ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 628/2010

Asupra recursului civil de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele: Prin sentința nr. 1400 din 14 mai 2008, Tribunalul Prahova, secția civilă, a admis contestația formulată de R.E. în contradictoriu cu Primăria municipiului Ploiești. A anulat în parte dispoziția nr. 2593 din 5 mai 2006 a Primarului municipiului Ploiești, în sensul că a dispus restituirea în natură către contestatoare a suprafeței de 325 mp teren, situat în Ploiești, identificat în raportul de expertiză prin aliniamentul A – B – C – D – E – F – G – H – K – A. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, prin dispoziția nr. 2593 din 5 mai 2006, Primarul municipiului Ploiești a constatat că R.E.

poate beneficia de restituirea în natură a suprafeței de teren de 186,5 mp, iar pentru partea de imobil imposibil de restituit în natură se va emite o nouă decizie de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent. A mai reținut tribunalul, că se poate dispune restituirea în natură a suprafeței de teren de 325 mp, care este liberă de construcții, inclusiv a suprafeței de 42 mp teren, acoperită de o alee betonată, deoarece nu face parte din domeniul public și nu servește ca acces la blocul de locuințe nr. 112. Prin decizia nr. 249 din 30 octombrie 2008, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins apelul declarat de Primăria municipiului Ploiești.

Instanța de apel a constatat că tribunalul a avut în vedere toate probele administrate în cauză și că, prin raportul de expertiză, s-a constatat că terenul poate fi restituit în natură. Cu privire la suprafața de teren de 42 mp, instanța de apel a reținut că nu s-a dovedit apartenența acesteia la domeniul public, deoarece imobilul reclamantei a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică, iar scopul exproprierii a fost atins, nefiind necesară adoptarea unui alt act administrativ. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Primăria municipiului Ploiești. Invocând la modul general dispozițiile art. 299 C. proc. civ., recurenta a arătat că decizia atacată este nelegală, deoarece instanțele au făcut o greșită aplicare a art. 10 alin. (2) și art. 11 din Legea nr. 10/2001, în condițiile în care terenul este afectat de lucrări de utilitate publică.

Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare. Prin Decretul de expropriere nr. 171 din 5 mai 1979 s-a dispus exproprierea suprafeței de teren de 325 mp și a construcției edificate pe acesta, ce a aparținut autoarei reclamantei, R.I. Imobilul fiind expropriat, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, republicată, care în alin. (3) prevăd că, în cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se prin echivalent.

Prin raportul de expertiză efectuat de expert topo D.M., a fost identificat imobilul a cărui restituire în natură s-a solicitat, iar prin expertiza efectuată de expert topo E.G., s-a constatat că nu este posibilă restituirea suprafeței de teren de 42 mp, care constituie domeniu public al localității. La dosar mai există înscrisuri emise de serviciile de utilități publice, din care rezultă că terenul ce a aparținut autoarei reclamantei poate fi restituit în natură. Față de prevederile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, Înalta Curte constată că prin decizia atacată s-a făcut o greșită aplicare a textului de lege incident doar în ceea ce privește suprafața de teren de 42 mp, ocupată de o alee de acces.

Astfel, din schițele la cele două rapoarte de expertiză efectuate în cauză de experți topo D.M. și E.G., se constată că această suprafață de teren este în continuarea unei alte suprafețe de teren, mai mare, ocupată tot de o alee betonată, care desparte terenul ce a aparținut autoarei reclamantei de blocul nr. 112 și care asigură accesul nu doar la acest bloc, ci și la blocul 109E. Aceste împrejurări fac ca suprafața de teren ocupată de aleea betonată să nu fie liberă, în sensul art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată și să nu poată fi restituită în natură, indiferent dacă s-a făcut sau nu dovada că ar aparține domeniului public al localității, deoarece este ocupată de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea și este necesară accesului și bunei funcționări a zonei de locuințe pe care o deservește.

Prin urmare, se va admite recursul declarat împotriva deciziei, care va fi casată, în sensul că se va admite apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Prahova, ce va fi modificată în parte, în sensul că se va înlătura de la restituire suprafața de teren ocupată de aleea betonată, pentru care reclamanta va beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent. Se va păstra restul dispozițiilor sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Ploiești, prin primar împotriva deciziei nr. 249 din 30 octombrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pe care o casează. Admite apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței nr. 1400 din 14 mai 2008 a Tribunalului Prahova, secția civilă, pe care o modifică în parte, în sensul că înlătură de la restituirea în natură suprafața de teren de 42 mp, identificată prin raportul de expertiză (întregire) întocmit de expert topo G.E. prin punctele A – G – H – K, urmând ca pentru această suprafață reclamanta R.E. să beneficieze de măsuri reparatorii prin echivalent stabilite prin dispoziția contestată.

Păstrează restul dispozițiilor sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 februarie 2010.