ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 628/2010

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea actelor și

lucrărilor cauzei constată următoarele:

Prin sentința nr. 1400 din 14 mai

2008, Tribunalul Prahova, secția civilă, a admis contestația formulată de R.E.

în contradictoriu cu Primăria municipiului Ploiești.

A anulat în parte dispoziția nr.

2593 din 5 mai 2006 a Primarului municipiului Ploiești, în sensul că a dispus

restituirea în natură către contestatoare a suprafeței de 325 mp teren, situat

în Ploiești, identificat în raportul de expertiză prin aliniamentul A – B – C –

D – E – F – G – H – K – A.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul

a reținut că, prin dispoziția nr. 2593 din 5 mai 2006, Primarul municipiului

Ploiești a constatat că R.E. poate beneficia de restituirea în natură a

suprafeței de teren de 186,5 mp, iar pentru partea de imobil imposibil de

restituit în natură se va emite o nouă decizie de acordare a măsurilor

reparatorii prin echivalent.

A mai reținut tribunalul, că se

poate dispune restituirea în natură a suprafeței de teren de 325 mp, care este

liberă de construcții, inclusiv a suprafeței de 42 mp teren, acoperită de o

alee betonată, deoarece nu face parte din domeniul public și nu servește ca

acces la blocul de locuințe nr. 112.

Prin decizia nr. 249 din 30

octombrie 2008, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, a respins apelul declarat de Primăria municipiului

Ploiești.

Instanța de apel a constatat că

tribunalul a avut în vedere toate probele administrate în cauză și că, prin

raportul de expertiză, s-a constatat că terenul poate fi restituit în natură.

Cu privire la suprafața de teren

de 42 mp, instanța de apel a reținut că nu s-a dovedit apartenența acesteia la

domeniul public, deoarece imobilul reclamantei a fost expropriat pentru cauză

de utilitate publică, iar scopul exproprierii a fost atins, nefiind necesară

adoptarea unui alt act administrativ.

Împotriva acestei decizii, în

termen legal, a declarat recurs Primăria municipiului Ploiești.

Invocând la modul general

dispozițiile art. 299 C. proc. civ., recurenta a arătat că decizia atacată este

nelegală, deoarece instanțele au făcut o greșită aplicare a art. 10 alin. (2)

și art. 11 din Legea nr. 10/2001, în condițiile în care terenul este afectat de

lucrări de utilitate publică.

Criticile formulate permit

încadrarea recursului în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și sunt

fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Prin Decretul de expropriere nr.

171 din 5 mai 1979 s-a dispus exproprierea suprafeței de teren de 325 mp și a

construcției edificate pe acesta, ce a aparținut autoarei reclamantei, R.I.

Imobilul fiind expropriat, în

cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, republicată,

care în alin. (3) prevăd că, în cazul în care construcțiile expropriate au fost

integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă

terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a

părții de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcții noi,

autorizate, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate

publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se

prin echivalent.

Prin raportul de expertiză

efectuat de expert topo D.M., a fost identificat imobilul a cărui restituire în

natură s-a solicitat, iar prin expertiza efectuată de expert topo E.G., s-a

constatat că nu este posibilă restituirea suprafeței de teren de 42 mp, care

constituie domeniu public al localității.

La dosar mai există înscrisuri emise de serviciile de

utilități publice, din care rezultă că terenul ce a aparținut autoarei

reclamantei poate fi restituit în natură.

Față de prevederile art. 11 alin. (3) din Legea nr.

10/2001, republicată, Înalta Curte constată că prin decizia atacată s-a făcut o

greșită aplicare a textului de lege incident doar în ceea ce privește suprafața

de teren de 42 mp, ocupată de o alee de acces.

Astfel, din schițele la cele două rapoarte de

expertiză efectuate în cauză de experți topo D.M. și E.G., se constată că

această suprafață de teren este în continuarea unei alte suprafețe de teren,

mai mare, ocupată tot de o alee betonată, care desparte terenul ce a aparținut

autoarei reclamantei de blocul nr. 112 și care asigură accesul nu doar la acest

bloc, ci și la blocul 109E.

Aceste împrejurări fac ca suprafața de teren ocupată

de aleea betonată să nu fie liberă, în sensul art. 11 alin. (3) din Legea nr.

10/2001, republicată și să nu poată fi restituită în natură, indiferent dacă

s-a făcut sau nu dovada că ar aparține domeniului public al localității, deoarece

este ocupată de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea și este necesară

accesului și bunei funcționări a zonei de locuințe pe care o deservește.

Prin urmare, se va admite recursul declarat împotriva

deciziei, care va fi casată, în sensul că se va admite apelul declarat de

pârâtă împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Prahova, ce va fi

modificată în parte, în sensul că se va înlătura de la restituire suprafața de

teren ocupată de aleea betonată, pentru care reclamanta va beneficia de măsuri

reparatorii prin echivalent.

Se va păstra restul dispozițiilor sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta

Primăria municipiului Ploiești, prin primar împotriva deciziei nr. 249 din 30

octombrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, pe care o casează.

Admite apelul declarat de pârâtă

împotriva sentinței nr. 1400 din 14 mai 2008 a Tribunalului Prahova, secția

civilă, pe care o modifică în parte, în sensul că înlătură de la restituirea în

natură suprafața de teren de 42 mp, identificată prin raportul de expertiză

(întregire) întocmit de expert topo G.E. prin punctele A – G – H – K, urmând ca

pentru această suprafață reclamanta R.E. să beneficieze de măsuri reparatorii

prin echivalent stabilite prin dispoziția contestată.

Păstrează restul dispozițiilor

sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 4 februarie 2010.