STRASBURG 25 septembrie 2001 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Morsümbülcülc. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din președintele Palmari Bravo Gaukur Jörundsson Zupančič Panțiru Maruste judecători Gölcüklü judecător ad-hoc, și a domnului M. O mail Boyle grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 6 februarie și 4 septembrie 2001, încuviințarea hotărârii, adoptată la această ultimă dată de procedură La originea ui cauza se află o cerere (nr. 3189′′) îndreptată împotriva Republicii Turcia și inclusiv un resortisant al acestui stat, dl Ekin Morsümbül ( La 30 mai 1996, în temeiul fostului articol 25 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, reclamantul este reprezentat în fața Curții de către domnul N. chéem, avocat la Istanbul.
Guvernul turc ( În urma comunicării cererii către Guvern de către Comisie, cauza a fost transferată Curții la data de 1 În noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 la Convenție. La 6 februarie 2001, după ce a primit observațiile părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 19 februarie 2001, după un schimb de corespondență, grefierul a propus părților încheierea unui regulament amiabil în sensul articolului (b) Convenției. La 14 mai și, respectiv, 12 martie 2001, guvernul și reclamantul au prezentat declarații oficiale de acceptare a unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei. La 15 decembrie 1995, reclamantul a fost adus în fața judecătorului care se află în apropierea Curții de Securitate a Țării de Jos, care a dispus arestarea sa provizorie.
În aceeași zi, institutul medico-legal al statului membru în cauză a întocmit un raport medical care menționa că, în afară de durerile celor două brațe, reclamantul nu suferea de alte afecțiuni sau leziuni patologice. Prin actul de acuzare prezentat la 28 decembrie 1995, procurorul republicii lângă curtea de securitate a statului membru în cauză, în temeiul articolului 168 din Codul penal, a intentat o acțiune penală împotriva reclamantului pentru formarea unei benzi armate ilegale. Declar că, în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei care are ca origine cererea nr. 3189′′, introdusă de dl Ekin Morsümbül, guvernul turc propune ca suma de 37 de euro să fie plătită acestuia. În termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, această plată va fi soluționată definitiv.
Mai mult decât atât, după pronunțarea hotărârii, guvernul a indicat că, după ce a fost trimisă cauza Marii Camere, în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din convenție. 11. Prin scrisorile din 7 februarie și 6 iunie 2001, sumele menționate în regulamentele amiabile nu ar fi supuse niciunei taxe. 12. La 12 martie 2001, Curtea primise următoarea declarație, semnată de reprezentantul reclamantului Observ că guvernul turc este pregătit să plătească domnului Ekin Morsümbül, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, suma de 37 000 (trente șapte mii) franci francezi pentru prejudicii materiale și morale, precum și pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei care are ca origine cererea nr. 3189/93 pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.
Această propunere este acceptată și, de asemenea, renunță la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar că această declarație a fost soluționată definitiv. Această declarație se referă la soluționarea pe cale amiabilă la care am ajuns eu și guvernul. În plus, eu sunt dispus să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. 13. Curtea ia act de soluționarea amiabilă la care au ajuns părțile (art. 39 din Convenție) și de scrisorile guvernului din 7 februarie și 6 iunie 2001 menționate mai sus. Curtea se asigură că regulamentul menționat se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) în fine al Convenției și art. 62 alineatul (1) ] 3 din Regulamentul de procedură.
14. Prin urmare, este necesar să se șteargă cauza de la rol. PE CES DE LA CURȚA, ÎN L.UNANIMITATE, se decide să se șteargă cauza din rolul Lund act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 25 septembrie 2001 în conformitate cu art. 77 § 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Michael O Modulator președinte
AFFAIRE MORSÜMBÜL c. TURQUIE (Requête n° 31895/96) ARRÊT (Règlement amiable) STRASBOURG 25 septembre 2001 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Morsümbül c. Turquie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant en une chambre composée de : M me E. Palm , présidente , MM. L. Ferrari Bravo , Gaukur Jörundsson , B. Zupančič , T. Panțîru , R. Maruste , juges , F. Gölcüklü , juge ad hoc, et de M. M. O’Boyle , greffier de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil les 6 février et 4 septembre 2001, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette dernière date : PROCÉDURE
1.A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n° 31895/96) dirigée contre la République de Turquie et dont un ressortissant de cet Etat, M. Ekin Morsümbül (« le requérant »), avait saisi la Commission européenne des Droits de l’Homme (« la Commission ») le 30 mai 1996 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (« la Convention »).
2.Le requérant est représenté devant la Cour par M e N. Çem, avocat à Istanbul. Le gouvernement turc (« le Gouvernement ») n’a pas désigné d’agent pour la procédure devant la Cour.
3.Le requérant allègue qu’il est victime d’une violation de l’article 5 § 3 de la Convention en ce que la durée de sa garde à vue était excessive.
4.A la suite de la communication de la requête au Gouvernement par la Commission, l’affaire a été transférée à la Cour le 1 er novembre 1998 en vertu de l’article 5 § 2 du Protocole n° 11 à la Convention. Le 6 février 2001, après avoir recueilli les observations des parties, la Cour a déclaré la requête recevable.
5.Le 19 février 2001, après un échange de correspondance, le greffier a proposé aux parties la conclusion d’un règlement amiable au sens de l’article 38 § 1 b) de la Convention. Les 14 mai et 12 mars 2001 respectivement, le Gouvernement et le requérant ont présenté des déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire. EN FAIT
6.Le 3 décembre 1995, le requérant, présumé membre du PKK, fut arrêté par la direction de la sûreté d’Istanbul, section de la lutte contre le terrorisme et placé en garde à vue.
7.Le 15 décembre 1995, le requérant fut traduit devant le juge assesseur près la cour de sûreté de l’Etat d’Istanbul qui ordonna sa mise en détention provisoire.
8.Le même jour, l’Institut médico-légal d’Istanbul établit un rapport médical mentionnant que, mis à part des douleurs aux deux bras, le requérant ne souffrait d’aucun autre trouble ou lésion pathologique.
9.Par acte d’accusation présenté le 28 décembre 1995, le procureur de la République près la cour de sûreté de l’Etat d’Istanbul, en application de l’article 168 du code pénal, intenta une action pénale contre le requérant pour formation d’une bande armée illégale. EN DROIT
10.Le 15 juin 2001, la Cour a reçu la déclaration suivante de la part du Gouvernement : « Je déclare qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n° 31895/96, introduite par M. Ekin Morsümbül, le gouvernement turc offre de verser à celui-ci la somme de 37 000 (trente-sept mille) francs français au titre de préjudice matériel et moral ainsi que pour frais et dépens, dans les trois mois suivant la notification de l’arrêt de la Cour rendu conformément à l’article 39 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire. En outre, le Gouvernement s’engage à ne pas demander, après le prononcé de l’arrêt, le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre conformément à l’article 43 § 1 de la Convention. »
11.Par lettres des 7 février et 6 juin 2001, le Gouvernement a indiqué que les sommes mentionnées dans les règlements amiables ne seraient soumises à aucune taxe.
12.Le 12 mars 2001, la Cour avait reçu la déclaration suivante, signée par le représentant du requérant : « Je note que le gouvernement turc est prêt à verser à M. Ekin Morsümbül, dans les trois mois suivant la notification de l’arrêt de la Cour rendu conformément à l’article 39 de la Convention européenne des Droits de l’Homme, la somme de 37 000 (trente-sept mille) francs français au titre du préjudice matériel et moral ainsi que pour frais et dépens en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n° 31895/96 pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme. J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Turquie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée. La présente déclaration s’inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi-même sommes parvenus. En outre, je m’engage à ne pas demander, après le prononcé de l’arrêt, le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre conformément à l’article 43 § 1 de la Convention. »
13.La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties (article 39 de la Convention) ainsi que des lettres du Gouvernement en date des 7 février et 6 juin 2001 mentionnées ci-dessus. Elle est assurée que ledit règlement s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles 37 § 1 in fine de la Convention et 62 § 3 du règlement).
14.Partant, il convient de rayer l’affaire du rôle. PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ, 1. Décide de rayer l’affaire du rôle ; 2. Prend acte de l’engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre. Fait en français, puis communiqué par écrit le 25 septembre 2001 en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement. Michael O’Boyle Elisabeth Palm Greffier Présidente