ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2074/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin

Primarul general  împotriva deciziei civile nr.338 din 24 septembrie 2002  a

Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă.

La

apelul nominal s-au prezentat recurentul-pârât Municipiul București prin

Primarul general reprezentat de consilier juridic O.O.,  intimatul-reclamant

T.Ș.E.   reprezentat de avocat A.P.și intimatul-pârât Ministerul Finanțelor

Publice reprezentat de consilier juridic V.C.S..

Procedura

completă.

Curtea,

din oficiu, pune în discuție admisibilitatea recursului în raport de dispozițiile

art.297 alin.1 C.proc.civ.și de faptul că, prin decizia atacată, instanța a

anulat sentința și a reținut cauza spre rejudecare, nepronunțînd o hotărâre

definitivă pe fond.

Consilier

juridic O.O. lasă soluționarea aspectului pus în discuție la aprecierea

instanței, aceleași concluzii fiind puse și de consilier juridic V.C.S..

Avocat

A.P.solicită respingerea recursului ca inadmisibil.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la 6 decembrie 2000 la Tribunalul  București - Secția a

IV a Civilă,  reclamantul T.Ș.E. a chemat în judecată Consiliul General al

Municipiului București, Primăria Municipiului București prin Primarul general

și Ministerul de Finanțe pentru ca, prin hotărârea pe care o va pronunța,

instanța să dispună retrocedarea terenului în suprafață de 862 mp situat în

București, Șos.Mihai Bravu nr.150 sector 3, plata contravalorii construcției

demolate de pe acest teren și care era compusă din  corp I – parter cu 3 camere

și dependințe, corpul II – două camere cu două antreuri și corp III  - subsol,

bucătărie și pivniță și parter – 3 camere, hol și etaj – 3 camere, hol.

Reclamantul a solicitat ca, în cazul în care terenul nu poate fi restituit în

natură pe același amplasament sau pe alt amplasament, să fie obligați pârâții

la plata contravalorii acestuia la valoarea de circulație de aproximativ 300

milioane lei.

În

motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că imobilul situat în Șos.Mihai Bravu

nr.150, sector 3 a aparținut bunicilor săi, B.P.și V., conform actului de

proprietate nr.13941/1920 și transcris sub nr.6406/1920 în Cartea Funciară

București. Bunicii au fost moșteniți de către T.M.(fostă B.), în calitate de

fiică, iar aceasta de către reclamant, în calitate de fiu. A mai arătat

reclamantul că imobilul a  trecut în proprietatea statului iar clădirea a fost

demolată și terenul parțial ocupat de blocuri noi.

În

drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.480 și următoarele din

C.civ.și art.41 din Constituție.

Tribunalul

București - Secția a IV a Civilă, prin sentința civilă nr.1471 din 2 octombrie

2001, a respins acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate

procesuală activă.

Curtea

de Apel București – Secția a IV a Civilă, prin decizia civilă nr.338 din 24

septembrie 2002, în aplicarea art.297 alin.1 C.proc.civ., a admis apelul

declarat de reclamantul T.Ș.E., a anulat sentința Tribunalului  București și a

acordat termen pentru evocarea fondului, constatând că reclamantul a făcut

dovada calității procesuale active atât sub aspectul proprietății cât și sub

aspectul filiației față de autorii foști proprietari.

Împotriva

deciziei dată în apel a declarat recurs pârâtul Municipiul București prin

Primarul general.

Recursul

este inadmisibil.

În

conformitate cu prevederile art.297 alin.1 C.proc.civ., astfel cum a fost

modificat prin O.U.G.nr.138/2000, în cazul în care prima instanță a respins sau

a anulat cererea de chemare în judecată fără a intra în cercetarea fondului și,

instanța de apel, găsind apelul întemeiat, a anulat hotărârea apelată, va evoca

fondul și va judeca procesul, pronunțând o hotărâre definitivă.

În

redactarea acestui text de lege, anterioară modificării lui prin

O.U.G.nr.138/2000, în situația în care prima instanță nu intra în cercetarea

fondului, instanța de apel desființa hotărârea atacată și dispunea trimiterea

cauzei, spre rejudecare, instanței de fond.

Rațiunea

modificării prevederilor art.297 alin.1 C.proc.civ. a fost aceea de a evita

trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru a putea fi

asigurată judecarea cauzelor cu celeritate, posibilă - fără a fi private

părțile de un grad de jurisdicție -, datorită caracterului devolutiv al căii de

atac al apelului.

Evocarea

fondului și judecarea procesului se realizează în înțelesul devolutiv specific

căii ordinare de atac a apelului și, atâta timp cât judecata nu a fost

finalizată, prin hotărâre definitivă, astfel cum prevede art.297 alin.1

C.proc.civ., modificat prin O.U.G.nr.138/2000, nu poate fi exercitată calea  de

atac a recursului.        În atare situație, decizia prin care a fost anulată

hotărârea apelată și a fost reținută cauza de către instanța de apel pentru

judecarea în fond, are caracterul unei hotărâri parțiale și nu este deci

susceptibilă de a fi atacată, separat, cu recurs, ci doar o dată cu hotărârea

prin care se finalizează judecata în apel, numai această ultimă hotărâre având

caracter definitiv.

Cum,

în speță, pârâtul a declarat recurs împotriva unei hotărâri parțiale, acest

recurs apare ca inadmisibil și va fi respins ca atare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca inadmisibil recursul

declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul general împotriva

deciziei nr.338 din 24 septembrie 2002 a Curții de Apel București – Secția a IV

a Civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 21 mai 2003.