CtEDO 26.05.2001 Auto

ÖNCÜ et AUTRES contre la TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
26.05.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
ÖNCÜ et AUTRES contre la TURQUIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

ÖNCÜ și alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Prima secțiune), care are loc la 26 iunie 2001 într-o cameră compusă din președintele Palm Thomassen al meu, dnii Ferrari Bravo Gaukur Jörundsson Biersan Casadevall Maruste judecătorii M. Având în vedere cererea menționată mai sus depusă la 21 octombrie 2000 și înregistrată la 29 noiembrie 2000, după ce a deliberat, decizia următoare este DE FAPT Reclamanții, domnii Öncü, Güleryüz, Bel și doamnele. Ceyran și K Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. În cadrul unei operațiuni împotriva organizării ilegale, PKK, reclamanții au fost arestați și reținuți succesiv la sediul secțiunii antiteroriste din cadrul Direcției de securitate d.O.Izmir: domnii Öncü și Güleryüz la 4 noiembrie 1994, domnul Bel la 5 noiembrie 1994, dna Ceyran, la 7 noiembrie 1994 și dna Kirt, la 14 ianuarie 1995. În timpul arestării lor, reclamanții au fost interogați de către polițiști cu privire la presupusa lor apartenență la organizația ilegală respectivă și au semnat declarații conținând declarații care confirmă participarea lor la activitățile desfășurate în numele PKK. La 16 noiembrie 1994, dnii Öncü, Güleryüz, Bel și doamna Ceyran au fost ascultați mai întâi de procurorul republicii lângă curtea de securitate a D-na Kert a suferit aceeași soartă la 23 ianuarie 1995, în fața procurorului și a judecătorului care se ocupă de această instanță, cu excepția d-lui Bel, și-au reluat mărturisirea. Öncü, Güleryüz, Bel și doamna Ceyran la 28 decembrie 1994 și la 13 februarie 1995 doamna K Reprovocarea reclamanților Öncü, Bel și K Õrt de a fi participat la acte de violență în vederea separării și a desfacerii integrității statului, el a solicitat condamnarea lor în temeiul articolului 125 din Codul penal, reprimând trădarea împotriva integrității statului. Procurorul i-a acuzat, de asemenea, pe ceilalți reclamanți, respectiv pe M. Güleryüz, și doamna Ceyran să fie membru al organizației ilegale armate, PKK și a solicitat condamnarea lor în temeiul articolelor 168 alineatul (2) din Codul penal și 5 din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului. În fața Curții de Securitate a statului, reclamanții au contestat acuzațiile aduse împotriva lor și au susținut că și-au semnat declarațiile în timpul anchetei preliminare sub presiunea poliției și că și-au reiterat mărturisirea în fața procurorului și a judecătorului care se afla încă sub această presiune. Cu ocazia ședinței din 19 iunie 1996, procurorul și-a prezentat rechizitoriul pe baza dreptului întemeiat al cauzei și a solicitat condamnarea domnului Öncü pentru a fi un lider local al respectivei organizații ilegale în conformitate cu art. 168 alineatul (1) din Codul penal și a altor reclamanți pentru apartenență la o bandă armată în temeiul articolului 168 alineatul (2) din Codul penal. Prin hotărârea din 19 martie 1997, Curtea de Securitate a statului i-a declarat pe reclamanții vinovați de faptele care le-au fost reproșate. Comisia a considerat că, în pofida dezmințirii reclamanților în fața instanței, elementele de probă conținute în dosar, cum ar fi declarațiile reclamanților colectate în cursul procesului de luare a deciziilor preliminare, procesele- Instanța a menționat, de asemenea, că reclamanții refuzaseră să își prezinte oral apărarea și că apărarea lor în scris, în special a dlui Güleryüz și a dnei K a condamnat, de asemenea, alți reclamanți la închisoare, domnul Öncü la 18 ani și 9 luni, domnul Bel și doamna Ceyran la 12 ani și 6 luni. În recursul reclamanților, Curtea de Casație, prin Hotărârea din 29 iunie 1998, a infirmat hotărârea de primă instanță pentru viciu de procedură și a trimis cauza în fața primei instanțe. Prin Hotărârea din 2 decembrie 1998, Curtea de Securitate de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanții denunță în primul rând faptul că instanța de securitate a statului Izmir, care i-a judecat și condamnat, nu poate fi considerată o instanță independentă și imparțială în sensul acestei dispoziții, ci, printre altele, unul dintre cei trei judecători care se aflau acolo era un ofițer al armatei. În plus, reclamanții se plâng de o încălcare a dreptului lor la un proces echitabil și pe de o parte, pe de altă parte, pe de altă parte, pe de altă parte, pe de altă parte, pe de altă parte, pe de altă parte, că au putut răspunde la avizul procurorului general pe de o parte Curtea de Casație care nu le-a fost transmis. În aceste privințe, reclamanții invocă, pe fond, art. 6 alineatul (1) și art. 3 litera (b) punctul (c) din convenție. În cele din urmă, reclamanții susțin că, din cauza faptului că au fost acuzați de infracțiunile care intră în sfera de competență a cursurilor de securitate de la ï ï , aceștia ar fi fost supuși unor norme procedurale și de executare a pedepselor deosebit de coercitive în raport cu cele prevăzute pentru infracțiunile așa-zise de drept comun. În această privință, aceștia au fost supuși articolului 14 din Convenție. ÎN DREPTul 1. se plâng de faptul că instanța de securitate de la a lui Izmir care i-a judecat și condamnat nu constituia o instanță independentă și imparțială și că procedura în fața ei nu era corectă. În statul în care se află dosarul în fața sa, instanța nu consideră că este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestor obiecții, cum ar fi cele prezentate de părțile solicitante, și consideră că este necesar să le aducă la cunoștința guvernului pârât, în conformitate cu art. 54 alin. (3) lit. (b) din Regulamentul său. (2) Curtea a examinat celelalte obiecții ale Reclamantul (art. 14 coroborat cu articolele 5 sau 6 din convenție), astfel cum au fost prezentate în cererea lor, și a constatat că reclamanții au fost informați cu privire la eventualele obstacole în calea admisibilității acestor obiecțiuni. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, aceasta nu a ridicat nici o aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție sau de protocoalele sale. În consecință, această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alin. (4) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea obiecțiunilor reclamanților care rezultă din lipsa de independență și de imparțialitate a instanței de securitate din la mailul Izmir, precum și a lipsei de echitate a procedurii în fața acestei instanțe (art. 1 și art. 3 din Convenție) detașează cererea inadmisibilă pentru surplus. Michael O

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-02-13
0,97
KARATEPE ET KIRT contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ des requêtes n os 28013/95 et 28017/95 présentées respectivement par Mustafa KARATEPE et Cansur KIRT contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 13
CtEDO 2001-10-16
0,97
ÖZCAN contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 29856/96 présentée par Mehmet ÖZCAN contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 16 octobre 2001 en une chambre composée de M mes E
CtEDO 2001-02-15
0,96
DALGIC contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 51416/99 présentée par Dilek DALGIÇ contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 15 mai 2001 en une chambre composée de M
CtEDO 2001-02-06
0,96
MORSÜMBÜL contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 31895/96 présentée par Ekin MORSÜMBÜL contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 6 février 2001 en une chambre composée de M me E
CtEDO 2001-02-13
0,96
BAGCI ET MURG contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 29862/96 présentée par Seyfettin BAĞCI et Adil MURĞ contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 13 février 2001 en une chambre com
Sursă