ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1521/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 26 martie 2001, la Judecătoria sectorului 1, București, reclamantul I.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Industriei și Resurselor, anularea Ordinului nr. 141 din 28 februarie 2001, emis de pârât, prin care a fost eliberat din funcția publică de consilier I/2, anularea înregistrării de la poziția 85 din carnetul de muncă, reîncadrarea în funcția deținută și obligarea pârâtului la plata drepturilor bănești, de la data de 24 februarie 2001, precum și la plata de daune materiale și morale, de 5 milioane lei pe zi, de la data de 24 februarie 2001, până la data reintegrării.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este posesor al certificatului nr. 1511/1991, eliberat în baza Legii nr. 42/1990 și a brevetului acordat prin Decretul nr. 110/1991, emis de Președintele României, prin care i se conferă titlul și medalia „Luptător pentru victoria Revoluției române din Decembrie 1989”. A susținut că, potrivit prevederilor art. 5 din Legea privind Statutul funcționarilor publici nr. 188/1999, coroborat cu prevederile art. 8 lit. ț) din Legea nr. 42/1991, republicată, nu putea fi eliberat din funcția publică de execuție, din motive care nu-i sunt imputabile. La cererea reclamantului, instanța a admis introducerea în cauză în calitate de pârât, a Ministerului pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii și Cooperație, având în vedere capătul de cerere privind reintegrarea în funcția avută.

Instanța sesizată, prin sentința civilă nr. 4551 din 19 aprilie 2001, a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu și, în temeiul dispozițiilor art. 95 din Legea nr. 188/1999, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Soluționând pricina după declinare, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 337 din 1 aprilie 2002, a respins ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul I.C., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Industriei și Resurselor și Ministerul pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii și Cooperație.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în urma reorganizării fostului Minister al Industriei și Comerțului, unde reclamantul a deținut funcția publică de execuție, de consilier I/2 în cadrul Direcției Generale de Comerț Interior, atribuțiile și personalul acestei direcții generale au fost preluate de către Ministerul pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii și Cooperație, potrivit prevederilor art. 12 din H.G. nr. 15/2001, privind organizarea și funcționarea acestui minister, prin testarea competenței profesionale pe bază de examen. A reținut, totodată, că încetarea raporturilor de muncă este imputabilă reclamantului, întrucât acesta a refuzat, fără temei, să se prezinte la examenul de testare a competenței profesionale, organizat conform art. 12 din H.G.

nr. 15/2001 și a apreciat că dispozițiile Legii nr. 42/1990 nu sunt în contradicție cu obligativitatea testării profesionale. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul, susținând, în esență, că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor Legii nr. 188/1999 și a Legii nr. 42/1990, că instanța nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra probelor administrate, neținând seama de faptul că este beneficiar al statutului de luptător pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989, situație în care nu i se putea desface contractul de muncă din motive neimputabile. Examinând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, actele dosarului și normele legale incidente cauzei, se constată că recursul este nefondat.

Prin O.U.G. nr. 291/2000 privind stabilirea de măsuri referitoare la organizarea și funcționarea unor ministere, fostul Minister al Industriei și Comerțului a fost reorganizat, Direcția Generală de Comerț Interior fiind preluată de Ministerul pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii și Cooperație, potrivit prevederilor art. 1 alin. (3) din H.G. nr. 15/2001 privind organizarea și funcționarea acestui minister. Hotărârea nr. 15/2001 a fost adoptată de Guvern, în conformitate cu prevederile art. 12 din O.U.G. nr. 291/2000, aprobată prin Legea nr. 308/2001, potrivit cărora organizarea și funcționarea ministerelor se va face prin hotărâri ale Guvernului. Astfel, potrivit prevederilor art. 12 din H.G.

nr. 15/2001, personalul existent în cadrul Direcției Generale de Comerț Interior din fostul Minister al Industriei și Comerțului se preia la Ministerul pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii și Cooperație, în limita numărului maxim de posturi aprobat și prin testarea competenței profesionale, pe bază de examen, fără să se prevadă vreo excepție pentru unele funcții sau deținători ai acestora. În conformitate cu aceste prevederi legale, la 8 februarie 2001, Ministerul pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii și Cooperație a organizat examen, la care, însă, reclamantul, care a deținut funcția publică de execuție de consilier I/2 în cadrul Ministerului Industriei și Resurselor - Direcția Generală de Comerț Interior, nu s-a prezentat, deși a semnat de luare la cunoștință despre obligativitatea participării la examen, ceea ce a determinat ca acesta să nu poată fi preluat legal, prin transfer, în urma reorganizării ministerului.

Ca urmare, prin Ordinul nr. 141 din 28 februarie 2001, emis de conducătorul Ministerului Industriei și Resurselor, în temeiul art. 89 lit. c) și a art. 92 lit. d) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, reclamantul a fost eliberat din funcția publică de execuție, începând cu data de 25 februarie 2001. În atare împrejurare, emiterea Ordinului nr. 141 din 28 februarie 2001 este consecința încălcării de către reclamant, a prevederilor art. 12 din H.G. nr. 15/2001, invocarea calității de luptător pentru victoria Revoluției române din Decembrie 1989 neprezentând relevanță în cauză, câtă vreme trecerea la Ministerul pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii și Cooperație era condiționată de participarea la testarea competenței profesionale, pe bază de examen, astfel că eliberarea sa din funcție nu s-a realizat cu încălcarea prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 42/1990, republicată și nici ale Legii nr. 188/1999.

În consecință, față de cele ce preced, se constată că instanța de fond, pe baza probelor administrate, a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul I.C. împotriva sentinței civile nr. 337 din 1 aprilie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2005.