ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 459/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, sub dosar nr. 823/57/2006, reclamanta L. M. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Sibiu, anularea hotărârii nr. 2102 din 31 martie 2003 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 189/2000 și obligarea pârâtei la emiterea unei noi hotărâri prin care să-i recunoască drepturile de beneficiară a Legii nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că părinții săi, în anul 1944, s-au refugiat, din cauza regimului hortyst, din localitatea de domiciliu, Someșeni, județul Cluj, în localitatea Mediaș.

A mai arătat reclamanta, că s-a născut la data de 27 mai 1942, în timpul refugiului părinților săi.

Prin sentința civilă nr. 115 din 30 iunie 2006, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei L.M., a anulat hotărârea nr. 2102 din 31 martie 2006, emisă de Casa Județeană de Pensii Sibiu și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pe perioada 27 mai 1942 - 6 martie 1945. Pentru a hotărî astfel, în baza probelor administrate în cauză, instanța de fond a apreciat că legiuitorul a urmărit prin dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, menționate mai sus, ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate asupra lor, din motive etnice, acesta fiind și cazul copiilor născuți în refugiu, care au suportat condițiile grele de viață ce au decurs din situația de refugiați a părinților.

A concluzionat instanța de fond că reclamanta a făcut dovada că s-a născut în timpul refugiului părinților săi din localitatea de domiciliu, situată în Someșeni, județul Cluj, în localitatea Mediaș, aflată pe teritoriu Statului român, astfel încât este îndreptățită să beneficieze de drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Sibiu, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile legale și probatoriul administrat în cauză. Se susține, în esență, că reclamanta nu era născută în momentul strămutării părinților săi și nici nu a fost concepută înainte de strămutare și născută în perioada de refugiu, astfel încât nu îndeplinește condițiile prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000. Recursul este nefondat. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ. , Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Așadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

În cauză, este necontestat și rezultă din dovezile administrate (actele de stare civilă și declarațiile autentice ale martorilor S.I. și M.C.), că reclamanta s-a născut la data de 27 mai 1942, în localitatea Mediaș, după ce, în septembrie 1940, în urma Dictatului de la Viena, încheiat la 30 august 1940, părinții săi se refugiaseră din localitatea de domiciliu, aflată în Someșeni, județul Cluj (teritoriu ocupat de regimul hortyst), în localitatea Mediaș. Fiind născută în perioada refugiului părinților săi, intimata-reclamantă a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în mod corect a procedat instanța de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000 și, în consecință, să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin.

Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Sibiu, împotriva sentinței civile nr. 115 din 30 iunie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 ianuarie 2007.