ÎCCJ, decizie (scj.ro #85369)

Funcționar public. Beneficiar al Legii nr.

42/1990. Ordin legal emis de Ministerul Industriei și Resurselor de eliberare

din funcție din motive imputabile

H.G.

nr.15/2001

Legea

nr. 42/1990

Legea

nr. 188/1999

Potrivit H.G.nr.15/2001, personalul existent în cadrul Direcției generale de

comerț interior din fostul Minister al Industriei și Comerțului se preia la

Ministerul pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii și Cooperație în limita

numărului maxim de posturi aprobat și prin testarea competenței profesionale pe

bază de examen, fără  să se prevadă vreo excepție pentru unele

funcții sau deținători ai acestora. Fapta funcționarului de neprezentare la

examenul organizat la Ministerul pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii și Cooperație

atrage eliberarea sa din funcție pentru motive imputabile.

(Secția de contencios administrativ, decizia nr.2074 din

29 mai 2003)

Curtea de Apel București, Secția de contencios administrativ, judecând după

declinarea competenței de către Judecătoria Sector 1 București, a respins ca

neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul LCI în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul Industriei și Resurselor și intervenientul Ministerul pentru

Întreprinderile Mici și Mijlocii și Cooperație.

Totodată, a fost respinsă și cererea de chemare în judecată, formulată de

ministerul pârât  în temeiul art.57 C. proc. civ., față de ministerul

intervenient, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

La data de 26 martie  2001 reclamantul s-a adresat Judecătoriei Sector 1

București , chemând în judecată Ministerul Industriei și Resurselor și cerând

anularea Ordinului nr.128/2001 emis de conducătorul acestui minister, prin care

a fost eliberat din funcția publică de referent, anularea înregistrării din

carnetul de muncă, reintegrarea în funcția avută și obligarea pârâtului la

plata unor daune morale și materiale de 5 milioane lei pe zi, de la data de 24

februarie 2001 și până la data reintegrării efective.

În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că, fiind posesor al

certificatului nr.7416/3 septembrie 1992, eliberat în baza prevederilor Legii

nr.42/1990 și a brevetului acordat prin Decretul nr.226/1992 emis de Președintele

României, nu putea fi  eliberat din funcție din motive neimputabile,

potrivit art.8 lit.ț) din Legea nr.42/1990.

Judecătoria Sector 1 București, admițând excepția invocată de Ministerul

Industriei și Resurselor, și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel

București.

La data de 11 septembrie 2001, în fața Curții de apel, Ministerul Industriei și

Resurselor a cerut introducerea în cauză a Ministerului pentru Întreprinderile

Mici și Mijlocii și Coperație, pentru ca soluționarea cererii de reintegrare a

reclamantului  să-i fie opozabilă.

Respingând acțiunea formulată, instanța de fond a reținut că, în urma

reorganizării fostului Minister al Industriei și Comerțului, unde reclamantul a

deținut funcția de referent în cadrul Direcției generale de comerț interior,

atribuțiile și personalul acestei direcții generale au fost preluate de către

Ministerul pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii și Cooperație, potrivit

prevederilor art.1(3) și art.12 din H.G.nr.15/2001 privind organizarea și

funcționarea acestui minister, prin testarea competenței profesionale pe bază

de examen, dar reclamantul nu s-a prezentat la examenul respectiv, astfel că

ordinul atacat este legal și temeinic.

În ceea ce privește soluția de respingere a cererii formulate de ministerul

pârât în temeiul prevederilor art.57 din C. proc. civ., instanța de fond a

reținut că în cauză nu s-au adus dovezi în sensul acestor pevederi legale.

Împotriva acestei soluții, a formulat recurs reclamantul, invocând

prevederile  art.304 pct.10 și 11 din C. proc. civ. și susținând, în

esență,  că  instanța  de  fond  a

pronunțat  o  hotărâre  fără  temei  legal,  cu

încălcarea prevederilor Legii nr.188/1999 și Legii nr.42/ 1990, nesocotind

probele pe care le-a administrat în cauză, din care rezultă că este beneficiar

al statutului de luptător pentru victoria Revoluției din decembrie 1989,

situație în care nu i se  putea desface contractul de muncă din motive

neimputabile.

Recursul este nefondat.

Este necontestat faptul că recurentul este titularul drepturilor conferite prin

Legea nr.42/1990, având calitatea de Luptător pentru Victoria Revoluției Române

din Decembrie 1989, conferite prin certificatul nr.7416/03 septembrie 1992 și

brevetul acordat prin Decretul nr.226/1991  emis de Președintele României.

De asemenea, este necontestat faptul că recurentul a deținut funcția publică de

execuție referent I/1 în cadrul Ministerului Industriei și Resurselor până la

data emiterii Ordinului nr.128/28 februarie 2001 de către conducătorul

acestui minister, prin care a fost eliberat din funcție, în temeiul art.89

lit.c) și art.92 lit.d) din Legea nr.188/1999, privind Statutul funcționarilor

publici.

Într-adevăr, în conformitate cu prevederile art.10 alin.2 din Legea nr.42/1990,

republicată în Monitorul Oficial nr.198 din 24 august 1996, contractul de muncă

al luptătorilor pentru victoria Revoluției  române din decembrie 1989,

încadrați în unitățile cu capital integral de stat nu poate fi desfăcut decât

pentru motive imputabile lor.

Instanța de fond a reținut, în mod corect că, urmare a adoptării O.U.G.nr.291/2000

privind stabilirea de măsuri referitoare la organizarea și funcționarea unor

ministere, fostul Minister al Industriei și Comerțului a fost reorganizat,

Direcția generală de comerț interior fiind preluată la noul minister înființat,

Ministerul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și Cooperație, potrivit

prevederilor art.1(3) din H.G.nr.15/2001 privind organizarea și funcționarea

acestui nou minister.

Hotărârea Guvernului nr.15/2001 a fost adoptată de Guvern în conformitate cu

prevederile art.12 din OU.G.nr.291/2000 potrivit cărora, organizarea și

funcționarea ministerelor se va face prin hotărâri ale Guvernului.

Astfel, potrivit prevederilor art.12 din H.G.nr.15/2001, personalul existent în

cadrul Direcției generale de comerț interior din fostul  Minister al

Industriei și Comerțului se preia la Ministerul pentru Întreprinderile Mici și

Mijlocii și Cooperație în limita numărului maxim de posturi aprobat și prin

testarea competenței profesionale pe bază de examen, fără  să se prevadă

vreo excepție pentru unele  funcții sau deținători ai acestora.

Or, recurentul, din motive care exced cauzei și nu au semnificație juridică, nu

s-a  prezentat la examenul organizat la Ministerul pentru Întreprinderile

Mici și Mijlocii și Cooperație pentru testarea cunoștințelor profesionale, ceea

ce a făcut să nu poată fi preluat legal prin transfer de la Ministerul

Industriei și Resurselor, astfel că emiterea Ordinului nr.128/2001 este

consecința încălcării prevederilor art.12 din H.G.nr.15/2001, ceea ce conduce

la concluzia că eliberarea sa din funcție nu s-a realizat cu încălcarea

prevederilor art.10 alin.(2) din Legea nr.42/1990, republicată.

Recursul a fost respins ca nefondat.