ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1059/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată la data de 18 iunie

2007 pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamantul N.A. a solicitat ca, în contradictoriu

cu intimata Casa Județeană de Pensii Cluj să se anuleze Hotărârea din 16 mai 2007

emisă de Comisia pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000 și recunoașterea

calității de refugiat din motive etnice și acordarea drepturilor aferente conform

legii.

Motivându-și cererea reclamantul

a arătat că părinții săi s-au refugiat din motive de persecuție etnică în perioada

august 1940 – martie 1945 din localitatea P. în localitățile C., C.A., S., S.A.

și G., el fiind născut în refugiul acestora.

Prin întâmpinare Casa

Județeană de Pensii Cluj a solicitat respingerea contestației pe motivul că refugiul

a avut loc dintr-un teritoriu liber în teritoriu ocupat de regimul hortyst.

Curtea de Apel Cluj,

secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 428 din

20 septembrie 2007 admis acțiunea în contencios administrativ, a dispus anularea

hotărârii din 16 mai 2007 și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea

de refugiat în perioada 7 aprilie 1944 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile

bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 și aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările

ulterioare, începând cu data de 1 august 2006.

Pentru a hotărî astfel

această instanță a reținut că din probele administrate, respectiv declarațiile martorilor

N.G. și S.G. precum și audierea martorilor O.N. și T.A. rezultă că părinții reclamantului

s-au refugiat din motive de persecuție etnică și că de drepturile compensatorii

beneficiază și copiii născuți în timpul refugiului părinților întrucât au suferit

în mod indirect persecuțiile etnice.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o ca nelegală

și netemeinică și susținând în esență, pe de o parte că reclamantul s-a născut în

refugiul părinților săi, deci nu a fost prejudiciat în mod direct iar pe de altă

parte că localitatea din care s-au refugiat părinții reclamantului se află în teritoriu

liber neocupat de regimul hortyst și deci nu poate fi vorba de o persecuție etnică.

Curtea, analizând actele

și lucrările dosarului constată următoarele:

Potrivit art. 1 lit. c)

din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de

către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până

la 6 martie 1945 din motive etnice, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000

și modificată prin art.

I

din Legea nr. 586/2002, între cetățenii români

ce beneficiază de drepturile instituite de această ordonanță, din cauza persecuțiilor

din motive etnice suferite în acea perioadă, este menționată și persoana care "a

fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate".

În explicarea semnificației

expresiei strămutată, în Normele pentru aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului

nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile

instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945

din motive etnice, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, se precizează, la art. 2, că

"prin persoană care a fost strămutată în altă localitate... se înțelege persoana

care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate

din motive etnice", adăugându-se că "în această categorie se includ și

persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum și cele care au făcut obiectul

unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral".

Din coroborarea acestor

dispoziții reiese astfel voința neîndoielnică a legiuitorului de a acorda măsuri

reparatorii oricărui cetățean român care în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie

1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, pentru a nu se crea vreo situație

de inegalitate sau discriminare în drepturi, indiferent dacă refugiul, expulzarea

sau strămutarea a avut loc din teritoriile ocupate de un stat străin în teritoriile

românești ori din cele aflate sub jurisdicția statului român în cele care s-au aflat

vremelnic în administrația altor state, în scopul asigurării deplinei realizări

a principiului protecției tuturor cetățenilor.

Sub acest aspect este

de observat că actele normative menționate impun ca dispozițiile pe care le cuprind

să fie interpretate în sensul că legiuitorul, ținând seama de situațiile grele create

prin presiunile exercitate în perioada la care s-a făcut referire de unele state

vecine României, care au determinat importante cedări de teritorii în favoarea acelor

state, urmate de inevitabile mișcări de populații, nevoite să se refugieze, ori

expulzări sau strămutări de persoane în alte localități, a înțeles să acorde anumite

drepturi celor persecutați, fără să facă distincție dacă refugiul, expulzarea sau

strămutarea a avut loc pe teritoriul statului român sau în afara acestuia.

Așadar, interpretarea

corectă și completă a dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, astfel

cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000 și modificată ulterior prin art.

1

din Legea nr. 586/2002,

duce la concluzia că, independent de naționalitate, cetățenii români persecutați

din motive etnice de regimurile instaurate în perioada de 6 septembrie 1940 - 6

martie 1945, dacă la data strămutării aveau domiciliul pe teritoriul statului român

sau pe teritoriile românești aflate sub ocupația altor state, indiferent dacă localitatea

în care au fost strămutați ori s-au refugiat se afla sub jurisdicție românească

sau sub dominația altui stat, beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute în

art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr.

189/2000 și modificată ulterior prin art.

1

din Legea nr. 586/2002.

De altfel, în acest sens

s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, prin decizia

nr. 41 din 7 mai 2007.

Prin probele administrate

în dosarul cauzei reclamantul a făcut dovada persecuției din motive etnice a părinților

săi, nevoiți să se refugieze urmare acestei persecuții, cunoscut fiind că dispozițiile

art. 6

1

din O.G. nr. 105/1999 astfel cum au fost aprobate prin Legea

nr. 189/2000 permit dovedirea situației de persecuție, în lipsa documentelor oficiale

și cu declarații de martori.

Reclamantul este îndreptățit

să beneficieze de măsurile reparatorii instituite prin Legea nr. 189/2000 chiar

dacă s-a născut în refugiul părinților săi, întrucât legiuitorul a urmărit ca de

aceste drepturi să beneficieze și copiii care au suportat aceleași consecințe nefavorabile

și prejudicii pe care le-a suportat familia sa ca urmare a persecuției etnice exercitate.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul

va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 428 din 20 septembrie

2007 a Curți de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 martie 2008.