ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 870/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Tribunalul Bacău, secția comercială și contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1247 din 13 iulie 2007 a admis excepția lipsei calității de folosință a reclamantului invocată de pârât și a respins acțiunea reclamantului SC S. SA prin lichidator judiciar SC S.Q. SRL Bacău în contradictoriu cu pârâta SC E.I.E. SRL București și pârâta H.D. În fundamentarea acestei soluții, instanța de fond a reținut, în principal, că în speță capacitatea de exercițiu a persoanei juridice SC S. SA aflată în lichidare se realizează prin intermediul lichidatorului judiciar SC S.Q. SRL, societatea fiind dizolvată și, ridicându-i-se dreptul de administrare, situație în care capacitatea de folosință a fost limitată la aptitudinea de a avea drepturi și obligații necesare realizării activului și plății pasivului rezultate din Legea nr. 86/2006.

Din analiza cererii introductive s-a apreciat că obiectul acesteia este constatarea nulității mandatului administratorului societății pârâte și nulitatea absolută a actelor de administrare, obiect ce nu poate fi încadrat în limitele legii la drepturile și obligațiile necesare realizării activului și plății pasivului. Astfel, acțiunea reclamantei nu se regăsește în atribuțiile lichidatorului judiciar potrivit reglementărilor art. 25 din Legea nr. 85/2006. Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 39 din 27 mai 2008 a respins ca nefondate excepțiile procedurale ale inadmisibilității, tardivității și netimbrării apelului formulate de intimata SC E.I.E.

SRL București și a admis apelul declarat de reclamanta SC S. SA Bacău împotriva sentinței instanței de fond în sensul că a desființat sentința apelată și a trimis aceleiași instanțe cauza spre rejudecare . Excepția inadmisibilității apelului a fost găsită neîntemeiată, prin aceea că obiectul acțiunii este neevaluabil în bani, iar art. 2 și următoarele C. proc. civ. nu prevăd un termen de declarare a recursului, consecința fiind aceea că se aplică cadrul general vizând căile de atac, în cauză tribunalul fiind instanța de fond, calea de atac fiind cea a apelului și competența de soluționare a pricinii revine curții de apel. Apelul este formulat de lichidator în condițiile în care art. 77 din Legea nr. 85/2006 prevede că acțiunile lichidatorului și administratorului judiciar, precum și căile de atac, sunt scutite de plata taxei de timbru.

Sentința a fost comunicată apelantului la 12 noiembrie 2007 iar apelul a fost declarat la 28 noiembrie 2007, deci în termenul prevăzut de lege. Societatea debitoare, odată intrată în procedura falimentului, potrivit Decretului nr. 31/1954 cât și Legii nr. 85/2006 nu mai are capacitate de exercițiu. Instanța de fond a respins acțiunea însă pentru lipsa capacității de folosință, deși SC S. SA nu era radiată. Până la radiere, nu se poate susține lipsa capacității de folosință, societatea având drepturi și obligații, numai că drepturile sau apărările pentru obligațiile ce îi incumbă nu mai pot fi exercitate de aceasta. Reclamanta a arătat că s-a dat mai mult decât s-a cerut, prin aceea că a stabilit că lichidatorul nu ar avea calitate procesuală activă determinată de lipsa capacității de folosință.

Această susținere nu este corectă, avându-se în vedere că acțiunea a fost formulată de societatea comercială debitoare prin lichidator. Împotriva Deciziei nr. 39 din 27 mai 2008 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, au promovat recurs pârâtele H.D. și SC E.I.E. SRL București care au criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea în întregime a deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că au fost încălcate formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., fiind pricinuită o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea deciziei, a fost acordat ceea ce nu s-a cerut și acțiunea reclamantei falite nu are legătură cu procedura insolvenței.

Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul pârâtelor pentru următoarele considerente. Corect a procedat instanța de apel atunci când, amplu motivat și bine documentat a respins ca nefondate excepțiile procedurale ale inadmisibilității, tardivității și netimbrării apelului formulate prin întâmpinarea din data de 8 aprilie 2006 de SC E.I.E. SRL. Din verificarea dispozitivului sentinței civile nr. 3894 din 13 iulie 2007 a Tribunalului Bacău Secția comercială și contencios administrativ apare cât se poate de evident că s-a precizat că această hotărâre a fost dată cu recurs în termen de 15 zile de la pronunțare.

De remarcat că reclamanta SC S. SA prin lichidator a precizat că exercită împotriva sentinței fondului calea de atac a apelului, astfel că la data de 28 noiembrie 2007, a înaintat prin poștă, apelul motivat în fapt și în drept. Nu poate fi primită critica recurentei potrivit căreia, prin încheierea din 15 ianuarie 2008 instanța de apel s-a antepronunțat, deoarece a calificat calea de atac ca fiind apelul, declarat în termen și scutit de plata taxei de timbru. Exercitarea căii de atac a apelului este imperativ reglementată de dispozițiile art. 282 alin. (1) C. proc. civ. în sensul că hotărârile date în primă instanță de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotărârile date în primă instanță la tribunal sunt supuse apelului, la curtea de apel.

În speță, hotărârea primei instanțe, este supusă apelului, deoarece, legiuitorul a expus în continuare, la art. 282 alin. (1) C. proc. civ., cu maximă rigurozitate care sunt hotărârile judecătorești ce nu sunt supuse apelului. Din această perspectivă excepția inadmisibilității apelului, invocată de pârâtă apare ca nefondată. Deși recurenta expune detaliat împrejurarea că sentința civilă nr. 1247 din 13 iulie 2007 a Tribunalului Bacău a fost comunicată reclamantei SC S. SA la data de 12 noiembrie 2007 iar apelul a fost declarat la data de 28 noiembrie 2007, consideră greșit că a fost depășit termenul legal de 15 zile care impune exercitarea căii de atac a apelului. În calcularea corectă a termenului de 15 zile, înlăuntrul căruia se poate exercita apelul, s-a avut în vedere că art. 101 alin. (1) C. proc.

civ. stabilește că termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul. De asemenea a fost dată eficiență juridică dispozițiilor art. 77 din Legea nr. 85/2006 care stabilește că și căile de atac pe care le întreprinde lichidatorul sau administratorul judiciar sunt scutite de plata taxei de timbru. Nici ultima critică a recurentei nu este justificată. Semnificația reglementărilor cuprinse în art. 41 alin. (1) C. proc. civ. conduce la teza că orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată. Constant, jurisprudența și doctrina, pornind de la dispozițiile art. 5 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și juridice, au stabilit că întotdeauna capacitatea procesuală de folosință apare ca fiind aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și de a-și asuma obligații pe plan procesual.

Astfel, persoana care are capacitatea de folosință a drepturilor civile are și capacitatea de folosință - legitimatio ad procesum - în legătură cu drepturile și obligațiile sale. Demersul judiciar al SC S. SA Bacău este însă susținut de lichidatorul judiciar SC SC S.Q. SRL Bacău, care are capacitate de folosință. Pentru aceste rațiuni urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtele H.D. și SC E.I.E. SRL București împotriva Deciziei nr. 39 din 27 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, nefiind îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtele H.D. și SC E.I.E. SRL București împotriva Deciziei nr. 39 din 27 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios-administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2010.