ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 06.05.2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2792/2010

HOTĂRÂRE
06.05.2010
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2792/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

La data de 27 februarie

2008, reclamanta M.M.E. în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă Administrația

Patrimoniului Protocolului de Stat, a solicitat anularea deciziei nr. 459 din 03

decembrie 2007 emisă de pârâtă, și obligarea de a face o ofertă concretă de măsuri

reparatorii prin echivalent cu un alt apartament de aceeași valoare cu apartamentul

nr. 3 situat la etajul 1 din str. D.O. și cota aferentă de teren, sau dacă acest

lucru este imposibil, să emită o decizie prin care să propună acordarea de măsuri

reparatorii prin echivalent, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

În motivarea contestației

reclamanta a arătat că, a adresat Primăriei Municipiului București notificarea

nr. 1410 din 5 aprilie 2001, prin care în temeiul Legii nr. 10/2001, a solicitat

restituirea în natură a apartamentului situat la parter și a apartamentului situat

la etajul 1, str. D.O., apartamente ce au fost preluate de stat fără titlu valabil

de la autoarea sa B.M.O.

Prin sentința civilă

nr. 1155/F din 13 iunie 2008, Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis

contestația formulată de M.M.E., a anulat decizia nr. 459 din 03 decembrie 2007

emisă de pârâtă și a obligat intimata Regia Autonomă Administrația Patrimoniului

Protocolului de Stat să emită decizie cu propunerea de acordare de măsuri reparatorii

prin echivalent în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru apartamentul

situat la etajul 1 al imobilului din București, str. D.O. și cota aferentă de teren.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Tribunalul a reținut că, prin decizia nr. 459 din 03 decembrie 2007, instanța

a respins notificarea formulată de B.M.O., continuată după decesul acesteia de M.M.E.,

că dosarul administrativ a fost completat cu acte de stare civilă și dovada că nu

au fost încasate despăgubiri pentru imobil în temeiul Legii nr. 112/1995, astfel

încât calitatea contestatoarei de persoană îndreptățită la restituire este pe deplin

confirmată de Hotărârea nr. 1982 din 20 noiembrie 1998 a Consiliului General al

Municipiului București și de dispozițiile nr. 6191, 6192 și 6193 din 17 iulie 2006

ale Primăriei Municipiului București, prin care au fost restituite autoarei sale

și, respectiv, reclamantei însăși, celelalte părți din imobilul din str. D.O.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat apel intimata Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului

de Stat, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței, iar, pe fond,

respingerea contestației.

Motivând apelul, intimata

a susținut că în mod greșit prima instanță a reținut calitatea contestatoarei de

persoană îndreptățită la restituire, întrucât la dosarul administrativ au fost depuse

copii legalizate de pe actele doveditoare referitoare la dreptul de proprietate

și la calitatea de moștenitor.

A mai arătat că în mod

greșit instanța de fond, a apreciat că dovada eliberată de direcția de specialitate

din cadrul Primăriei Municipiului București, din care rezultă că nu s-au primit

despăgubiri în condițiile Legii nr. 112/1995 nu era necesară.

Prin hotărârea nr. 1982

din 20 noiembrie 1998 emisă de Consiliul General al Municipiului București, s-a

restituit conform Legii nr. 112/1995 apartamentul de la etajul 2, iar pentru restul

imobilului (compus din S+P+E1 și teren în suprafață de 267,64 m.p.), trecut în proprietatea

statului în baza Decretului nr. 92/1950, s-au acordat despăgubiri numitei B.M.O.

în cuantum de 120.991,469 RON.

Deși petenta a contestat

această hotărâre, instanța a respins definitiv și irevocabil acțiunea, ceea ce denotă

că dispoziția respectivă își produce efectele în privința încasării despăgubirilor

pentru imobilul în litigiu, mai puțin pentru apartamentul situat la etajul 2 și

terenul aferent acestuia.

Curtea de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia nr. 22/A

din 13 ianuarie 2009 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta Regia Autonomă

Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat împotriva sentinței civile nr.

1155 din 13 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă.

Pentru a decide astfel,

curtea de apel, a reținut, în esență, următoarele:

În dovedirea calității

de persoană îndreptățită la restituire, reclamanta M.M.E. a depus certificatul de

calitate de legatar din 10 iunie 2002, certificatul de legatar suplimentar din

26 mai 2003 de pe urma defunctei B.M.O., certificatul de deces al autoarei sale,

certificatul de naționalitate din 25 ianuarie 1927, certificatul de naștere, certificatul

de cununie legalizat sub nr. x din 29 martie 2001, certificatul de căsătorie legalizat

sub nr. z din 17 iunie 2003, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub

nr. y din 19 aprilie 1932, respectiv nr. w din 21 iulie 1937.

În raport cu aceste acte,

curtea a apreciat că, reclamanta și-a dovedit calitatea de persoană îndreptățită

la restituire, calitate confirmată și de Hotărârea nr. 1982 din 20 noiembrie 1998

a Consiliului General al Municipiului București și de dispozițiile din 17 iulie

2007 ale Primăriei Municipiului București, prin care au fost restituite autoarei

contestatoarei și respectiv contestatoarei, celelalte părți ale imobilului din litigiu.

A mai reținut Curtea de

Apel, că dovada eliberată de direcția de specialitate din cadrul Primăriei Municipiului

București ce viza încasarea despăgubirilor acordate conform Legii nr. 112/1995 nu

poate produce efecte juridice față de valorificarea drepturilor prevăzute de Legea

nr. 10/2001.

Noile dispoziții cuprinse

în legea specială impun doar obligația ca despăgubirea acordată în temeiul acestui

act normativ – la valoarea de circulație a imobilului – să fie redusă cu valoarea

încasată în temeiul Legii nr. 112/1995, actualizată cu indicele de inflație, ceea

ce presupune o analiză asupra executării deciziei emise în raport de dovezile produse

în faza executării.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri, a declarat recurs Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului

de Stat, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Dezvoltând criticile de

nelegalitate recurenta pârâtă a susținut că în mod greșit a reținut instanța că

reclamanta a făcut dovada calității de persoană îndreptățită, iar solicitarea recurentei

de a depune înscrisurile în copii legalizate nu este justificată, făcând trimitere

la dispozițiile art. 23 pct. 2 din H.G. nr. 250/2007.

A mai arătat recurenta

că singurele acte pe care le-a avut la dosarul notificării au fost cele depuse inițial,

insuficiente pentru a dovedi calitatea de persoană îndreptățită, în sensul prevederilor

Legii nr. 10/2001.

Recurenta, a criticat

hotărârea și pentru faptul că, în mod greșit a reținut instanța că, dovada eliberată

de direcția de specialitate din cadrul Primăriei Municipiului București ce viza

încasarea despăgubirilor acordate conform Legii nr. 112/1995 nu poate produce efecte

juridice față de clarificarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Sub acest aspect, recurenta

a reiterat faptul că antecesoarea reclamantei B.M.O. a fost despăgubită cu suma

de 120.931,479 RON în baza Legii nr. 112/1995, așa cum rezultă din H.G. nr. 1982

din 20 noiembrie 1998 a Consiliului General al Municipiului București, astfel încât

persoana îndreptățită are dreptul la diferența dintre valoarea încasată, actualizată

cu indicele de inflație și valoarea corespunzătoare a imobilului.

Față de cele arătate,

recurenta a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea

în tot a hotărârii recurate, admiterea apelului cu consecința respingerii contestației

ca neîntemeiată.

Verificând legalitatea

deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul

declarat în cauză este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 22 din Legea

nr. 10/2001, în redactarea în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate actele

doveditoare ale dreptului de proprietate, precum și în cazul moștenitorilor, cele

care atestă această calitate, vor fi depuse ca anexă la notificare.

Întrucât textul nu conține

prevederi speciale în privința dovedirii dreptului de proprietate al persoanei îndreptățite,

respectiv a calității sale de moștenitor al fostului proprietar, sunt aplicabile

regulile de drept comun întâlnite în materia acțiunii în revendicare imobiliară.

În speță, prin probele

administrate, reclamanta și antecesorii acesteia au făcut dovada dreptului de proprietate

asupra imobilului în litigiu și a calității lor de persoane îndreptățite la restituire,

aspect recunoscut chiar de recurentă.

Nefondată este și critica

vizând faptul că prima instanță a înlăturat dovada eliberată de Primăria Municipiului

București, din care rezultă încasarea despăgubirilor acordate în temeiul Legii

nr. 112/1995 antecesoarei reclamantei ca nefiind concludentă soluționării cauzei.

Din dispozitivul sentinței

civile nr. 1155 din 13 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul București rezultă că

recurenta-intimată a fost obligată să emită o decizie prin care să propună reclamantei

acordarea de măsuri reparatorii, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005,

pentru apartamentul situat la etajul 1 al imobilului din București, str. D.O. și

pentru cota parte de teren.

Încasarea unor despăgubiri

în temeiul Legii nr. 112/1995 nu împiedică reclamanta să-și valorifice drepturile

prevăzute în Legea nr. 10/2001, ci impune ca despăgubirea ce se va stabili în temeiul

acestei RON să fie redusă cu valoarea încasată în temeiul Legii nr. 112/1995, actualizată

cu indicele de inflație, urmând însă o altă procedură decât cea care formează obiectul

prezentei acțiuni.

Pentru aceste considerente,

în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., recursul declarat în cauză de pârâta

Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat va fi respins ca

atare.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului

de Stat împotriva deciziei nr. 22A din 13 ianuarie 2009 a Curții de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 mai 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-09-21
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5996/2007
Deliberând asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, reține următoarele: Prin sentința civilă nr. 628 din 3 mai 2006, Tribunalul București, secția a III a civilă, a admis contestația formulată de reclamatul N.O.
ÎCCJ 2010-05-20
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3125/2010
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București, secția a IV-a civilă, sub nr. 6795/3/2008, contestatoarea H.A. reprezentată de C.A. a chemat în judecată pe pârâtul Municipiului București
ÎCCJ 2010-03-24
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2008/2010
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. 10424/3 din 22 martie 2007, reclamanta A.R.R., în contradictoriu cu pârâții Munici
ÎCCJ 2010-11-03
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5794/2010
1950 conform anexei la Decret poziția 2704 pentru București, de pe numele fostului proprietar F.I. In termenul legal prevăzut de Legea nr. 10/ 2010 reclamanții au notificat C.G.M.B. Întrucât entitatea notificată nu a răspuns la notificare r
ÎCCJ 2012-02-15
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 961/2012
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1382 din 27 noiembrie 2009, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții B.D. și B.G., în contradictoriu cu pârâta R.A.
Sursă