AFFAIRE CALOGLU c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

17.07.2001

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Radiation du rôle (règlement amiable)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE CALOGLU c. TURQUIE (CtEDO, 2001)

HUDOC · oficial

TURCIA (solicitarea nr. 32450/96) HOTĂRÂREA (reglementare amiabilă) STRASBURG 17 iulie 2001 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cazul în care cauza alo-lu c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din domnul Palm președinte Ferrari Bravo Gaukur Jörundsson Zupančič Panțiru Maruste judecători Gölcüklü , judecător ad-hoc La 13 februarie și 26 iunie 2001, Tribunalul a adoptat la ultima dată procedura A la originea cauzei se află o cerere (nr. 32450/96) îndreptată împotriva Republicii Turcia, dintre care doi resortisanți ai acestui stat, domnii La 15 iulie 1996, în temeiul fostului articol 25 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( În urma comunicării cererii în scris de către Comisie, cauza a fost transferată Curții la data de 1 Noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 la Convenție. La 13 februarie 2001, după ce a primit observațiile părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 16 februarie 2001, după un schimb de corespondență, grefierul secțiunii a propus părților încheierea unui regulament amiabil în sensul articolului (b) Convenției. La 3 mai și, respectiv, 15 martie 2001, guvernul și reprezentantul reclamanților au prezentat declarații formale de acceptare a unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei. La 29 ianuarie 1996, ei au fost duși în fața judecătorului care a ordonat reținerea lor provizorie și le - a fost reproșat faptul că erau membri ai unei organizații ilegale, și anume DlP/C dev Sol (Partea revoluționară a eliberării poporului - Stânga revoluționară). Prin actul de acuzare prezentat la 14 februarie 1996, procurorul Republicii aproape de curtea de securitate a statului Izmir a intentat o acțiune penală împotriva reclamanților, în conformitate cu art. 168 alin. Prin Hotărârea din 4 noiembrie 1997, în conformitate cu art. 168 alineatul (2) din Codul penal, Curtea de Securitate de la .Izmir i-a condamnat pe reclamanți. La 7 mai 2001, Curtea a primit următoarea declarație din partea guvernului Declar că, în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei care are ca origine recursul nr. 32450/96, guvernul turc propune ca, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția europeană a drepturilor omului, să plătească suma de 24 000 (24 000) de franci francezi către M. În acest caz, suma totală de 10 000 (zece mii) de franci francezi pentru cei doi reclamanți va fi soluționată definitiv. Mai mult decât atât, după pronunțarea hotărârii, guvernul a indicat că, după ce a fost trimisă cauza Marii Camere, în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din convenție. 11. Prin scrisorile din 7 februarie și 6 iunie 2001, sumele menționate în regulamentele amiabile nu ar fi supuse niciunei taxe. 12. La 15 martie 2001, Curtea primise următoarea declarație, semnată de reprezentantul reclamanților Am luat cunoștință de declarația guvernului turc conform căreia este dispus să plătească, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția europeană a drepturilor omului, cu titlu de prejudiciu material și moral, suma de 24 000 (24 de mii) de franci francezi domnului 000 (80 și o mie) franci francezi pentru domnul Vahit qualalo. Împreună cu suma totală de 10 000 (zece mii) franci francezi pentru cheltuielile noastre și cheltuielile de judecată în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei care a generat cererea nr. 32450/96 pe care am introdus-o în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Acceptăm această propunere și, de asemenea, renunțăm la orice altă pretenție față de Turcia cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. În plus, ne angajăm să nu solicităm, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alin. (1) din Convenție. 13. Curtea ia act de soluționarea amiabilă la care au ajuns părțile (art. 39 din Convenție) și de scrisorile guvernului din 7 februarie și 6 iunie 2001 menționate mai sus. Curtea se asigură că regulamentul menționat se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) în fine al Convenției și art. 62 alineatul (1) ] 3 din Regulamentul de procedură. 14. Prin urmare, este necesar să se șteargă cauza de la rol. PE CES DE LA CURȚA, ÎN L.UNANIMITATE, se decide să se șteargă cauza din rolul Lund act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 17 iulie 2001 în conformitate cu art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Michael O Modulator președinte