ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 459/2007

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ

înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios

administrativ, sub dosar nr. 823/57/2006,

reclamanta L.

M. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de

Pensii

Sibiu, anularea hotărârii nr. 2102

din 31 martie 2003 a Comisiei de

aplicare

a Legii nr. 189/2000 și obligarea pârâtei la emiterea unei noi

hotărâri prin care să-i recunoască drepturile de

beneficiară a Legii nr.

189/2000.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că părinții săi, în

anul 1944, s-au refugiat, din cauza regimului hortyst, din localitatea

de domiciliu, Someșeni, județul Cluj, în

localitatea Mediaș. A mai

arătat

reclamanta, că s-a născut la data de 27 mai 1942, în timpul

refugiului

părinților săi.

Prin sentința civilă nr. 115 din 30 iunie 2006, Curtea de Apel

Alba Iulia, secția comercială și de

contencios administrativ, a

admis acțiunea

reclamantei L.M., a anulat hotărârea nr.

2102 din 31 martie 2006, emisă

de Casa Județeană de Pensii Sibiu și a

obligat

pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască

reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr.

189/2000, pe perioada

27 mai 1942 - 6 martie 1945.

Pentru

a hotărî astfel, în baza probelor administrate în cauză,

instanța de fond a apreciat că

legiuitorul a urmărit prin dispozițiile

art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, menționate

mai sus, ca de

aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele care au

avut de suferit

consecințele persecuțiilor exercitate asupra lor, din

motive etnice, acesta fiind și

cazul copiilor născuți în refugiu, care

au suportat condițiile grele de viață ce au decurs

din situația de

refugiați a

părinților.

A

concluzionat instanța de fond că reclamanta a făcut dovada

că s-a născut în timpul

refugiului părinților săi din localitatea de

domiciliu, situată în Someșeni, județul Cluj, în

localitatea Mediaș,

aflată pe teritoriu Statului

român, astfel încât este îndreptățită să

beneficieze de drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin

Legea

nr. 189/2000.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa

Județeană de Pensii Sibiu, criticând-o pentru nelegalitate, arătând

că instanța de fond a interpretat în mod greșit

dispozițiile legale și

probatoriul administrat

în cauză. Se susține, în esență, că reclamanta

nu era născută în momentul strămutării părinților săi

și nici nu a fost concepută înainte de strămutare și născută în perioada de

refugiu, astfel încât nu îndeplinește condițiile prevăzute de O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Recursul

este nefondat.

Examinând

sentința atacată, în raport cu actele și lucrările

dosarului, cu criticile formulate de recurentă,

precum și cu

dispozițiile legale incidente

în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ.

, Curtea constată că

recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit

art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999

privind acordarea unor drepturi, persoanelor

persecutate de către

regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie

1940, până la 6 martie

1945, din motive etnice, cu modificările și

completările ulterioare, de prevederile acestui act

normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus

menționată, a avut de suferit persecuții etnice,

în sensul că a fost

refugiată,

expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul

textului de lege menționat, rezultă că

drepturile

compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive

etnice, au suferit persecuții în perioada

precizată, fără a se face

distincție între persoanele care au fost

efectiv strămutate ori

expulzate în altă

localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în

refugiu. Așadar, legiuitorul a urmărit ca de

aceste drepturi să se

bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit

consecințele persecuțiilor exercitate din motive

etnice, în această

categorie

intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia

împărtășind aceeași situație cu cea a părinților

refugiați, al căror

statut l-au dobândit.

În

cauză, este necontestat și rezultă din dovezile administrate

(actele de stare civilă și declarațiile

autentice ale martorilor S.I. și M.C.), că reclamanta s-a născut la data de 27

mai 1942, în localitatea Mediaș, după ce, în septembrie 1940, în urma

Dictatului de la Viena, încheiat la 30 august 1940, părinții săi se

refugiaseră din

localitatea de domiciliu, aflată în Someșeni, județul

Cluj (teritoriu ocupat de regimul hortyst), în

localitatea Mediaș.

Fiind născută în perioada refugiului părinților săi, intimata-reclamantă

a împărtășit situația părinților refugiați, suportând

consecințele morale și materiale

ale refugiului care, începând cu

data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație

față de care, în

mod corect a procedat instanța de fond obligând-o pe pârâtă să-i

recunoască reclamantei,

calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000 și, în consecință,

să-i acorde acesteia drepturile ce i se

cuvin.

Pentru considerentele

arătate, recursul va fi respins ca

nefondat,

menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și

legală.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Sibiu,

împotriva sentinței civile nr. 115 din 30

iunie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 25 ianuarie 2007.