ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1510/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1510/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor dosarului,
constată următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului
București, secția a VI-a comercială, la data de 21 februarie 2007 reclamanta SC
F.S. BRĂILA a chemat în judecată pentru angajarea răspunderii administratorilor
și cenzorilor SC P.M., pe pârâții SA P.M., C.G., G.I., I.P., C.P.M., A.M., R.A.,
C.N.R., A.M., S.M.I., S.P.G. solicitând instanței obligarea pârâților, în
solidar, la plata către SA P.M. a daunelor provocate acesteia prin actele de
administrate făcute în contra intereselor societății, daune estimate provizoriu
la suma de 300.000 RON (3 miliarde ROL).
Prin sentința nr. 566 din 16
ianuarie 2008, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis excepția
lipsei calității procesuale active invocată de pârâți și a respins acțiunea
reclamantei SC F.S. BRAILA prin lichidator S.Q. S.P.R.L. BACĂU pentru lipsa
calității procesuale active, reținând în esență faptul că, reclamanta nu îndeplinește
condițiile prevăzute de dispozițiile art. 155 din Legea nr. 31/1990 astfel cum
a fost introdus prin Legea nr. 441/2006.
Împotriva acestei sentințe a
declarat apel reclamanta SC F.S. BRĂILA, criticând soluția pentru nelegalitate
și netemeinicie.
Curtea de Apel București, secția a
V-a comercială, prin decizia nr. 329 din 15 septembrie 2008 a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta SC F.S. BRAILA, reținând în ceea ce privește
calitatea procesuală activă că aceasta reprezintă o condiție esențială pentru
exercitarea acțiunii civile si se analizează în raport de momentul introducerii
acțiunii, sarcina justificării acesteia, aparținând reclamantului, care, în
cadrul cererii de chemare în judecată trebuie să expună împrejurările de fapt
sau de drept din care să rezulte îndreptățirea sa de a-l chema în judecată pe pârât,
iar în speța de față, se constată că apelanta și-a fundamentat acțiunea pe
dispozițiile art. 157 din Legea nr. 31/1990, republicată, care la data
introducerii cererii de chemare în judecata, 21 februarie 2007 erau abrogate,
iar îndeplinirea procedurii prealabile, potrivit dispozițiilor art. 720
1
C. proc. civ., nu are nicio relevanță sub acest aspect.
Împotriva acestei decizii a declarat
recurs reclamanta SC F.S. BRĂILA, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 și
9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate,
cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, în vederea antamării
fondului.
Cererea de recurs a fost formulată
de reclamanta SC F.S. BRĂILA, fiind semnată de avocat D.M., fără mandat în
acest sens, iar lichidatorul S.Q. S.P.R.L. BACĂU, desemnat în cauză, nu și-a
exprimat punctul de vedere față de promovarea acestei căi de atac.
La termenul de dezbateri în fond,
Înalta Curte a luat în discuție excepția lipsei calității de reprezentant a
avocatului semnatar al cererii de recurs, care nu avea mandat din partea
lichidatorului S.Q. S.P.R.L. BACĂU pentru exercitarea căii de atac a
recursului.
Potrivit dispozițiilor art. 161
alin. (1) C. proc. civ. „când instanța constată lipsa capacității de exercițiu
al drepturilor procedurale a părții sau când reprezentantul părții nu face dovada
calității sale, se poate da un termen pentru îndeplinirea acestor lipsuri, iar la
alin. (2) se arată că „dacă lipsurile nu se împlinesc, instanța va anula
cererea.”
Verificând îndeplinirea acestor
dispoziții imperative, Înalta Curte constată că prin încheierile de ședință din
24 noiembrie 2009 și 16 februarie 2010 i s-a pus în vedere, prin adresă,
lichidatorului S.Q. S.P.R.L. BACĂU să-și exprime punctul de vedere față de
recursul promovat de reclamanta SC F.S. BRĂILA, față de împrejurarea că aceasta
nu avea mandat în acest sens, obligație, căreia lichidatorul nu i-a dat curs.
În aceste condiții, se constată că
au fost încălcate astfel dispozițiile art. 68 alin. (1) C. proc. civ., potrivit
cărora „procura pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată sau de
reprezentare în judecată trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată;
în cazul când procura este dată unui avocat, semnătura va fi certificată
potrivit legii avocaților”, deoarece mandatul de reprezentare nu a fost semnat
de către lichidatorul judiciar, abilitat să reprezinte societatea după deschiderea
procedurii insolvenței.
Așa fiind, Înalta Curte apreciază că
recursul nu îndeplinește cerințele legale mai sus evocate, astfel că va anula
recursul reclamantei și o va obliga pe acesta, în temeiul art. 274 C. proc.
civ., la plata cheltuielilor de judecată intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de
reclamanta F.S. SA BRĂILA împotriva deciziei nr. 329 din 15 septembrie 2008
pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.
Obligă recurenta la 4.120 lei cheltuieli
de judecată către intimații C.N.R., A.M., R.A., A.M., C.P.M., I.P. și C.G.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 4 mai 2010.