CASE OF SHESTOPALOVA AND OTHERS v. RUSSIA

CASE OF SHESTOPALOVA AND OTHERS v. RUSSIA (CtEDO, 2005)

CAUZUL PRIMEI SECȚIUNI DE SHESTOPALOVA ȘI ALȚII v. RUSSIA (Depunerea nr. 39866/02) HOTĂRÂREA STASBOURG 17 noiembrie 2005 FINAL 12/04/2006 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supus unei revizuiri editoriale. În cazul Șestopalova și alții c. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința în calitate de Cameră compusă din: C.L. Rozakis Președintele Loucaides Lorenzen Doamna Vajić dna Botoucharova Kovler Hajiyev, judecători și judecătorii secțiunii adjuncte Quesada Grefier deliberat în privat la 25 octombrie 2005, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (n. 27295/03) împotriva Federației Ruse depusă Curții în temeiul art. 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de 38 de resortisanți ruși enumerați în apendicele 1 la 23 septembrie 2002. Reclamanții au fost reprezentați de dl Tarnarutskiy, avocat care practică în Vorozh. Guvernul Rusiei („Guvernul”) a fost reprezentat de dl P. Laptev, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. La 8 martie 2004, Curtea a hotărât să comunice plângerea privind neexecuția hotărârilor în favoarea reclamanților în favoarea Guvernului. În conformitate cu dispozițiile articolului 29 § 3 din Convenție, a hotărât să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea sa. FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Reclamanții sunt rezidenți ai Voronezh. Aceștia primesc plăți de bunăstare pentru copiii lor. În 1999 – 2002, reclamanții au introdus seturi separate de proceduri civile împotriva unei autorități locale de asistență socială, cerând arrivare în aceste plăți. La datele prevăzute în apendicele 1, instanța internă a acordat cererile reclamanților și a ordonat autorității de asistență socială să le plătească sumele respective. Procedura de executare a fost inițiată în consecință. După aceea, judecătorii au întrerupt procedurile de executare în ceea ce privește hotărârile în favoarea reclamanților și le-au returnat scrisorile de executare referindu-se la lipsa fondurilor debitorului. În 2001 – 2002, reclamanții au introdus mai multe seturi de proceduri civile împotriva băncilor private din Voronezh, în care autoritatea acuzată a avut conturile sale, susținând recuperarea sumelor atribuite. Instanțele interne au respins aceste creanțe ca fiind nefondate. În iunie 2004, reclamanții au fost plătiți sumele datorate în conformitate cu scrierile de execuție. II. RELEVANT DIRECȚIE DOMESTICĂ 10. Secțiunea 9 din Legea Federală privind procedurile de executare din 21 iulie 1997 prevede că ordinul unui judecător asupra instituției procedurilor de executare trebuie să stabilească un termen pentru respectarea voluntară a inculpatului cu o scrisoare de execuție. Termenul nu poate depăși cinci zile. Judecătorul trebuie, de asemenea, să avertizeze inculpatul că va urma acțiunile coercitive, în cazul în care inculpatul nu respectă termenul. 11. În conformitate cu secțiunea 13 din lege, procedurile de executare ar trebui să fie încheiate în termen de două luni de la primirea scrisorilor de executare de către jurisprudență. ÎNCĂLCAREA LEI ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 AL CONVENȚIEI ȘI A ARTICOLUL 1 AL PROTOCULUI nr. 1 LA CONVENȚIE 12. Reclamanții se plângea că neexecuția prelungită a hotărârilor în favoarea lor a încălcat „dreptul la instanță” în temeiul articolului 1 și dreptul lor la bucuria pașnică a bunurilor, astfel cum este garantat în art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Aceste articole, în măsura în care este cazul, se citesc după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la o audiere corectă ... de [a] ... tribunal ...” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Admisibilitatea 13. Guvernul a informat Curtea că autoritățile din regiunea Voronezh au încercat să asigure o soluționare prietenoasă a cauzei și că reclamanții au refuzat să accepte soluționarea prietenoasă cu privire la condițiile propuse de autoritățile. Prin referire la acest refuz și la faptul că, în orice caz, hotărârile în favoarea reclamanților au fost executate, Guvernul a invitat Curtea să elimine cererea, în conformitate cu art. 37 din Convenție. 14. Reclamanții nu sunt de acord cu argumentele guvernului și își mențin plângerile. În ceea ce privește propunerea de soluționare prietenoasă, reclamanții au susținut că oferta pe care le-au făcut autoritățile din regiunea Voronezh era inacceptabilă și că autoritățile au refuzat să ajungă la soluționarea prietenoasă în ceea ce privește termenii reclamanților. 15. Curtea observă în primul rând că părțile nu au putut conveni cu privire la condițiile unei soluții prietenoase ale cauzei. Curtea reamintește că, în anumite circumstanțe, o cerere poate fi, într-adevăr, eliminată din lista sa de cazuri în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție pe baza unei declarații unilaterale a guvernului contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, § 76, CEDO 2003 ...). 16. Cu privire la fapte, Curtea observă că Guvernul nu a prezentat cu Curtea orice declarație oficială capabilă să cadă în această categorie și să ofere o bază suficientă pentru a constata că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție, nu impune Curtea să continue examinarea cazului (a se vedea, în schimb, Akman c. Turcia) În ceea ce privește argumentul guvernului că hotărârile în cauză au fost deja executate, Curtea consideră că pur și simplul fapt că autoritățile au respectat hotărârile după o întârziere substanțială nu poate fi considerat în acest caz ca privarea automată a reclamanților statutului de victimă în temeiul Convenției. (a se vedea, de exemplu, Petrush ko c. Rusia , nr. 36494/02, § 16, 24 februarie 2005). 18. Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea respinge cererea Guvernului de a elimina cererea în temeiul articolului 37 din Convenție. 19. Curtea remarcă că această plângere nu este vădit nefondată în sensul art. 35 § 3 din Convenție, subliniind, de asemenea, că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Curtea observă că hotărârile în favoarea reclamanților au rămas inoperante timp de mai multe ani, fără justificare de către Guvern pentru respectivele întârzieri. 23. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 în cazurile în care se ridică chestiuni similare cu cele din acest caz (a se vedea, printre altele, Burdov v. Rusia , nr. 59498/00, CEHR 2002-III și , mai recent , Petrushko , citat mai sus , sau Poznakirina v. Rusia , nr. 25964/02, 24 februarie 2005 . 24. După examinarea materialului care i-a fost prezentat , Curtea remarcă că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument capabil de a-l convinge să ajungă la o concluzie diferită în acest caz. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea constată că, prin nerespectarea de ani de zile a hotărârilor executive în favoarea reclamanților, autoritățile interne le-au împiedicat să primească banii pe care ar fi putut să-i primească în mod rezonabil. 25. Prin urmare, a existat o încălcare a art. 6 § 1 din Convenție și a art. 1 din Protocolul nr. 1. II. De asemenea, reclamanții se plângeau că au fost respinse măsuri eficace în temeiul articolului 13 din Convenție, deoarece instanța internă a respins cererile de proprietate împotriva băncilor private din Voronezh. Prezentul articol prevede următoarele: „Toată persoana a căror drepturi și libertăți, astfel cum sunt prevăzute în [] Convenție, sunt încălcate, are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” 27. Curtea observă că reclamanții s-au plâns în esență în legătură cu rezultatul eșuat al procedurii judiciare împotriva băncilor. În acest sens, acesta reamintește că eficacitatea unui remediu în sensul articolului 13 din convenție nu depinde de siguranța unui rezultat favorabil pentru solicitant (a se vedea Uniunea motoarelor suedeze c. Suedia) , hotărârea din 6 februarie 1976, Seria A nr. 20, p. 18, § 50). Pe baza documentelor depuse de reclamanții, Curtea constată că au fost în măsură să beneficieze de un remediu în temeiul dreptului național, și anume a instituit procedurile civile împotriva băncilor. În plus, reclamanții au fost capabili să își prezinte argumentele cum doresc, iar autoritățile judiciare au dat aceste argumente în mod corespunzător. Faptul că reclamanții au fost respinse nu indică faptul că soluția în cauză nu a fost eficace în circumstanțele prezentului caz. 28. În consecință, această parte a cererii este evident nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § § § 3 și 4 din Convenția III. APLICAȚIA ARTICOLUL 41 AL CONVENȚIEI 29. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă legea internă a Înaltei Parte contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” Reclamanții nu au specificat sumele pe care le-au căutat pentru prejudicii materiale, ci au solicitat Curtea să își ajusteze datoriile de judecată prin coeficientul de inflație de 136 %. Ele au prezentat un certificat al Departamentului de Statistică al Regiunii Voronezh care a reprezentat rata inflației în perioada între ianuarie 1995 și iunie 2004. Reclamanții au solicitat, de asemenea, fiecare 12.000 de euro (EUR) ca compensație pentru prejudicii morale. 31. Guvernul a contestat afirmațiile reclamanților ca fiind excesive și nejustificate. Guvernul a considerat că, în cazul în care Curtea constată o încălcare în acest caz care ar constitui, în sine, suficientă satisfacție. 32. Curtea constată că unele pierderi pecuniare trebuie să fi fost ocazionate din cauza perioadei care au trecut de la data intrării în vigoare a hotărârilor în cauză și a executării lor ulterioare (a se vedea, de exemplu, Poznakirina , citată mai sus § 34 și Makarova și altele c. Rusia , nr. 7023/03, 24 februarie 2005, § 38). Având în vedere calculele prezentate de solicitanți, ratele de inflație în Rusia în cursul perioadei relevante și având în vedere că guvernul nu a contestat, ca atare, metoda de calcul utilizată de solicitanți, Curtea acceptă cererile reclamanților în ceea ce privește prejudicii materiale și le acordă sumele respective, astfel cum se indică în apendicele 2. 33. În ceea ce privește compensarea pentru prejudicii morale, Curtea nu ar exclude faptul că reclamanții ar putea fi suferit de necazul autorităților statului de a aplica hotărârile în favoarea lor. Cu toate acestea, având în vedere natura încălcării în acest caz și evaluarea acesteia pe o bază echitabilă, Curtea consideră că constatarea unei încălcări constituie, în sine, o satisfacție suficientă pentru orice prejudicii morale suportate de solicitanți (a se vedea, într-un context similar, Poznakirina , citată mai sus, § 35). Costuri și cheltuieli 34. Reclamanții au solicitat, de asemenea, fiecare 10% din datoriile lor de judecată pentru costurile și cheltuielile suportate în fața Curții, în special în ceea ce privește taxele juridice plătite dlui Tarnarutskiy. Guvernul a considerat că documentele prezentate de solicitanți nu au indicat că reclamanții au suportat niciun cost. 36. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor sale numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și neapărat și au fost rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. În cazul în cauză, având în vedere informațiile în posesia sa și criteriile de mai sus, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea reclamanților o sumă totală de 500 EUR care acoperă costurile în cadrul procedurii interne și pentru procedurile dinaintea Curții, plus orice impozit care poate fi impugnabil pe această sumă. Curtea consideră oportun ca dobânzile implicite să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declară în mod inadmisibil plângerea privind neexecuția hotărârilor în favoarea reclamanților admisibile și a restului cererii; că a existat o încălcare a articolului 6 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenția: (i) sumele respective prevăzute în apendicele 2 pentru prejudicii materiale; (ii) o sumă totală de 500 EUR (cincă sute de euro) în ceea ce privește costurile și cheltuielile, care urmează să fie convertită în moneda națională a statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (iii) orice impozit care poate fi taxabil pe sumele de mai sus; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; că constatarea unei încălcări constituie, în sine, o satisfacție suficientă pentru orice prejudicii morale suportate de reclamanții; respinge restul cererii reclamanților pentru o justă satisfacție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 17 noiembrie 2005, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Santiago Quesada Christos Rozakis Președintele adjunct Registrul APPENDIX 1 NUMELE APLICABILE AJUDMENTUL FINAL CARE TREBUIE SA FIE FACULTATE Data/corpul de decizie AMOUNT (RUR) Nina Alekseyevna Shestopalova 29 mai 2000 / Curtea de district Levoberezhny din Voronezh 2.028.92 Anastasiya Petrovna Barkova 30 noiembrie 2000 / Curtea de district Levoberezhny din Voronezh 2 353.19 Aleksandra Ivanovna Basova 28 martie 2000 / Curtea de district Kominternovskiy din Voronezh 4 540.70 Valentina Mikhaylovna Bokova 29 septembrie 2000 / Curtea de District Levoberezhny de Voronezh 2 218.76 Lyudmila Vasilievna Borisova 3 decembrie 1999 / Curtea de District Levoberezhny de Voronezh 3 397.14 Valentina Aleksandrovna Bykovskaya 4 ianuarie 2000 / Curtea de District Tsentralny de Voronezh 3 3124.50 Nelya Vasilievna Voroshilina 13 octombrie 2000 / Curtea de District Sovetskiy de Voronezh 2 160.7 Olga Ivanovna Vysotskaya 8 februarie 2000 / Curtea de district Zheleznodorozhny de Voronezh; 25 mai 2000 / Curtea de district Levoberezhny de Voronezh 4.089.03 Zinaida Petrovna Goncharova 20 decembrie 1999 / Curtea de district Tsentralny de Voronezh 9.774.52 10. Svetlana Mikhaylovna Zagorskaya 2 decembrie 1999 / Curtea de district Levoberezhny de Voronezh 3.927.84 11. 28 februarie 2001 / Curtea de district Leninskiy de Voronezh 4.761.12 12. Nina Timofeyeevna Kozyavkina 21 iulie 2000 / Curtea de district Levoberezhny de Voronezh 1.999.07 13. Tatyana Alekseyevna Kolyukayeva 21 ianuarie 2000 / Curtea de district Levoberezhny de Voronezh 8.467.52 14. Tatyana Ivanovna Ksenz 18 februarie 1999/ Curtea de district Zheleznodorozhny din Voronezh; 24 noiembrie 2000 / Curtea de district Levoberezhny din Voronezh 3.959.26 15. Nina Semenovna Kumanova 14 aprilie 2000 / Curtea de district Zheleznodorozhny din Voronezh 1.533.54 16. Lyudmila Ivanovna Kudryavtseva 19 ianuarie 2000 / Curtea de district Levoberezhny din Voronezh 8.337.08 17. Irina Nikolayevna Lavrentyeva 11 octombrie 2000 / Curtea de districtă Levoberezhny de Voronezh 2 311.36 18. Valentina Mikhaylovna Lipovtseva 25 februarie și 13 octombrie 2000 / Curtea de district Zheleznodorozhny de Voronezh 4.220.19 19. Mariya Fedorovna Minakova 29 iunie 2000 / Curtea de districtă Levoberezhny de Voronezh 2 061.08 20. Yelena Tikhonovna Moshurova 19 ianuarie 2000 / Curtea de district Levoberezhny de Voronezh 8.663.29 21. Vera Konstantinovna Myasoyedova 19 ianuarie 2000 / Curtea de district Levoberezhny din Voronezh 8 337.08 22. Lyubov Mikhaylovna Nebolsina 6 decembrie 1999 / Curtea de district Levoberezhny din Voronezh 10 289.10 23. Marina Leonidovna Panina 20 aprilie 2000 / Curtea de district Tsentralny din Voronezh 9 257 24. Valentina Ivanovna Popova 26 iulie 2002 / Justiția de Pace a districtului Tsentralny din Voronezh 5.906.2 25. Nina Ivanovna Ryabova 29 decembrie 1999 și 22 februarie 2000 / Curtea de District Levoberezhny din Voronezh 2.667.89 26. Valentina Yegorovna Sinelnikova 28 ianuarie 2000 / Curtea de District Levoberezhny din Voronezh 1.994.96 27. Lyubov Germovna Skopintseva 20 decembrie 1999 / Curtea de district Tsentralny de Voronezh 11.887.26 28. Valentina Mikhaylovna Slepokurova 7 martie 2000 / Curtea de district Kominternovskiy de Voronezh 2.163.17 29. Natalya Aleksandrovna Spakhova 18 februarie 1999 / Curtea de district Zheleznodorozhny de Voronezh 1.597.05 30. Yevgeniya Aleksandrovna Starykh 7 martie 2000 și 26 iunie 2001 / Curtea de district Sovetskiy de Voronezh Valentina Alekseyevna Stolpovskaya 9 octombrie 2000 / Curtea de district Zheleznodorozhny de Voronezh 4417.48 32. Tatyana Pavlovna Tomilina 20 decembrie 1999 / Curtea de district Tsentralny de Voronezh 7 154,54 33. Yelena Viktorovna Trofimova 22 februarie 2000 / Curtea de district Levoberezhny de Voronezh 3 944.5 34. Valentina Nikolayevna Urova 19 ianuarie și 30 martie 2001 / Curtea de district Zheleznodorozhny din Voronezh 3.910.05 35. Irina Viktorovna Tsunenko 19 ianuarie 2000 / Curtea de district Levoberezhny din Voronezh 8.663.29 36. Galina Ivanovna Shamayeva 15 martie 2000 / Curtea de district Tsentralny din Voronezh 1.985.18 37. Tatyana Mitrofanovna Sheremetyeva 22 decembrie 1999 / Curtea de district Sovetskiy din Voronezh 1.830.65 38. Nina Vasilyevna Yarkina 13 noiembrie 2000 / Curtea de District Sovetskiy de Voronezh 4.464.52 Apendice 2 NUMELE APLICANTE AMOUNT TREBUIE SA FIE PĂRĂ PENTRU DAMAREA PECUNIARĂ (RUR) Nina Alekseyevna Shestopalova 2.739.3 Anastasiya Petrovna Barkova 3.200.3 Aleksandra Ivanovna Basova 6.175.4 Valentina Mikhaylovna Bokova 3.017.5 Lyudmila Vasilyevna Borisova 4.620.1 Valentina Aleksandrovna Bykovska 4.521.3 Nelya Vasilievna Voroshilina 2.938.6 Olga Ivanovna Vysotskaya 5.561.08 Zinaida Petrovna Goncharova 13.293.3 10. Svetlana Mikhaylovna Zagorskaya 5.341.9 11. Valentina Vasilievna Klepikova 6.475.1 12. Nina Timofeyeevna Kozyavkina 2.718.7 13. Tatyana Alekseyevna Kolyukayeva 11.515.8 14. Tatyana Ivanovna Ksenz 5.384.6 15. Nina Semenovna Kuimova 2.085.6 16. Lyudmila Ivanovna Kudryavtseva 11.338.4 17. Irina Nikolayevna Lavrintyeva 3.143.4 18. Valentina Mikhaylovna Lipovtseva 5.739.5 19. Mariya Fedorovna Minakova 2.803.06 20. Yelena Tikhonovna Moshurova 11.782.07 21. Vera Konstantinovna Myasoyedova 11.338.4 22. Lyubov Mikhaylovna Nebolsina 13.993.2 23. Marina Leonidovna Panina 12.589.5 24. Valentina Ivanovna Popova 8.032.4 25. Nina Ivanovna Ryabova 3.628.3 26. Valentina Yegovna Sinelnikova Liubov Germanovna Skopintseva 16 166.7 28. Valentina Mikhaylovna Slepokurova 2941.9 29. Natalya Aleksandrovna Spakhova 2 172 30. Yevgeniya Aleksandrovna Starykh 8 123.8 31. Valentina Alekseyevna Stolpovskaya 6 007.8 32. Tatyana Pavlovna Tomilina 9 730.2 33. Yelena Viktorovna Trofimova 5 432.5 34. Valentina Nikolayevna Urazova 5 317.7 35. Galina Ivanovna Shamayeva 2.699.8 37. Tatyana Mitrofanovna Sheremetyeva 2.489.7 38. Nina Vasilievna Yarkina 6.071.7

FIRST SECTION

CASE OF

SHESTOPALOVA AND OTHERS v. RUSSIA

(Application no. 39866/02)

JUDGMENT

STRASBOURG

17 November 2005

FINAL

12/04/2006

This judgment will become final in the circumstances set out in Article

44 §

2 of the Convention. It may be subject to editorial revision.

In the case of Shestopalova and Others v. Russia,

The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Chamber composed of:

Mr

C.L.

Rozakis

,

President

,

Mr

L.

Loucaides

,

Mr

P.

Lorenzen

,

Mrs

N.

Vajić

,

Mrs

S.

Botoucharova

,

Mr

A.

Kovler

,

Mr

K.

Hajiyev,,

judges

and Mr

S.

Quesada

,

Deputy Section Registrar

,

Having deliberated in private on 25 October 2005,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application (no. 27295/03) against the Russian Federation lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by thirty-eight Russian nationals listed in appendix 1 on 23 September 2002. The applicants were represented by Mr

V.

Tarnarutskiy, a lawyer practising in Voronezh.

2.

The Russian Government (“the Government”) were represented by Mr P. Laptev, Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights.

3.

On 8 March 2004 the Court decided to communicate the complaint concerning the non-enforcement of the judgments in the applicants’ favour to the Government. Under the provisions of Article 29 § 3 of the Convention, it decided to examine the merits of the application at the same time as its admissibility.

THE FACTS

I.

THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

4.

The applicants are residents of Voronezh.

5.

They are in receipt of welfare payments for their children. In 1999 – 2002 the applicants brought separate sets of civil proceedings against a local welfare authority, claiming arrears in those payments.

6.

On the dates set out in appendix 1 the domestic courts granted the applicants’ claims and ordered the welfare authority to pay them the respective amounts. The enforcement proceedings were commenced accordingly.

7.

Subsequently the bailiffs discontinued the enforcement proceedings in respect of the judgments in the applicants’ favour and returned the writs of execution to them referring to the lack of the debtor’s funds.

8.

In 2001 – 2002 the applicants brought several sets of civil proceedings against private banks in Voronezh in which the defendant authority had its accounts, claiming the recovery of the awarded amounts. The domestic courts rejected those claims as unfounded.

9.

In June 2004 the applicants were paid the amounts due pursuant to the writs of execution.

II.

RELEVANT DOMESTIC LAW

10.

Section 9 of the Federal Law on Enforcement Proceedings of 21

July

1997 provides that a bailiff’s order on the institution of enforcement proceedings must fix a time-limit for the defendant’s voluntary compliance with a writ of execution. The time-limit may not exceed five days. The bailiff must also warn the defendant that coercive action will follow, should the defendant fail to comply with the time-limit.

11.

Under Section 13 of the Law, the enforcement proceedings should be completed within two months of the receipt of the writ of enforcement by the bailiff.

THE LAW

I.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 6 OF THE CONVENTION AND ARTICLE 1 OF PROTOCL No. 1 TO THE CONVENTION

12.

The applicants complained that the prolonged non-enforcement of the judgments in their favour violated their “right to court” under Article

6

§

1 and their right to the peaceful enjoyment of possessions as guaranteed by Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention. These Articles, in so far as relevant, read as follows:

Article

6

§

1

“In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a fair ... hearing ... by [a] ... tribunal ...”

Article 1 of Protocol No. 1

“Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law.

The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.”

A.

Admissibility

13.

The Government informed the Court that the authorities of the Voronezh Region had attempted to secure a friendly settlement of the case and that the applicants had refused to accept the friendly settlement on the terms proposed by the authorities. By reference to this refusal and to the fact that, in any event, the judgments in the applicants’ favour had been enforced, the Government invited the Court to strike out the application, in accordance with Article 37 of the Convention.

14.

The applicants disagreed with the Government’s arguments and maintained their complaints. As regards the friendly settlement proposal, the applicants claimed that the offer which the authorities of the Voronezh Region had made to them had been unacceptable and that the authorities had refused to reach the friendly settlement on the applicants’ terms.

15.

The Court firstly observes that the parties were unable to agree on the terms of a friendly settlement of the case. The Court recalls that under certain circumstances an application may indeed be struck out of its list of cases under Article 37 § 1 (c) of the Convention on the basis of a unilateral declaration by the respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued (see

Tahsin Acar v. Turkey

[GC],

no.

26307/95, §

76, ECHR 2003

‑

...).

16.

On the facts, the Court observes that the Government failed to submit with the Court any formal statement capable of falling into that category and offering a sufficient basis for finding that respect for human rights as defined in the Convention does not require the Court to continue its examination of the case (see, by contrast, to

Akman v. Turkey

(striking out), no. 37453/97, §§ 23-24, ECHR 2001

‑

VI).

17.

As regards the Government’s argument that the judgments in question have already been enforced, the Court considers that the mere fact that the authorities complied with the judgments after a substantial delay cannot be viewed in this case as automatically depriving the applicants of their victim status under the Convention. (see, e.g.,

Petrush

ko v. Russia

, no.

36494/02, §

16, 24 February 2005).

18.

In the light of the above considerations, the Court rejects the Government’s request to strike the application out under Article 37 of the Convention.

19.

The Court notes that this complaint is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 of the Convention. It further notes that it is not inadmissible on any other grounds. It must therefore be declared admissible.

B.

Merits

20.

The Government advanced no arguments on the merits of the application.

21.

The applicants maintained their complaint.

22.

The Court observes that the judgments in the applicants’ favour remained inoperative for several years. No justification was advanced by the Government for the respective delays.

23.

The Court has frequently found violations of Article 6

§

1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 in cases raising issues similar to the ones in the present case (see, among other authorities,

Burdov v. Russia

, no. 59498/00, ECHR 2002-III and, more recently,

Petrushko

, cited above, or

Poznakhirina v. Russia

, no. 25964/02, 24 February 2005).

24.

Having examined the material submitted to it, the Court notes that the Government did not put forward any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion in the present case. Having regard to its case-law on the subject, the Court finds that by failing for years to comply with the enforceable judgments in the applicants’ favour the domestic authorities prevented them from receiving the money they could reasonably have expected to receive.

25.

There has accordingly been a violation of Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1.

II.

OTHER ALLEGED VIOLATIONS OF THE CONVENTION

26.

The applicants also complained that they were denied effective remedies under Article 13 of the Convention in that the domestic courts dismissed their property claims against the private banks of Voronezh. This Article provides as follows:

“Everyone whose rights and freedoms as set forth in [the] Convention are violated shall have an effective remedy before a national authority notwithstanding that the violation has been committed by persons acting in an official capacity.”

27.

The Court observes that the applicants complained in essence about the unsuccessful outcome of the court proceedings against the banks. It recalls in this connection that the effectiveness of a remedy for the purposes of Article 13 of the Convention does not depend on the certainty of a favourable outcome for the applicant (see

Swedish Engine Drivers’ Union v.

Sweden

, judgment of 6 February 1976, Series A no. 20, p. 18, § 50). On the basis of the materials submitted by the applicants, the Court notes that they were able to avail themselves of a remedy under national law, namely instituted the civil proceedings against the banks. Moreover, the applicants were able to present their arguments as they wished, and the judicial authorities gave those arguments due consideration. The fact that the applicants’ claims were rejected does not indicate that the remedy in question was ineffective in the circumstances of the present case.

28.

It follows that this part of the application is manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 of the Convention and must be rejected in accordance with Article

35 §§

3 and

4 of the Convention

III.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

29.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

A.

Damage

30.

The applicants did not specify the amounts they sought to obtain for pecuniary damage, but requested the Court to adjust their judgment debts by the inflation coefficient of 136 %. They submitted a certificate of the Department of Statistics of the Voronezh Region which represented the inflation rate in the period between January 1995 and June 2004. The applicants also claimed each 12,000 euros (EUR) as compensation for non-pecuniary damage.

31.

The Government contested the applicants’ claims as excessive and unjustified. The Government considered that should the Court find a violation in this case that would in itself constitute sufficient just satisfaction.

32.

The Court finds that some pecuniary loss must have been occasioned by reason of the period that elapsed from the time between the entry into force of the judgments in question and their subsequent enforcement (see, e.g.,

Poznakhirina

, cited above, § 34 and

Makarova and others v. Russia

, no. 7023/03, 24 February 2005, § 38). Having regard to the calculations presented by the applicants, the inflation rates in Russia during the relevant period and given that that the Government did not dispute, as such, the method of calculation employed by the applicants, the Court accepts the applicants’ claims in respect of pecuniary damage and awards them the respective amounts as indicated in appendix 2.

33.

As regards the compensation for non-pecuniary damage, the Court would not exclude that the applicants might have suffered distress and frustration resulting from the State authorities’ failure to enforce the judgments in their favour. However, having regard to the nature of the breach in this case and making its assessment on an equitable basis, the Court considers that the finding of a violation constitutes in itself sufficient just satisfaction for any non

‑

pecuniary damage sustained by the applicants (see, in a similar context,

Poznakhirina

, cited above, § 35).

B.

Costs and expenses

34.

The applicants also claimed each 10% of their judgment debts for the costs and expenses incurred before the Court, and notably in respect of legal fees paid to Mr Tarnarutskiy. The latter submitted a certificate in which he confirmed that the applicants incurred the costs alleged.

35.

The Government considered that the documents submitted by the applicants did not indicate that the applicants had incurred any costs.

36.

According to the Court’s case-law, an applicant is entitled to reimbursement of his costs and expenses only in so far as it has been shown that these have been actually and necessarily incurred and were reasonable as to quantum. In the present case, regard being had to the information in its possession and the above criteria, the Court considers it reasonable to award the applicants a total sum of EUR 500 covering costs in the domestic proceedings and for the proceedings before the Court, plus any tax that may be chargeable on that amount.

C.

Default interest

37.

The Court considers it appropriate that the default interest should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

1.

Declares

the complaint concerning the non-enforcement of the judgments in the applicants’ favour admissible and the remainder of the application inadmissible;

2.

Holds

that there has been a violation of Article 6 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention

3.

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicants, within three months from the date on which the judgment becomes final in accordance with Article

44

§

2 of the Convention:

(i)

the respective amounts set out in appendix 2 in respect of pecuniary damage;

(ii)

a total sum of EUR 500 (five hundred euros) in respect of costs and expenses, to be converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(iii)

any tax that may be chargeable on the above amounts;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points;

4.

Holds

that the finding of a violation constitutes in itself sufficient just satisfaction for any non-pecuniary damage sustained by the applicants;

5.

Dismisses

the remainder of the applicants’ claim for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 17 November 2005, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

Santiago

Quesada

Christos

Rozakis

Deputy Registrar

President

APPENDIX 1

NAME OF APPLICANT

FINAL JUDGMENT TO BE ENFORCED

Date/Decision body

AWARDED AMOUNT (RUR)

1.

Nina Alekseyevna Shestopalova

29 May 2000 / the Levoberezhny District Court of Voronezh

2,028.92

2.

Anastasiya Petrovna Barkova

30 November 2000 / the Levoberezhny District Court of Voronezh

2,353.19

3.

Aleksandra Ivanovna Basova

28 March 2000 / the Kominternovskiy District Court of Voronezh

4,540.70

4.

Valentina Mikhaylovna Bokova

29 September 2000 / the Levoberezhny District Court of Voronezh

2,218.76

5.

Lyudmila Vasilyevna Borisova

3 December 1999 / the Levoberezhny District Court of Voronezh

3,397.14

6.

Valentina Aleksandrovna Bykovskaya

4 January 2000 / the Tsentralny District Court of Voronezh

3,324.50

7.

Nelya Vasilyevna Voroshilina

13 October 2000 / the Sovetskiy District Court of Voronezh

2,160.7

8.

Olga Ivanovna Vysotskaya

8 February 2000 / the Zheleznodorozhny District Court of Voronezh; 25 May 2000 / the Levoberezhny District Court of Voronezh

4,089.03

9.

Zinaida Petrovna Goncharova

20 December 1999 / the Tsentralny District Court of Voronezh

9,774.52

10.

Svetlana Mikhaylovna Zagorskaya

2 December 1999 / the Levoberezhny District Court of Voronezh

3,927.84

11.

Valentina Vasilyevna Klepikova

28 February 2001 / the Leninskiy District Court of Voronezh

4,761.12

12.

Nina Timofeyevna Kozyavkina

21 July 2000 / the Levoberezhny District Court of Voronezh

1,999.07

13.

Tatyana Alekseyevna Kolyukayeva

21 January 2000 / the Levoberezhny District Court of Voronezh

8,467.52

14.

Tatyana Ivanovna Ksenz

18 February 1999/ the Zheleznodorozhny District Court of Voronezh; 24 November 2000 / the Levoberezhny District Court of Voronezh

3,959.26

15.

Nina Semenovna Kuimova

14 April 2000 / the Zheleznodorozhny District Court of Voronezh

1,533.54

16.

Lyudmila Ivanovna Kudryavtseva

19 January 2000 / the Levoberezhny District Court of Voronezh

8,337.08

17.

Irina Nikolayevna Lavrentyeva

11 October 2000 / the Levoberezhny District Court of Voronezh

2,311.36

18.

Valentina Mikhaylovna Lipovtseva

25 February and 13 October 2000 / the Zheleznodorozhny District Court of Voronezh

4,220.19

19.

Mariya Fedorovna Minakova

29 June 2000 / the Levoberezhny District Court of Voronezh

2,061.08

20.

Yelena Tikhonovna Moshurova

19 January 2000 / the Levoberezhny District Court of Voronezh

8,663.29

21.

Vera Konstantinovna Myasoyedova

19 January 2000 / the Levoberezhny District Court of Voronezh

8,337.08

22.

Lyubov Mikhaylovna Nebolsina

6 December 1999 / the Levoberezhny District Court of Voronezh

10,289.10

23.

Marina Leonidovna Panina

20 April 2000 / the Tsentralny District Court of Voronezh

9,257

24.

Valentina Ivanovna Popova

26 July 2002 / the Justice of Peace of the Tsentralny District of Voronezh

5,906.2

25.

Nina Ivanovna Ryabova

29 December 1999 and 22 February 2000 / the Levoberezhny District Court of Voronezh

2,667.89

26.

Valentina Yegorovna Sinelnikova

28 January 2000 / the Levoberezhny District Court of Voronezh

1,994.96

27.

Lyubov Germanovna Skopintseva

20 December 1999 / the Tsentralny District Court of Voronezh

11,887.26

28.

Valentina Mikhaylovna Slepokurova

7 March 2000 / the Kominternovskiy District Court of Voronezh

2,163.17

29.

Natalya Aleksandrovna Spakhova

18 February 1999 / the Zheleznodorozhny District Court of Voronezh

1,597.05

30.

Yevgeniya Aleksandrovna Starykh

7 March 2000 and 26 June 2001 / the Sovetskiy District Court of Voronezh

5,973.36

31.

Valentina Alekseyevna Stolpovskaya

9 October 2000 / the Zheleznodorozhny District Court of Voronezh

4,417.48

32.

Tatyana Pavlovna Tomilina

20 December 1999 / the Tsentralny District Court of Voronezh

7,154.54

33.

Yelena Viktorovna Trofimova

22 February 2000 / the Levoberezhny District Court of Voronezh

3,944.5

34.

Valentina Nikolayevna Urazova

19 January and 30 March 2001 / the Zheleznodorozhny District Court of Voronezh

3,910.05

35.

Irina Viktorovna Tsunenko

19 January 2000 / the Levoberezhny District Court of Voronezh

8,663.29

36.

Galina Ivanovna Shamayeva

15 March 2000 / the Tsentralny District Court of Voronezh

1,985.18

37.

Tatyana Mitrofanovna Sheremetyeva

22 December 1999 / the Sovetskiy District Court of Voronezh

1,830.65

38.

Nina Vasilyevna Yarkina

13 November 2000 / the Sovetskiy District Court of Voronezh

4,464.52

APPENDIX 2

NAME OF APPLICANT

AMOUNT TO BE PAID FOR PECUNIARY DAMAGE (RUR)

1.

Nina Alekseyevna Shestopalova

2,739.3

2.

Anastasiya Petrovna Barkova

3,200.3

3.

Aleksandra Ivanovna Basova

6,175.4

4.

Valentina Mikhaylovna Bokova

3,017.5

5.

Lyudmila Vasilyevna Borisova

4,620.1

6.

Valentina Aleksandrovna Bykovskaya

4,521.3

7.

Nelya Vasilyevna Voroshilina

2,938.6

8.

Olga Ivanovna Vysotskaya

5,561.08

9.

Zinaida Petrovna Goncharova

13,293.3

10.

Svetlana Mikhaylovna Zagorskaya

5,341.9

11.

Valentina Vasilyevna Klepikova

6,475.1

12.

Nina Timofeyevna Kozyavkina

2,718.7

13.

Tatyana Alekseyevna Kolyukayeva

11,515.8

14.

Tatyana Ivanovna Ksenz

5,384.6

15.

Nina Semenovna Kuimova

2,085.6

16.

Lyudmila Ivanovna Kudryavtseva

11,338.4

17.

Irina Nikolayevna Lavrentyeva

3,143.4

18.

Valentina Mikhaylovna Lipovtseva

5,739.5

19.

Mariya Fedorovna Minakova

2,803.06

20.

Yelena Tikhonovna Moshurova

11,782.07

21.

Vera Konstantinovna Myasoyedova

11,338.4

22.

Lyubov Mikhaylovna Nebolsina

13,993.2

23.

Marina Leonidovna Panina

12,589.5

24.

Valentina Ivanovna Popova

8,032.4

25.

Nina Ivanovna Ryabova

3,628.3

26.

Valentina Yegorovna Sinelnikova

2,713.1

27.

Lyubov Germanovna Skopintseva

16,166.7

28.

Valentina Mikhaylovna Slepokurova

2,941.9

29.

Natalya Aleksandrovna Spakhova

2,172

30.

Yevgeniya Aleksandrovna Starykh

8,123.8

31.

Valentina Alekseyevna Stolpovskaya

6,007.8

32.

Tatyana Pavlovna Tomilina

9,730.2

33.

Yelena Viktorovna Trofimova

5,432.5

34.

Valentina Nikolayevna Urazova

5,317.7

35.

Irina Viktorovna Tsunenko

11,782.07

36.

Galina Ivanovna Shamayeva

2,699.8

37.

Tatyana Mitrofanovna Sheremetyeva

2,489.7

38.

Nina Vasilyevna Yarkina

6,071.7