ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4575/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 43 din 16 martie 2009 a Curții de Apel Bacău a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D.G.F.P. Bacău și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții V.G.M., P.N. și SC M.E. SA Bacău împotriva acestor pârâte. A fost admisă acțiunea reclamanților V.M., P.N. și SC M.E. SA Bacău reprezentată de lichidatorul judiciar L.C. & H. SPRL Bacău și anulată decizia nr. 7 din 11 martie 2008 și în parte decizia nr. 1 din 16 noiembrie 2007 emise de pârâta Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Bacău, în ceea ce privește angajarea răspunderii solidare cu debitoarea SC M.E.

SA Bacău. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin decizia nr. 1 din 16 noiembrie 2007 emisă de Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Bacău a fost dispusă angajarea răspunderii solidare cu debitoarea SC E. SA a persoanelor juridice SC M.E. SA Bacău, SC M.B. SA Buhuși și a persoanelor fizice V.M., P.N., R.M., C.M.A. și S.M.D. pentru obligațiile fiscale de plată în cuantum de 21.087,798 RON ale debitoarei SC E. SA. Astfel, instanța de fond a reținut că în urma divizării parțiale a SC E. SA au luat naștere 4 societăți comerciale, respectiv SC M.E. SA Bacău, SC M.U. SA Bacău, SC M.B. SA Buhuși și SC M. SA Bacău, iar la data divizării datoriile restante la bugetul general consolidat erau de 26.406.257 RON, iar toate bunurile mobile și imobile erau sechestrate de organul fiscal teritorial.

Instanța a reținut că procedura de executare a bunurilor SC E. SA nu a dus, până la data divizării, la recuperarea în totalitate a datoriilor acesteia din bunurile rămase după divizare, astfel încât executarea s-a extins asupra bunurilor rămase după divizare având în vedere existența drepturilor de gaj și de ipotecă instituite anterior divizării. Au fost valorificate toate bunurile SC M. SA și SC M.U. SA și parțial bunurile celorlalte două societăți. Instanța a reținut că prin încheierea din 27 iulie 2007 a Tribunalului Bacău a fost admisă cererea debitoarei SC M.E. SA și s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței, fiind desemnat ca administrator judiciar Insolvexpert SPRL Bacău. În ședința Adunării Generale a Acționarilor convocată de administratorul judiciar Insolvexpert SPRL, reclamantul V.M.

a fost desemnat administrator special care să reprezinte interesele societății și ale acționarilor, să participe la procedură pe seama debitorului. Instanța a reținut că, în această calitate de administrator special, V.M. a formulat în numele SC M.E. SA prezenta acțiune. Instanța de fond a reținut că actele administrative atacate în cauza de față sunt emise de Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Bacău și numai această parte are calitate procesuală pasivă, motiv pentru care a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D.G.F.P. Bacău.

Instanța de fond a reținut că pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil în condițiile prevăzute de lege, răspund solidar cu acesta administratorii, asociații, acționarii și orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credință, sub orice formă, a bunurilor mobile și imobile proprietatea acesteia. În cauza de față cei doi reclamanți V.M. și P.N., au avut calitatea de președinte, respectiv membru al Consiliului de administrație al debitoarei SC E. SA Bacău în perioada 8 decembrie 1999 - 7 decembrie 2003, iar operațiunea prin care organul fiscal a considerat că a avut loc o înstrăinare a bunurilor mobile și imobile proprietatea SC E. SA o constituie divizarea care a avut loc la data de 31 martie 2004 și al cărei proiect a fost adoptat la data de 14 noiembrie 2003 și publicat în M. Of.

din 2 decembrie 2003, iar Curtea nu a reținut în cauză reaua-credință a reclamanților. Instanța a reținut că divizarea parțială/desprinderea nu reprezintă voința reclamanților persoane fizice, ci voința societății exprimată, în condițiile art. 240 din Legea nr. 31/1990, de Adunarea Generală a Acționarilor SC E. SA. S-a reținut că temeiul angajării răspunderii solidare a reclamanților V.M. și P.N., reținut în deciziile contestate, îl reprezintă art. 27 alin. (2) lit. a)-c) C. proc. fisc., iar instanța a constatat că aplicabilitatea acestui text presupune îndeplinirea tuturor cerințelor rezultând din alin. (1) cumulat cu cel puțin una din condițiile prevăzute de alin. (2), iar în cauza de față nu au fost dovedite condițiile prevăzute de lege.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Bacău, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta critică soluția în întregul său și arată în primul rând că nu au fost respectate normele procedurale, respectiv procedura de citare cu reclamanta SC M.E. SA a fost viciată, atât cu privire la numele lichidatorului, cât și la sediul acestuia (a fost citat lichidator C.G. la adresa din Bacău, strada R. și nu L.C. & H. SPRL Bacău, strada N.T., cu toate ca din minuta și din sentința rezulta ca instanța avea cunoștința de denumirea corectă a societății de lichidare, ceea ce a avut drept consecință nerespectarea unui principiu fundamental, cel al contradictorialității.

Cu privire la cererea de renunțare la acțiune a reclamantului V.M. precizează recurenta că în virtutea rolului său activ și în vederea prevenirii oricăror greșeli a părților instanța avea obligația ca înainte de a lua act de renunțare să prezinte părților consecințele juridice ale renunțării, să verifice dacă partea are capacitatea de a face acte de dispoziție și în situația în care constată lipsa capacității de a exercita acest act, trebuia să pună în discuția părților acest aspect și să respingă cererea de renunțare. Recurenta invocă excepția lipsei calității procesual active a reclamantei SC M.E.

SA, având în vedere că la data de 6 mai 2008 era declanșată împotriva sa procedura de lichidare judiciară în temeiul Legii nr. 85/2006, precum și excepția lipsei de interes cu motivarea că suma stabilită prin decizia nr. 1 din 16 noiembrie 2007 (titlu executoriu) pe care o contestă constituie o creanță cu care creditorul bugetar AFPCM Bacău a fost înscris de lichidatorul judiciar în tabloul definitiv consolidat al creditorilor și care nu a fost contestată de niciun creditor sau altă persoană interesată, în speță de reclamanta SC M.E. SA prin administratorul special. Referitor la angajarea răspunderii solidare a SC M.E. SA Bacău, recurenta critică hotărârea primei instanțe pentru depășirea rolului activ al instanței și interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 27 C. proc.

fisc. Apreciază recurenta că erau îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii solidare a reclamanților, persoane fizice, iar soluția dată este rezultatul unei interpretări eronate a situației de fapt, a proiectului de divizare și a raportului de evaluare întocmit de salariații SC E. SA și nu de un expert evaluator. Prin întâmpinare intimata L.C. & H. SPRL Bacău a solicitat respingerea recursului, arătând că procedura de citare cu aceasta a fost efectuată, că a avut cunoștința de contestația formulată de administratorul special al debitoarei M.E. SA Bacău, acțiune care a însușit-o în calitate de lichidator judiciar al M.E. SA Bacău, atât ca și cabinet individual de insolvență C.G. (până la 26 septembrie 2009) cât și ca practicant coordonator al L.C.

& H. SPRL (după 26 septembrie 2008, data substituirii cabinetului individual de insolvență, de către societatea profesională L.C. & H. SPRL Bacău). Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele conform art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. În ceea ce privește critica formulată de recurentă privind soluționarea cauzei în condițiile lipsei de procedură cu reclamanta SC M.E. SA se constată că este nefondată în raport de faptul că lichidatorul judiciar prin întâmpinare a confirmat că a fost legal citat, făcând trimitere la citația emisă la 10 februarie 2009, primită prin agent procedural și semnată pentru luare la cunoștință, precum și faptul că își însușește contestația formulată de administratorul special M.V.

Curtea constată sub acest aspect că motivul privind vicierea procedurii de citare putea fi invocat de partea care a fost vătămată, căreia i s-ar fi încălcat dreptul de apărare în speță reclamanta prin lichidatorul judiciar. Aceeași este situația și în privința motivelor vizând renunțarea la judecată a reclamantului V.M. în calitatea sa de administrator special al SC M.E. SA conform art. 246 C. proc. civ. și citarea lichidatorului judiciar cu mențiunea dacă își însușește acțiunea. Administratorul special în procedura insolvenței avea posibilitatea de a face acte de administrare ori conservare a patrimoniului SC M.E. SA, deci inclusiv de a contesta legalitatea deciziilor emise de recurentă, neputându-se reține că nu avea calitate procesual activă în condițiile Legii nr. 85/2006 pentru creanțele acestei societăți și contestarea angajării răspunderii acestei societăți aflată în procedura insolvenței.

În privința angajării răspunderii solidare a reclamantei SC M.E. SA Bacău și reclamanților persoane fizice în mod corect prima instanță a reținut că nu s-a dovedit că insolvabilitatea SC E. SA a fost provocată prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credință, sub orice formă, a bunurilor mobile și imobile proprietatea acesteia, și nici reaua-credință a celor doi reclamanți, chiar dacă divizarea, astfel cum era aceasta reglementată de art. 233 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, ar putea fi considerată o înstrăinare a unora dintre bunurile mobile și imobile proprietatea SC E. SA. Conform art. 27 C. proc. fisc. nu se poate pune în discuție cuantumul, legalitatea stabilirii obligațiilor de plată restante ale debitorului și modul lor de executare, ci doar îndeplinirea condițiilor în care pentru aceste obligații pot răspunde alte persoane decât debitorul.

Astfel, pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil în condițiile codului răspund solidar cu acesta administratorii, asociații, acționarii și orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credință, sub orice formă, a bunurilor mobile și imobile proprietatea acesteia. Prima instanță a reținut că angajarea răspunderii solidare a uneia dintre societățile desprinse din SC E. SA este lipsită de interes în condițiile în care bunurile care ar putea fi executate în temeiul deciziei nr. 1 din 16 noiembrie 2007 sunt aceleași pe care organul fiscal le putea oricum executa ca urmare a faptului că fuseseră indisponibilizate anterior divizării.

S-a avut în vedere totodată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceleași dispoziții legale C. proc. fisc. pentru obligarea răspunderii juridice solidare a persoanei juridice cu debitorul declarat insolvabil respectiv art. 27 alin. (1) și (2). Astfel, este necesară îndeplinirea cerințelor prevăzute la alin. (1) din art. 27 și a cel puțin uneia din condițiile prevăzute la alin. (2) din lege, ceea ce nu a rezultat în cauză, în condițiile în care a operat o desprindere și nu o înstrăinare a bunurilor societății mamă. Pentru toate aceste considerente, constatând totodată, că rolul activ al instanței conform art. 129 alin. (5) C. proc. civ., nu poate suplini obligația și disponibilitatea părții în solicitarea și dovedirea în speță a condițiilor prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii solidare cu debitoarea, în temeiul art. 27 alin. (1) și (2) C. proc.

fisc., Înalta Curte constată că soluția recurată în raport cu ansamblul probator administrat în cauză, este temeinică și legală, motiv pentru care conform art. 312 C. proc. civ., a respins recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului declarat. Respinge recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Bacău împotriva sentinței civile nr. 43 din 16 martie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 octombrie 2009.