ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2074/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul general împotriva deciziei civile nr.338 din 24 septembrie 2002 a Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă. La apelul nominal s-au prezentat recurentul-pârât Municipiul București prin Primarul general reprezentat de consilier juridic O.O., intimatul-reclamant T.Ș.E. reprezentat de avocat A.P.și intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de consilier juridic V.C.S.. Procedura completă. Curtea, din oficiu, pune în discuție admisibilitatea recursului în raport de dispozițiile art.297 alin.1 C.proc.civ.și de faptul că, prin decizia atacată, instanța a anulat sentința și a reținut cauza spre rejudecare, nepronunțînd o hotărâre definitivă pe fond.

Consilier juridic O.O. lasă soluționarea aspectului pus în discuție la aprecierea instanței, aceleași concluzii fiind puse și de consilier juridic V.C.S.. Avocat A.P.solicită respingerea recursului ca inadmisibil. C U R T E A Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 6 decembrie 2000 la Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, reclamantul T.Ș.E.

a chemat în judecată Consiliul General al Municipiului București, Primăria Municipiului București prin Primarul general și Ministerul de Finanțe pentru ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, instanța să dispună retrocedarea terenului în suprafață de 862 mp situat în București, Șos.Mihai Bravu nr.150 sector 3, plata contravalorii construcției demolate de pe acest teren și care era compusă din corp I – parter cu 3 camere și dependințe, corpul II – două camere cu două antreuri și corp III - subsol, bucătărie și pivniță și parter – 3 camere, hol și etaj – 3 camere, hol. Reclamantul a solicitat ca, în cazul în care terenul nu poate fi restituit în natură pe același amplasament sau pe alt amplasament, să fie obligați pârâții la plata contravalorii acestuia la valoarea de circulație de aproximativ 300 milioane lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că imobilul situat în Șos.Mihai Bravu nr.150, sector 3 a aparținut bunicilor săi, B.P.și V., conform actului de proprietate nr.13941/1920 și transcris sub nr.6406/1920 în Cartea Funciară București. Bunicii au fost moșteniți de către T.M.(fostă B.), în calitate de fiică, iar aceasta de către reclamant, în calitate de fiu. A mai arătat reclamantul că imobilul a trecut în proprietatea statului iar clădirea a fost demolată și terenul parțial ocupat de blocuri noi. În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.480 și următoarele din C.civ.și art.41 din Constituție. Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, prin sentința civilă nr.1471 din 2 octombrie 2001, a respins acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Curtea de Apel București – Secția a IV a Civilă, prin decizia civilă nr.338 din 24 septembrie 2002, în aplicarea art.297 alin.1 C.proc.civ., a admis apelul declarat de reclamantul T.Ș.E., a anulat sentința Tribunalului București și a acordat termen pentru evocarea fondului, constatând că reclamantul a făcut dovada calității procesuale active atât sub aspectul proprietății cât și sub aspectul filiației față de autorii foști proprietari. Împotriva deciziei dată în apel a declarat recurs pârâtul Municipiul București prin Primarul general. Recursul este inadmisibil. În conformitate cu prevederile art.297 alin.1 C.proc.civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G.nr.138/2000, în cazul în care prima instanță a respins sau a anulat cererea de chemare în judecată fără a intra în cercetarea fondului și, instanța de apel, găsind apelul întemeiat, a anulat hotărârea apelată, va evoca fondul și va judeca procesul, pronunțând o hotărâre definitivă.

În redactarea acestui text de lege, anterioară modificării lui prin O.U.G.nr.138/2000, în situația în care prima instanță nu intra în cercetarea fondului, instanța de apel desființa hotărârea atacată și dispunea trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanței de fond. Rațiunea modificării prevederilor art.297 alin.1 C.proc.civ. a fost aceea de a evita trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru a putea fi asigurată judecarea cauzelor cu celeritate, posibilă - fără a fi private părțile de un grad de jurisdicție -, datorită caracterului devolutiv al căii de atac al apelului. Evocarea fondului și judecarea procesului se realizează în înțelesul devolutiv specific căii ordinare de atac a apelului și, atâta timp cât judecata nu a fost finalizată, prin hotărâre definitivă, astfel cum prevede art.297 alin.1 C.proc.civ., modificat prin O.U.G.nr.138/2000, nu poate fi exercitată calea de atac a recursului.

În atare situație, decizia prin care a fost anulată hotărârea apelată și a fost reținută cauza de către instanța de apel pentru judecarea în fond, are caracterul unei hotărâri parțiale și nu este deci susceptibilă de a fi atacată, separat, cu recurs, ci doar o dată cu hotărârea prin care se finalizează judecata în apel, numai această ultimă hotărâre având caracter definitiv. Cum, în speță, pârâtul a declarat recurs împotriva unei hotărâri parțiale, acest recurs apare ca inadmisibil și va fi respins ca atare. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul general împotriva deciziei nr.338 din 24 septembrie 2002 a Curții de Apel București – Secția a IV a Civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2003.