ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 870/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 870/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Bacău, secția comercială și
contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1247 din 13 iulie 2007 a
admis excepția lipsei calității de folosință a reclamantului invocată de pârât
și a
respins acțiunea reclamantului SC S. SA prin lichidator judiciar SC S.Q. SRL
Bacău în contradictoriu cu pârâta SC E.I.E. SRL București și pârâta H.D.
În fundamentarea
acestei soluții, instanța de fond a reținut, în principal, că în speță
capacitatea de exercițiu a persoanei juridice SC S. SA aflată în lichidare se
realizează prin intermediul lichidatorului judiciar SC S.Q. SRL, societatea
fiind dizolvată și, ridicându-i-se dreptul de administrare, situație în care
capacitatea de folosință a fost limitată la aptitudinea de a avea drepturi și
obligații necesare realizării activului și plății pasivului rezultate din Legea
nr. 86/2006.
Din analiza cererii
introductive s-a apreciat că obiectul acesteia este constatarea nulității
mandatului administratorului societății pârâte și nulitatea absolută a actelor
de administrare, obiect ce nu poate fi încadrat în limitele legii la drepturile
și obligațiile necesare realizării activului și plății pasivului.
Astfel, acțiunea
reclamantei nu se regăsește în atribuțiile lichidatorului judiciar potrivit
reglementărilor art. 25 din Legea nr. 85/2006.
Curtea de Apel
Bacău, secția comercială,
contencios administrativ și fiscal,
prin
Decizia nr. 39 din 27 mai 2008 a respins ca
nefondate excepțiile procedurale ale inadmisibilității, tardivității și
netimbrării apelului formulate de intimata
SC E.I.E. SRL București și a admis apelul
declarat de reclamanta SC S. SA Bacău
împotriva sentinței instanței de fond în
sensul că a desființat sentința apelată și a trimis aceleiași instanțe cauza
spre rejudecare
.
Excepția
inadmisibilității apelului a fost găsită neîntemeiată, prin aceea că obiectul
acțiunii este neevaluabil în bani, iar art. 2 și următoarele C. proc. civ. nu
prevăd un termen de declarare a recursului, consecința fiind aceea că se aplică
cadrul general vizând căile de atac, în cauză tribunalul fiind instanța de
fond, calea de atac fiind cea a apelului și competența de soluționare a
pricinii revine curții de apel.
Apelul este formulat
de lichidator în condițiile în care art. 77 din Legea nr. 85/2006 prevede că
acțiunile lichidatorului și administratorului judiciar, precum și căile de
atac, sunt scutite de plata taxei de timbru.
Sentința a fost
comunicată apelantului la 12 noiembrie 2007 iar apelul a fost declarat la 28
noiembrie 2007, deci în termenul prevăzut de lege.
Societatea debitoare,
odată intrată în procedura falimentului, potrivit Decretului nr. 31/1954 cât și
Legii nr. 85/2006 nu mai are capacitate de exercițiu.
Instanța de fond a
respins acțiunea însă pentru lipsa capacității de folosință, deși SC S. SA nu
era radiată.
Până la radiere, nu
se poate susține lipsa capacității de folosință, societatea având drepturi și
obligații, numai că drepturile sau apărările pentru obligațiile ce îi incumbă
nu mai pot fi exercitate de aceasta.
Reclamanta a arătat
că s-a dat mai mult decât s-a cerut, prin aceea că a stabilit că lichidatorul
nu ar avea calitate procesuală activă determinată de lipsa capacității de
folosință. Această susținere nu este corectă, avându-se în vedere că acțiunea a
fost formulată de societatea comercială debitoare prin lichidator.
Împotriva
Deciziei nr. 39 din
27 mai 2008 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ
și fiscal,
au promovat recurs pârâtele H.D. și SC E.I.E. SRL București care au criticat
această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea
în întregime a deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului.
În dezvoltarea
motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că au fost încălcate formele de
procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.
civ., fiind pricinuită o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea
deciziei, a fost acordat ceea ce nu s-a cerut și acțiunea reclamantei falite nu
are legătură cu procedura insolvenței.
Înalta Curte,
analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse
prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a
respinge ca nefondat recursul pârâtelor pentru următoarele considerente.
Corect a procedat
instanța de apel atunci când, amplu motivat și bine documentat a respins ca
nefondate excepțiile procedurale ale inadmisibilității, tardivității și
netimbrării apelului formulate prin întâmpinarea din data de 8 aprilie 2006 de SC
E.I.E. SRL.
Din verificarea
dispozitivului sentinței civile nr. 3894 din 13 iulie 2007 a Tribunalului Bacău
Secția comercială și
contencios administrativ apare cât se poate de evident că s-a precizat că
această hotărâre a fost dată cu recurs în termen de 15 zile de la pronunțare.
De remarcat că
reclamanta
SC S. SA prin lichidator a precizat că exercită împotriva sentinței fondului
calea de atac a apelului, astfel că la data de 28 noiembrie 2007, a înaintat
prin poștă, apelul motivat în fapt și în drept.
Nu poate fi primită
critica recurentei potrivit căreia, prin încheierea din 15 ianuarie 2008
instanța de apel s-a antepronunțat, deoarece a calificat calea de atac ca fiind
apelul, declarat în termen și scutit de plata taxei de timbru.
Exercitarea căii de
atac a apelului este imperativ reglementată de dispozițiile art. 282 alin. (1) C.
proc. civ. în sensul că hotărârile date în primă instanță de judecătorie sunt
supuse apelului la tribunal, iar hotărârile date în primă instanță la tribunal
sunt supuse apelului, la curtea de apel. În speță, hotărârea primei instanțe,
este supusă apelului, deoarece, legiuitorul a expus în continuare, la art. 282 alin.
(1) C. proc. civ., cu maximă rigurozitate care sunt hotărârile judecătorești ce
nu sunt supuse apelului.
Din această
perspectivă excepția inadmisibilității apelului, invocată de pârâtă apare ca
nefondată.
Deși recurenta expune
detaliat împrejurarea că sentința civilă nr. 1247 din 13 iulie 2007 a
Tribunalului Bacău a fost comunicată reclamantei SC S. SA la data de 12
noiembrie 2007 iar apelul a fost declarat la data de 28 noiembrie 2007,
consideră greșit că a fost depășit termenul legal de 15 zile care impune
exercitarea căii de atac a apelului.
În calcularea corectă
a termenului de 15 zile, înlăuntrul căruia se poate exercita apelul, s-a avut
în vedere că art. 101 alin. (1) C. proc. civ. stabilește că termenele se
înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici
ziua când s-a sfârșit termenul.
De asemenea a fost
dată eficiență juridică dispozițiilor art. 77 din Legea nr. 85/2006 care
stabilește că și căile de atac pe care le întreprinde lichidatorul sau
administratorul judiciar sunt scutite de plata taxei de timbru.
Nici ultima critică a
recurentei nu este justificată. Semnificația reglementărilor cuprinse în art. 41
alin. (1) C. proc. civ. conduce la teza că orice persoană care are folosința
drepturilor civile poate să fie parte în judecată.
Constant,
jurisprudența și doctrina, pornind de la
dispozițiile art. 5 alin. (2) din Decretul nr.
31/1954 privitor la persoanele fizice și juridice, au stabilit că întotdeauna
capacitatea procesuală de folosință apare ca fiind aptitudinea unei persoane de
a avea drepturi și de a-și asuma obligații pe plan procesual. Astfel, persoana
care are capacitatea de folosință a drepturilor civile are și capacitatea de
folosință - legitimatio ad procesum - în legătură cu drepturile și obligațiile
sale.
Demersul judiciar al
SC S. SA Bacău este
însă susținut de lichidatorul judiciar SC SC S.Q. SRL Bacău, care are
capacitate de folosință.
Pentru aceste rațiuni
urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de
pârâtele H.D. și SC
E.I.E. SRL București
împotriva Deciziei nr. 39 din 27 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția
comercială, contencios administrativ și fiscal, nefiind îndeplinită nici o
cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304
C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de pârâtele H.D. și SC E.I.E. SRL București împotriva Deciziei nr. 39
din 27 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială,
contencios-administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 4 martie 2010.