclamanții au dreptul la despăgubiri pe care le pot utiliza după încheierea procesului. 128), guvernul susține că, în dreptul turc, cel care se plânge că a fost victima unei privări de libertate ilegală sau nejustificată poate pune în discuție, în mod legitim, responsabilitatea de a-l reține, în timp ce această cale îi era deschisă și accesibilă. Instanțele în cauză se referă la teza guvernului și susțin că măsura în cauză a fost adoptată în conformitate cu legislația în vigoare și că acestea nu discută posibilitatea unei căi de atac în despăgubire. Curtea arată că durata custodiei în litigiu era conformă cu legislația în vigoare la momentul faptelor. În ceea ce privește o cerere de înjumătățire în temeiul articolului 1 din Legea nr. 466, este de dorit să se sublinieze că Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ art. 5 Õ 3 din Convenție nu constă în a spune că Õ nu au dispus de o cale de atac pentru a obține o despăgubire. Reclamanții susțin lipsa unei proceduri prin care au putut obține un control jurisdicțional de tip specific prevăzut la art. 5 alineatul (3). Prin urmare, Curtea consideră că faptul de a solicita reclamanților, aflați în custodie fără un control judiciar rapid și automat, de a introduce o acțiune în despăgubire ar modifica natura garanției oferite, în special prin alineatele (3) și (4) din art. 5, care este distinctă de cea prevăzută la art. 5 alineatul (5) din convenție (a se vedea mutatis mutandis) , rejudecarea Ya . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Guvernul observă că, pentru infracțiunile colective, este necesară o reținere de 15 zile pentru a aduna probe. Acesta reamintește că, în acest caz, în ceea ce privește infracțiunile care țin de curtea de securitate a statului, durata detenției nu poate fi disociată de cerințele speciale ale luptei împotriva criminalității teroriste. Reclamanții se luptă cu teoria guvernului. În lumina tuturor argumentelor părților, Curtea consideră că cererile ridică întrebări serioase de fapt și de drept care nu pot fi soluționate în această etapă a examinării lor, dar necesită o examinare pe fond. Prin urmare, acestea nu pot fi respinse ca fiind în mod vădit nefondate în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Detaliați cererile admisibile, toate mijloacele de fond rezervate. Michael O.Boyle Elisabeth Palm Moduleer Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-07-17
0,98
AFFAIRE KARATEPE ET KIRT c. TURQUIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE KARATEPE et KIRT c. TURQUIE (Requêtes n os 28013/95 et 28017/95) ARRÊT (Règlement amiable) STRASBOURG 17 juillet 2001 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Karatepe et Kırt c. Turquie, La Cour eu
CtEDO 2001-05-26
0,97
ÖNCÜ et AUTRES contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 63357/00 présentée par İbrahim ÖNCÜ et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (Première section), siégeant le 26 juin 2001 en une chambre co
CtEDO 2001-01-09
0,97
OKUYUCU, KARA et BILMEN contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ des requêtes présentées contre la Turquie par n° 28014/95 - Mehmet Şirin OKUYUCU n° 28015/95 - Ahmet KARA n° 28016/95 - Fatma BİLMEN La Cour européenne des Droits de l’Homme (première sec
CtEDO 2001-02-13
0,97
BAGCI ET MURG contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 29862/96 présentée par Seyfettin BAĞCI et Adil MURĞ contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 13 février 2001 en une chambre com
CtEDO 2001-02-06
0,96
MORSÜMBÜL contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 31895/96 présentée par Ekin MORSÜMBÜL contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 6 février 2001 en une chambre composée de M me E
Sursă